Mamici de august-septembrie 7
Raspunsuri - Pagina 9
danat spune:
Ina, sa-ti traiasca minunea si sa iti aduca numai bucurii! Ce minunat trebuie sa fie sa-l tii in bratze deja....dar cu putina rabdarika ajungem toate sa vina si clipa asta minunata!!!
Numai bine si pt toate burticile si sa nu ne lase bebeii prea mult ihn asteptare!
danat
Sisi spune:
Felele cochetele, cu butrici sau fara! Am revenit, plina de voie buna si de bucuria de a va putea impartasi experienta incredibila nasterii unei printese: Petra!
Ati aflat deja de lo sotul meu ca s-a intamplat si vreau sa va multumesc din suflet pentru urari, urari care au venit atat pe subiectul asta cat si pe unul nou creat din greseala de sotul meu, pana a vazut cum se raspunde…
Pai sa incepem cu inceputul. 22 august, ora 12: citeam “Orele” si m-am uitat intr-o doara la ceas sa vad la ce distanta erau contractiile nedureroase pe care le simteam. Erau cam la 1o minute, “lejer” mi-am spus avand experienta travaliului fals anterior in care am avut contractii la 3 minute timp de 4 ore! M-am gandit sa intru pe site dar eram obosita asa ca am mai citit putin si m-am culcat. M-am gandit ca am scapat si de ziua de 22 (un numar care ma “urmareste”de prin adolescenta, ma gandisem ca poate nasc pe 22) Culmea, chiar am adormit, lucru care nu mi se intampla atat de usor in ultima vreme. Somnul nu a durat mult, la un moment dat am simtit putin lichid curgand: “Cred ca incepe” i-am spus sotului si inima a inceput sa imi bata atat de tare incat nu m-am grabit sa alerg la baie, de frica sa nu explodeze. Sotul, somnoros, nu a priceput ce vroiam de la el, asa ca a trebuit sa ii spun mai explicit … si tot nu parea sa ma creada. In fine, s-a dezmeticit si a sarit in sus, eu m-am linistit si m-am dus la baie unde am vazut ca nu ma inselam. Am facut un dus, am sunat doctorul (bafta, era de garda) am chemat o masina, am insfacat bagajul, am uitat aerul conditionat deschis si pisica fara mancare si …am plecat sa nastem!
Nu ma durea nimic si mi-am dat seama ca eram foarte calma si chiar ma bucuram ca scap. La spital era liniste si pace, au aprins luminile cand am ajuns eu si in acelasi timp o alta gravida in aceeasi situatie. Mi-au facut toaleta, m-au constatat (fara sa ma traumatizeze cumva), mi-au facut o clisma si m-am pus pe treaba. La momentul constatarii initiale aveam dilatatie 2.
In coninuare deabia simteam contractiile, asa ca am inceput sa fac ture pe hol, la bratul sotului. Contractiile erau neregulate, cand dese cand rare, cand 20 sec, cand un minut. In cele din urma am inceput sa le si simt dar cu respiratii si miscari de bazin si tot ce mai buhisisem, mi se pareau rezonabile. Celalata fata intrase deja in panica, avea nevoie de oxigen, cerea anestezie sau cezariana, moment in care mi-am dat seama cat de important e sa fii relaxat. Doctorul se uita la mine multumit (cred ca nu ai in ficera zi pcienti zambitori!) “Tu esti ca o floare! Da’ sigur ai contractii?”. Deabia pe la 3:30 – 4 noaptea (deci la 2:30 – 3 ore de la debut) am inceput sa simt cu adevarat contractii dureroase, dar ma bucuram, pentru ca asta imi spunea ca ma apropii de moment. Asistentele erau foarte dragute si mamoase, sotul de mare ajutor, asa ca imi mai gaseam loc de un zambet intre. (Nu am avut nevoie de nici un calmant sau stimulant, nu a trebuit decat sa ma anestezieze jos, la epiziotomie.) Si nici una nici alta am incaput sa simt nevoia sa imping si dupa ce m-au intrebat in detaliu cum se simte etc m-au pus sa incep sa “exersez”. Moment oarecum jenant, pentru ca tot mai ramasese ceva dupa clisma si de’, eram pe pat! Dar ce sa spun, zau ca nu mi-a pasat! Au schimbat pe sub mine de fiecare data cand a fost nevoie si oricum nu am mai ramas mult pe pat. La ora 5 ma suiam pe “masa de tortura”. Nu imi venea sa cred ca atat de repede!
