Tu nu esti tatal meu

szivarvany spune:

Te rog foarte, foarte frumos detaileaza raspunsul !
Multumesc mult !



Daria & GIULIA(2004 08 16) arta la 3,4 ani dans la 3,9 ani 1 2 3

buli spune:

total de acord!
baiatul meu si tatal lui au o relatie excelenta.
cu toate astea, daca tati e obosit si ii raspunde in doi peri sau e mai repezit, Matei il taxeaza imediata: "nu esti bun, du-te de aici, nu vreau sa te vad. mami, nu vreau sa-l vad pe tati"
sotul meu se repliaza rapid si atunci cupilu descopera ce minunat e sa te joci cu tati, ce mult il iubeste etc.
practic respingind, ei isi afirma de fapt afectiunea pentru persoana respectiva si solicita confirmarea afectiunii adultului.

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

Happy_in_TO spune:

Eu asa am inteles din ceea ce a fost relatat...

Fetita se uita in jurul ei, in parcuri, la aniversari..etc.. si vede cum arata o familie "normala". In plus, o vede pe fetita lui P care il striga "tata" si ar dori si ea sa faca la fel.
Relatia dintre mama si P este de prietenie de dragoste dar nu mai mult, exista o bariera de comfort care nu este depasita - din diferite motive.
Fetita este constienta de aceasta bariera prin simplul fapt ca ei nu isi disciplineaza copilul unul altuia, nu traiesc impreuna etc... si ar dori ca aceasta bariera sa nu existe.

Spune "nu esti tatal meu" in loc sa spuna "mi-as dori sa fii tatal meu" tocmai pentru ca nu are comfortul sufletesc si asigurarea necesara ca nu va fi abandonata, rejectata daca isi exprima cu adevarat dorinta.

Nu stiu daca m-am exprimat corect sau s-a intels ceea ce am gindit.

Happy_in_TO spune:

da, da... citeodata folosesc negatia ca forma de manipulare :))

buli spune:

dadada - am depistat si tactica asta :)
pe care o tratam cu "ok, e dreptul tau sa fii suparat, chiar daca n-ai dreptate, ne spui cind ti-a trecut si discutam"

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

catale spune:

Un lucru pe care l-am mai spus aici, nu stiu daca cu acest id sau nu, am un id nou, pentru ca cel vechi era numele meu real si, din anumite motive, nu-l mai puteam folosi...
In contextul in care Cata ar trebui sa spuna cine sunt parintii ei, raspunsul ei este acesta: mama, bunicul si bunica. Tatal ei natural este aproape inexistent, ne-am despartit cand Cata avea 3 luni. De atunci, apare doar ocazional, bulversand-o mai rau. Bunicul a fost, pana la aproape patru ani, singura figura masculina din viata ei, cu exceptia unchiului ei, pe care il vede destul de rar. De vreun an, il vede si pe prietenul meu. In primavara, copilul m-a intrebat, dupa ce m-a vazut pupandu-ma cu el, cand o sa ne casatorim... Am incercat sa-i explic cum am putut realitatea, sa o fac sa inteleaga. Apoi m-a pus sa-i povestesc cum m-am casatorit eu cand eram mai tanara si cum s-a nascut ea. La un moment dat, a spus: Cand o sa fiu mare nu vreau sa ma casatoresc si sa am copii. Atunci am incercat sa-i explic ca un copil este cea mai mare fericire, ca eu sunt cel mai fericit om ca o am pe ea, ca ea este iubirea mea, ca o sa creasca si ea mare, o sa iubeasca pe cineva si o sa aiba un copil, etc...

Povestea cu "tu nu esti tatal meu" s-a intamplat in concediu. Tot atunci, Cata mi-a spus ca ii acord mai multa atentie celeilalte fetite, ca raspuns la faptul ca o certam pentru o "prostioara". Tot in concediu, Cata probabil s-a simtit prost ea neavand un tata in viata ei si, cand a auzit o melodie, si-a adus aminte ca a primit un catel de la tatal ei ( pe care l-a primit acum 2 ani !) care canta exact acel cantec...

