Depresie postnatala...da, dar prenatala?!!

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns amik spune:

da, cunoastem!

stari paradoxale,treceri bruste de la entuziasm la nepasare sau suparare...l-am innebunit pe al meu sot!noroc ca ma iubeste!!;))

fii fara grija.asa ii sta frumos unei femei gravide!bietele de noi,macar in acest fel sa compensam!plangi cat mai ai circumstante atenuante!

pupici si nastere usoara,cand o fi sa fie!

alexandra mare & alexandra mica

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ochinegri spune:

quote:
Initial creeata de Vistiana
Plus de asta ma gandesc ca daca sunt asa de-acum,ce ma fac după ce nasc? Ajutooor,ce sa fac sa-mi revin?!


Dupa ce nasti n-o sa mai ai timp de depresii, cel putin asa am patit eu ! Si, copilul o sa schimbe totul !
Ce simti tu prenatal e "clasic", cine n-a avut ?
Curaj, asteptarea e grea !

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns vilma spune:

Visti, eu in momentele de genul asta stii unde alerg sa ma consolez? La mama!!!!!!! Ea e singura care imi da un pic din echilibrul pierdut.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns tinatache spune:

Alte idei mai aveti? pai eu numai cand ma gandesc ca mai vine un urlator si ma apuca si mai tare. Din pacate primele luni cu Andra nu au fost prea "idilice" asa ca ...

Cristina, mamica cu burtica

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Melinda spune:

da am crezut ca numai eu am asa ceva. dar constat ca si voi suferiti. Incerc sa ma ascund cu aceste sentimente de plans , de scarba de sine (cua numai pot sa ma misc cum vreau, sa fac ce faceam pana acuma, ca sunt o batoza si ca sunt umflata la maini pisioare si fata),ca de parca nu se mai termine. Nu stiu cum mai are si ganduri asa buna sotul pentrumine sa se apropie si cand mai ma vad si in oglinda cat mis. imi vine sa urlu. Simt kg in plus de nu se mai poate. ma inebunesc. Si mai e pana in actombrie.

Incerc sa stau calma.
fruntea sus
mel

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns tinatache spune:

am uitat sa va spun ca ieri am spalat pe jos si apoi mi-am adus aminte de toate cele de facut prin casa. Acu' plec in oras ca sa nu ma apuc iar de smotru, nu de alta da' vorba ceea, intru direct in postnatala!

Pt fetele care sunt la primul copil: plimbati-va acuma, ca o sa vreti si nu o sa mai puteti! Si cumparati ceva frumos pt bebe!

Cristina, mamica cu burtica

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns danat spune:

Si eu una am faze dintr-astea, dar nu continue, ma apuca, ma lasa, ma oboseshte de ex orice discutie in contradictoriu si ma mira ca cei din jur nu ma trateaza din acest punct de vedere cu mai multa intelgere, ci imi reproseaza tocmai ca sunt foarte nervoasa si va iesi un bebe agitat ...
Haide, ca sa ne mai binedispunem sa va scriu un citat din cartea aceea pe care o tot laud eu (recomandata de Vilmoasa burticoasa :))) si pe care o recomand tuturor femeilor (indiferent ca au fost, sunt sau au de gand sa fie gravide - ca sa stie ce le asteapta! ). Cartea se numeste "Cel mai simpatic ghid de sarcina" si este editata de Humanitas.
So: "Un alt indiciu ca vine barza curand poate fi o stare persistenta si din ce in ce mai accentuata de nervozitate...Acum ai multe motive sa fii irascibila: 1) Nu dormi mult sau foarte bine; 2) Te-ai saturat sa fii obiectul unor experimente biologice; 3) Esti constienta - si gandul acesta te chinuie - ca nu mai exista cale de intoarcere in privintza nasterii si incepi sa crezi ca este mai usor sa te ocupi de bebelus cind e inauntru decat cind va iesi.....exista ceva unic in aceste ultime saptamani de irascibilitate; ceva care, in ochii cuiva cu experientza, indica faptul ca aceasta femeie e pe cale sa erupa. Gindeste-te la ea ca la un vulcan: e mare cat un munte, si e asa de cateva luni bune, dar de afara nu-ti poti da seama daca vulcanul e inactiv sau plin de lava clocotita. Doar un firicel de fum arata ca e gata sa erupa....Pentru ca este vorba de cea mai importanta incercare din viatza lor, majoritatea femeilor incep sa se retraga, pe nesimtite, din viata lor de zi cu zi. Incep sa manifeste sindromul numit "strain intr-o tara straina", caci isi fac treburile obisnuite, dar cu detasare si fara sa se implice in nimic. Lucrurile pe care de obicei le considerau amuzante devin banale sau enervante. Sunt satule de sarcina. Vor sa treaca mai repede prin chinurile nasterii ca sa nu se mai teama de ele. Acum, prietenii si familia, mai ales sotul, e bine sa nu stea in calea femeii insarcinate si sa spuna "da" la tot ce vrea, pentru ca orice disputa va declansa un dezastru".
Noi sa fim sanatoase si bebeii din burtika sa vina pe lume cu sanatate si noroc!!!

danat

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Vistiana spune:

Dragele mele,mesajele voastre m-au ajutat enorm.M-ati ajutat si pe mine sa ma inteleg mai bine caci eu credeam ca numai mie mi se intampla asa si l-ati ajutat si pe sotul meu sa intelega ca nu sunt toane de-ale mele ci e ceva fiziologic.Ieri a venit foarte devreme acasa,a fost f. dragut cu mine,tandru,am stat de vorba iar acum ma simt bine,azi am fost chiar vesela (cu exceptia nervilor de la masa lui David,ca nu mananca!).Daca nu erati voi starea de tensiune ar fi fost cu siguranta mai lunga.Va multumesc mult,sunteti "un prieten" nemaipomenit!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bubu spune:

Si eu ma simt la fel. Nu stiu cum o sa mai rezista inca aproape 3 luni. Ma tot gindesc ca nu sint o mama buna pentru Melany (aproape 2 ani) si ma gindesc cum o sa ma descurc cu 2 copilasi. La fel, sotul meu nu prea intelege ce e cu mine, ma duc in baie si pling, doar Melany cit de mica e parca intelege si ma mingiie.
Apropo, cele care asteapta cel de-al doilea bebecel. O sa aveti ajutor sau o sa va descurcati singure? La mine vin parintii si stau maxim 2 luni, dupa care ramin singura.
Delia, Melany si bebe Brian

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns tinatache spune:

Delia, facem clubul mamicilor panicate de al doilea bb mic in casa. Incep sa cred ca e normal sa fie asa, ca vad ca aproape toate trecem prin asta. Surpriza mare e ca la prima sarcina nu am avut asemenea sentimente, eram atat de emotionate si nerabdatoare sa ne vedem copiii incat nu ne gandeam cum o sa avem si grija de ei. Acuma cam stim ce ne asteapta si cand ne uitam ca mai avem unul de "pampersit" pe langa noi ... La mine va veni mama mea, max. 3 luni, probabil 1 luna inainte si 2 dupa. Sper sa fie suficient cat sa ne scoatem din "nevoi". Apoi vine primavara, mergem la plimbarica si rezolvam noi cumva, nu? Ce sa mai zic si eu... o sa ne descurcam cumva, trebuie sa ne descurcam. Noroc ca bebeii cresc indiferent de gandurile si grijile noastre:)) Hai ca o scoatem noi la capat;)

Cristina, mamica cu burtica

Mergi la inceput