Expulzia a fost putin mai complicata. Contractiile mele erau in continuare cu hachite, unele din ele nu tineau suficient cat sa imping de 3 ori si imi pierdeam forta exact cand ar fi fost cat pe ce sa iasa. Sotul, doctorul, asistentele ma incurajau cat puteau, spuneau lucuri dragute si mobilizante dar degeaba. A trebuit sa ma taie destul de mult jos ca sa ajutam (ma rog, mie nu mi se pare mult, dar doctorul a spus ca e mai mult ca decat face el de obicei) si sa ma impinga pe burta iar dupa aproximativ 50 minute, adica la ora 6 dimineata … GATA!!! A iesit! Per total, nu a fost foarte greu. Mi-a pus-o pe micuta mea adorata pe burta unde a inceput sa oracaie si mi-am dat seama intr-o clipa ca e un copil frumos, chiar si in condtia aceea, cu toate alea pe ea. A avut scor 9, 3 kg 150, si 49 cm lungime.
Ce a mai fost dupa a fost mai plicitocos si dureros cand si cand: m-a curata bine pe interior ca sa nu ramana nici o ramasita, m-a cusut tacticos timp de 1 ora (!!!! Ei bine, la asta nu ma asteptam) iar eu nu mai aveam rabdare. Ma uitam pe geam cum se lumineaza, tot incercam sa mai schimb pozitia picioarelor pentru ca imi amortisera groaznic si intrebam din 5 in 5 minute cat mai dureaza.
Cand s-a terminat totul m-au dus in salonul alaturat unde trebuia sa stau treaza si sa ma masez pe burta timp de doua ore. Dificil dupa o noapte nedormita si multe alte prost dormite in urma, ce sa mai zici dupa o nastere. Colac peste pupaza a mai aparut si un medic cretin si mai sef care l-a dat pe sotul meu afara, de parca ce vazuse pana atunci era parfum si nu putea sa ma maseze acum …(urma sa nasca celalata pacienta cu el si a cosiderat ca sotul meu nu trebuie sa auda). Mi-a fost destul de greu sa raman singura in salon si sa ma masez pentru ca ma dureau tare mainile de la impins. A venit doctorul meu pana la urma si mi-a mai tinut de urat.
Cand sa ma dau jos ca sa ma mut in rezerva cu 2 paturi pa care am avut noroc sa o gasim libera, era sa lesin (proabil ca nu am fost prea departe, dupa cum au reactionat asistentele). Am mai ramas in pat si mi-a adus sotul ceva de papa, asa ca am reusit sa ajungem cu scaunul in salon fara sa mai facem fete si buze albe.
Ce sa mai zic, greul fiind trecut, restul nu mai merita asa mult povestit. Bineinteles ca doare cusatura (dar iata ca de astazi pot sta oarecum in fund fara colac si pana alatlaieri deabia daca suportam chiar si cu colac, ma durea oricum as fi stat), ca poti face febra de la san, ca stai cu groaza la momentul pipi si alte lucruri mai solide, dar si astea trec cu bine.
Eu m-am externat in 2 zile, sambata dimineata am nascut si luni la pranz am “evadat”, dar asta depinde mai mult de doctor si probabil si de cum te simti.
DECI…. Fetelor cu burtici care nasteti natural, nu va temeti pentru ca nu e asa rau. Va trebuie control, sa stiti cateva tehnici de respiratie si de miscare (sa nu cedati si sa stati doar in pat) si in primul rand bucurie … la capatul a DOAR cateva ore va veti intalni cu cea / cel pe care l-ati crescut cu rabdare (dar si probleme sau dureri, nu?) timp de 9 luni. Si oricum ar fi, nu e nimic care sa poata umbri aceasta bucurie si acest miracol.
