Ramanem in tara sau plecam?
Raspunsuri - Pagina 2
misha71 spune:
Nu stiu ce sa zic kariguld. Asa cum zici tu ar fi bine, insa eu vorbeam de raceala lor, la genul ca atunci cind iesi din casa, ei intra fuga, sa nu cumva sa-i vezi sau sa ii saluti doar. La asta ma refeream. si oricum ziceam de USA unde stiu de la unchii mei cum e.
E normal sa primeze bunul simt si aici si oriunde in lume. nimeni nu are voie sa intre cu forta in sufletul celuilalt. nu e normal asa.
Eu nu sint o fire rece si de asta zic eu ca acolo nu cred ca m-as acomoda. Poate in alta parte, da' inca nu stiu. Caut.
asi ai grija la factura
www.dropshots.com/popescu71#date" target="_blank">Curiosilor
Ramona J spune:
Citat: |
citat din mesajul lui misha71 Pai fiecare tara are particularitatea ei. De ex am 2 unchi in USA. Sint plecati de prin '85. Nu s-au putut acomoda cu raceala vecinilor. noi sintem obisnuiti ca atunci cind ne mutam undeva sa incercam fim sociabili cu vecinii. Un mic, o bere, o cafea, o vorba... Acolo nici poveste de asa ceva. Uite sint fete care au ales deja: acolo, nu aici. fiecare cu motivatia ei. asi stinge tu lumina cind pleci www.dropshots.com/popescu71#date" target="_blank">Curiosilor |
Poate ca depinde si pe unde locuiesti. Noi avem aici niste vecini fantastici.
In Romania s-a intimplat sa avem vecini total indiferenti, sau mai rau... Unora li s-a parut ca sintem prea bine si ne tot reclamau, altii ma tot amenintau ca-mi omoara ciinele.
Ramona J spune:
Citat: |
citat din mesajul lui misha71 Nu stiu ce sa zic kariguld. Asa cum zici tu ar fi bine, insa eu vorbeam de raceala lor, la genul ca atunci cind iesi din casa, ei intra fuga, sa nu cumva sa-i vezi sau sa ii saluti doar. La asta ma refeream. si oricum ziceam de USA unde stiu de la unchii mei cum e. E normal sa primeze bunul simt si aici si oriunde in lume. nimeni nu are voie sa intre cu forta in sufletul celuilalt. nu e normal asa. Eu nu sint o fire rece si de asta zic eu ca acolo nu cred ca m-as acomoda. Poate in alta parte, da' inca nu stiu. Caut. asi ai grija la factura www.dropshots.com/popescu71#date" target="_blank">Curiosilor |
Chiar m-ai facut curioasa: in ce stat sint unchii tai? Am locuit in citeva state pina acum si vecinii m-au salutat peste tot. Multi dintre ei intra in vorba, cind esti nou vin si se introduc etc.
misha71 spune:
Acu' nu stiu ce sa zic. or fi nimerit ei niste vecini ma ursuzi. Da' chiar amindoi? Si la asa o distanta?
www.dropshots.com/popescu71#date" target="_blank">Curiosilor
Edip spune:
A pleca sau a sta e o chestie personala, si nu vei gasi raspunsul niciodata pe internet. Daca ti-ai pus intrebarile din prima fraza ar trebui sa stii ce vrei fara sa intrebi.
Vecinii? Daca as avea in ro vecinii pe care ii am aici m-as intoarce fara sa tin cont de salariu:) Din pacate in Ro a trebuit sa imi fac gard si poarta cum de altfel are toata lumea:)
misha71 spune:
Citat: |
citat din mesajul lui Edip Din pacate in Ro a trebuit sa imi fac gard si poarta cum de altfel are toata lumea:) |
asta e unul din lucrurile frumoase de acolo, care-mi plac.
Iar despre vecini...ma refeream la ei ca si prieteni, nu numai ca simpli vecini.
Din nefericire, prietenii de fapt sint rari oriunde in lume.
www.dropshots.com/popescu71#date" target="_blank">Curiosilor
Alexia27 spune:
Eu vreau sa plec. Cat de repede si de tot. SI dupa ce oi umbla prin lume vreo 7 ani sa ma stabilesc intr-un loc poate Canada, poate Australia, nu stiu.
Eileen Nicole
petaluda spune:
Tatal meu a avut posibilitatea dupa revolutie sa plece din tara si sa na ia si pe noi cu el. I se oferea un post tare bun, un salariu bun... El a refuzat categoric. Spunea ca nu poate pleca tocmai acum cand toate lucrurile se vor aranja, ca nu mai are motiv sa plece, iar aici suntem acasa, nu printre straini.
A tot sperat ca lucrurile se vor aranja pana prin 2000, cand a inceput sa imi zica sa fac tot ce pot sa plec, ca nu se vor mai aranja niciodata lucrurile in Romania, sau in cel mai bun caz peste mult prea mult timp ca eu sa ma pot bucura de ele.
Nu vroiam sa il ascult, nu il intelegeam. Noi o duceam bine, eu primeam o educatie excelenta care imi deschidea orice porti in lume, aveam o viata lipsita de griji, nu vedeam ce zice tatal meu si nu concepeam sa las viata mea, familia, prietenii. Imi imaginam cum voi locui aproape de sora mea, iar cand voi avea la randul meu familia mea, cum o sa mancam cu totii seara, impreuna.
Apoi am plecat la studii, destul de lungi. Nici nu imi imaginam ca e altfel decat temporara plecarea mea. Pana si nr de mobil il pastrasem, ca sa il am la intoarcere.
Si incetul cu incetul am inceput sa constientizez ca nu ma voi mai intoarce definitiv in Romania. Familia se destramase, prietenii plecasera si ei.
Ma rusinam de acest gand, ma simteam lasa, ca in loc sa lupt ca sa se amelioreze lucrurile eu fug, ca daca toti am face ca mine se va alege praful de tara mea, pamantul meu. Apoi mi-am spus ca o viata am si am dreptul sa traiesc cat pot de bine, intr-un context care sa imi permita sa imi dezvolt la maxim potentialul. ma doare ca lucrurile sunt asa cum sunt.
...Si de atunci ma plimb..am trait in diferite tari tot sperand ca ma voi simti undeva acasa. Acum m-am oprit intr-una care nu e asa de diferita de Romania, cam aceleasi rele si aici ( mita la autoritati, plic la doctor, indiferenta...) poate doar la un stadiu mai lejer decat la noi, dar oricum exista. Aici am gasit iubire, si gratie ei am inceput sa ma simt un pic acasa, si e si aproape de Romania asa ca mergem des.
Natynic, nu stiu daca am raspuns la ce ai intrebat. Asa am trait eu lucrurile...iti urez sa iei decizia cea mai buna pt voi.