Povestea cu neimplicarea in educatia celuilalt copil porneste de la faptul ca, in cazul celeilalte fetite, situatia e exact inversa, parintii sunt intr-un fel de competitie care face mai mult pentru copil, care ii acorda mai multa atentie, amandoi facandu-i toate poftele. Plus faptul ca in special el a vrut sa nu ii spun nimic fetitei lui, sa nu ma implic de niciun fel si evident viceversa, el nedorind sa-si refaca vreodata viata, dedicandu-si oarecum viata fetitei lui.

Deci in relatia noastra cu copilul celuilalt, fiecare se poarta frumos, insa nimeni nu ii spune copilului celuilalt "nu e bine" sau "ai gresit", cand e de joaca ne jucam cu ambii copii sau lasam fetitele sa se joace intre ele. In general, fetele se inteleg bine, cat permite si diferenta de varsta de cinci ani dintre ele. Cea mare are deja alte preocupari, gen messenger sau jocuri pe net si uneori nu are chef sa se joace cu Cata, insa mi se pare firesc, si daca ar fi fost surori bune situatia ar fi fost aceeasi.

catale spune:

Happy, inclin si eu sa cred ca e mai degraba dorinta ei de a avea un tata si pentru ca se teme in acelasi timp...

A_Iulia spune:

Sunt intr-o situatie relativ similara. Relativ, pentru ca tatal biologic al fetitei mele este foarte prezent in viata ei, asa ca eu am parte de alt gen de reactii :)

Totusi ma uimeste replica copilului tau si eu o interpetez asa: "nu te baga pentru ca nu esti tatal meu, doar el poate sa-mi dea indicatii, tu esti un nimeni". Eu cred ca asta provine din limitele pe care vi le-ati impus voi referitor la educatia copiilor. Este ok cum ati hotarat, dar foarte greu de aplicat, si cred ca va altereaza statutul fiecaruia in ochii copilului.

Cata vreme este o relatie incompleta, ar putea fi ok. Daca se va pune problema de mai mult vreodata, veti incepe cu un mare minus, ce nu cred ca va putea fi corectat ulterior.

In locul tau eu as fi reactionat. Nu numai pentru a ma lamuri ce gandeste copilul, dar daca cumva mi-ar fi confirmat interpretarea, atunci reactia ei a fost nepotrivita si trebuie sa-ti manifesti dezaprobarea. Altfel atitudinea ei se va repeta. Nu mi se pare normal sa nu poti sa-ti lasi copilul in grija lui, de exemplu, pentru 2 ore, doar pentru ca fetita nu-l asculta deloc. Este posibil totusi ca replica sa vina doar din furie, de suparare ca tocmai s-a lovit - asta ai sa-ti dai seama cu timpul, daca reactia ei mai apare.

szivarvany spune:

Fi`mea de exemplu are alt comportament cu un posibil viitor pretendent... cat i se sufla in coarne si e pupata`n dos, cum e ea obisnuita, ignora la greu sau incepe sa faca crize ca nuuu si nuuu, bine-nteles cand vine vorba de "vreau asta si asta" este super draguta desi nu o reprezinta sa fie diplomata fata de alte persoane.
Insa daca mai apare vreun copil, imediat isi delimiteaza proprietatea si se lipeste de el. Daca ii cere sa faca ceva, de ex sa-si aranjeze jucariile, sa se descalte frumos, executa imediat, fara nicio problema. Daca ii spun eu ... pot repeta cateodata de 1000 de ori ca nu ma aude . Oare e de bine ???
Sau se mai lauda ca are 3 tatici ... e cam laudaroasa de felul ei ... adik pe tatal ei biologic, tatal meu - adica bunicul si pretendentul ... si e tare mandra !



Daria & GIULIA(2004 08 16) arta la 3,4 ani dans la 3,9 ani 1 2 3

Miluna spune:

Dar care este in general relatia dintre fetita ta si prietenul tau? Petrec timp impreuna, se joaca cu ea, ii acorda atentie? Mie mi se pare ca fetita are o nemultumire legata de prezenta acestuia in preajma ei - ori ca nu-l agreaza, ori e geloasa ca ii acorzi din timpul tau lui si fetitei lui, ori, asa cum au zis fetele, ar vrea mai multa implicare din partea lui.
Si eu as atentiona-o ca nu este frumos sa se comporte asa, dar nu imediat, ci intr-o discutie ulterioara, amicala, intre patru ochi. Si as urmari-o mai atent cum se comporta si in alte situatii, sa-mi dau seama ce o deranjeaza defapt.