Ne mai auzim, daca aveti intrebari incerc sa va raspund si ne vedem pe la bebelusi…
Pupici pe burtici si obrajori de bebelusi!
roisin spune:
Sisi, nu ai idee cat de binevenita este povestea ta si cat de mult mi-a saltat moralul. 
Hai, sa va dam si noi vesti! Astazi am fost la control, eu si Anny, care avem acelasi medic si termene "de livrare" foarte apropiate.
Dupa ce eu saptamana trecuta eram in urma, colul inchis, orientat posterior, basca lung, astazi am lasat-o pe doftora perplex: dilatatie de doua deshte "lejere" (asta inseamna cel putin 2 cm), colul inca nu e sters de tot, da' oricum s-a scurtat tzapan si bebita e pe traseu.
Anny e aproximativ la fel, dar fara dilatatie. Oricum, una peste alta, doamna doctor s-a hotarat sa ne declanseze pe amandoua, asa ca ne-a trimis sa facem niscai injectii, si anume Estradiol si Calciu gluconic intravenos. Facut, inceput contractii, luat cu dureri de sale, venit acasa, mancat putin, dureri de sale tot mai slabe, plecat in oras, aglomeratie, agitatie, mers la cumparaturi. Rezultatul este ca nu mai am dureri deloc, iar contractiile sunt rare si complet debusolate..
Acestea fiind zise, daca nu ne apuca la noapte, maine dimineata eu si Anny ne prezantam la spital, unde urmeaza sa luam parte la "planul B", probabil cu efecte mai puternice. Asa ca, fetelor, sa ne tineti pumnii, eu am ceva emotii, insa am reusit sa le controlez cat de cat pana acum, sper sa ma descurc in continuare. Anny se tine mult mai bine decat mine, era foarte fericita si agitata dupa ce i-a dat doctorita vestea, chiar imi spunea inainte de control ca ea nu prea mai vrea sa plece acasa fara bebe in brate.
Tot ce-mi doresc este sa nu ma pierd cu firea (in primele momente, astazi, m-am cam pierdut) si sa fie bebita bine, sa reziste la efort. In rest... ne-om descurca noi!
O sa incercam sa dam de veste imediat ce se va putea, prin sot, sau prin cine s-o gasi mai aproape de net, voua va dorim ce ne dorim si noua: sa aveti nasteri usoare (cele care urmati pe lista) si sa va refaceti repede cu toatele, iar bebeii sa fie sanatosi tun si mancaciosi!
Sisi, inca o data, felicitari, ne-ai facut o imensa surpriza!
Ancuta spune:
Buna burtici,
Felicitari la toate noile mamici.
Multumesc si eu tuturor pentru urari si felicitari. Cand o sa am mai mult timp , promit sa va povestesc cum s-a nascut micuta Sara Andreea.
Va pup, Ancuta
Multa bafta fetelor care urmeaza sa nasca!
oana_noemi spune:
Bravo Sisi pt. poveste, felicitari pt. BB, numaibine, pt. mine reprezinti un munte de curaj. Eu simt ca ma inec ca tiganu' la mal! Incepe sa mi se faca frica, dar sper sa treaca. Te rog spune-mi si mie care au fost "cotizatiile"!
Ina_nz, chiar ma intrebam pe unde esti! Sanatate si numai bine!
