Darga Andrada, constat din nou cat esti de sensibila si ce frumos stii sa-ti exprimi sentimentele. Eu sunt fericita sa o am pe mama mea alaturi, inca tanara (55) si relativ sanatoasa. Ma impresioneaza si pe mine ce ai scris ca mi-e dor de mama copilariei mele, tanara frumoasa si vesela, si mai ales de viata fericita pe care o traiam impreuna. Nu stiu daca eram mai fericiti decat acum sau e doar o impresie, ne lipseau multe dar eram senini, aveam naivitatea sa ne bucuram de lucruri marunte, categoric eram mai fericiti. La ce folos zbaterea asta dupa realizarea materiala? Fericirea simpla de pe vremuri nu se mai intoarce. Noroc pe mine ca ii am inca pe parintii mei aproape si in putere chiar daca anii si grijile le-au rapit bucuria de a trai din copilaria noastra. Acum alta lovitura si poate cea mai puternica, despartirea de unul din copii.
cu drag, dana.
M-ai impresionat...Da, si eu ma gandesc deseori la ai mei, care sunt destul de departe...Sincera sa fiu, am inceput sa-i inteleg, sa le inteleg manifestarile, gandurile, grijile...De cand am si eu copil am inceput sa-i inteleg...Sa le dea Dumnezeu sanatate si viata lunga!
_ella