Mult curaj si mie si voua, celorlalte burtici care urmati, iar proaspetelor mamici refacere rapida si cat mai putin dureroasa!
cristinamh spune:
salutare burticute!
ina, in primul rand felicitari si sa-ti traiasca minunea de 
!
cat despre epiziotomie, eu am stat foarte mult pe burta, sau pe-o parte. nici nu ma fortam sa stau pe scaun (doar la tastatura, ca nu mai rezistam tentatiei
) mancam in pat, ca asa ma simteam bine. si intr-o saptamana am reusit sa stau jos. nu am folosit deloc colac. cat despre toaleta de-acasa... o saptamana am folosit ceai de pelin. mi-a fost frica cu cloramina, dupa ce=am citit prospectul, am zis ca ma lipsesc, nu mi-a placut mie cum suna. peste o saptamana mi se parea ca arata ciudat taietura, l-am sunat pe 
si mi-a spus sa folosesc solutie de betamina. nu e foarte ieftina, dar mie mi s-a parut ca mi-a facut f. bine. s-a cicatrizat repede si acum e aproape vindecata. si nici nu preparam greu solutia, 10%, cum scria pe prospect, mi-am luat o seriga si era chiar usor, nu mai zic ca e floare la ureche sa dau toata zona cu solutie. stropesc cu seringa exact pe unde trebuie. si a inceput sa-mi placa iodul la miros...
sisi, inca o data felicitari! chiar ma intrebam de ce sotul tau pusese acelasi mesaj in doua locuri... asa sunt ei, nu le iese totul din prima, dar se adapteaza repede si pana la urma se descurca cu ce au de facut! al meu a prins perioada cand tot mutau mamicutele dintr-o parte intr-alta, de nu mai stia pe unde sa intre...
si felicitari pentru calmul cu care ai trecut peste incercare!
roisin, te ineci ca tiganul la mal, cum se spune... la ce bun sa intri in panica?! ai vazut "buletin de bucuresti"? ce spunea tatal tipei, <numar pana la zece (sau 3?!) si respir usor>, reteta cu care se calma cand nevasta-sa, draga olteanu, incepea sa dea din gura... aplica si tu reteta cand incepi sa ai emotii. poate ai bafta sa nasti o data cu anny, si n-o sa fii singura pe-acolo! chiar va invidiez! va tin pumnii, caci in cateva zile o sa fiti acasa cu bebeii. si, daca ajungeti cumva prin salonul 14, si acolo mai e o mamica roxana, care avea acum 3 saptamani o bebita de 1500g la incubator, transmiteti-i salutari. sper totusi sa nu mai fie pe-acolo...
mult curaj, o sa treaca repede, si cu epidurala o sa fie floare la ureche! astept vesti proaspete de la voi!
yasmin se pare ca are multa treaba acasa... sau au innebunit-o rudele... sper ca a scapat de ele paan la urma si apuca si ea sa se odihneasca.
celelate mamicute ce fac? cum se simt? si bebeii?
cristina si 
andrei
ps. am schimbat poza lui andrei... am reusit sa-i fac una care imi place la nebunie!
Alex_2003 spune:
Buna mamicute cu si fara burticute.
Ma bucur Sisi ca totul a fost usor si ca ai trecut cu bine peste momentul de care toate ne speriem numai cand ne gandim.
Felicitari si Ancutei si tuturor celor ce aveti sau urmeaza sa aveti gagalici.
Ma incurajeaza randurile scrise de voi , imi dau putere sa privesc mai increzator la momentul care se apropie cu pasi repezi.
Dar sper ca asa cum ati trecut voi cu bine si acum va bucurati de micutii vostrii asa voi reusi si eu.
Mult noroc tuturor , nastere usoara celor ce urmeaza si BB-i sanatosi si mancaciosi proaspetelor mamicute.
Gianina
Tango spune:
Dragilor burticilor, a nascut Irinuca pe bb Raducu. A nascut prin cezariana; si mama si bb sunt bine iar taticul foarte emotionat. N-am reusit sa vorbesc cu ea la telefon pentru ca bb tocmai papacea. Sa le dea Dumnezeu sanatate si ani multi multi si fericiti!
catia spune:
felicitari mamicilor!sunteti niste fericite!
sisi,tare bine a prins povestea ta.multam!si spor la tb de acum incolo!
ce de bebici apar!e super cd ajungi sa cunosti mogaldetele despre care am vb atata timp!
freia a ajuns si ea acasa asa ca tb sa apara cu noutati.
va pup si numai bine!
1