Tu nu esti tatal meu

Ce facem cand copilul nostru spune asta prietenului nostru ? Sau poate tu nu esti mama mea, dupa caz... Mi-am auzit prima oara copila spunand "Tu nu esti tatal meu" si m-am facut ca nu aud. Pe de alta parte, el e si va fi mereu doar o figura stabila in viata mea, asa am cazut de acord amandoi. Nu locuim impreuna, ne vedem des, inclusiv cu fetita lui, petrecem concediile si sarbatorile impreuna. El se poarta foarte frumos cu copila mea, insa daca ea face vreo prostie el nu ii face niciodata observatie, se face ca nu vede si ignora total. Nici eu nu ii fac nicio observatie fetitei lui, ca urmare a unor limite asupra carora am convenit. "Tu nu esti tatal meu" a venit in contextul in care ea s-a impiedicat si a cazut, lovindu-se usor la picior, iar el i-a spus ceva de genul "ai grija".

szivarvany spune:

Poi i-as spune ca nimeni nu a zis ca e tatal/mama ta biologica. Ca mata/tata poate fi cel care te iubeste si te creste si ajuta la nevoie, care iti este alaturi neconditionat.



Daria & GIULIA(2004 08 16) arta la 3,4 ani dans la 3,9 ani 1 2 3

miria_cristina spune:

Daca este un om caruia n-ai ce-i reprosa referitor la conduita fata de copilul tau, atunci tu ar trebui sa-i faci observatie fetei tale. Sa stie ca ceea ce-a zis este o obraznicie fata de sfatul cumsecade al unui om.
Nu stiu ce varsta are fata ta, dar ar trebui sa stie cand cineva ii da un sfat bun si cand nu, chiar daca nu-i tatal ei. In plus, nu-i obligatoriu ca tatal sa fie pertinent in afirmatii. Adica, daca tata imi da un sfat prost, iar "nenea" unul bun eu trebuie sa stiu sa fa diferenta intre ele cand aleg ce sa fac. Nu sa replic obraznic: " Nu esti tatal meu".


Cristina si Damiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina

"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."

catale spune:

Fetita abia a implinit 5 ani. Situatia cu tatal ei natural am spus-o la un alt topic, "Voi ce ati face". De reprosat, nu am ce ii reprosa lui, pentru ca am convenit ca pastram distanta fiecare fata de copilul celuilalt, desi ma deranjeaza asta. El va fi in cel mai bun caz un prieten pentru ea. Nu stiu ce ar intelege ea din mama naturala, tata natural... toate diferentele... Mai degraba cred ca a auzit undeva exprimarea asta, cata vreme ea nu stie concret care este rolul unui tata si are doar o impresie sau o notiune...

szivarvany spune:

Stii, adevarul e ca fata ta nu a mintit. Respectivul nu e tatal ei.
Eu de asta ii voi explica astfel fie`mi, cu tata biologic, etc, sa faca diferenta ca pot fi mai multe feluri de a fi parinte. E un punct de pornire.
Parerea mea.



Daria & GIULIA(2004 08 16) arta la 3,4 ani dans la 3,9 ani 1 2 3

miria_cristina spune:

Nu cred ca la 5 ani conteaza diferenta intre tata biologic sau prieten, ci mai repede intre bine si rau. Oricine ii da un sfat bun, trebuie sa-l primeasca si chiar sa multumeasca. Atata tot!
Diferenta e de facut intre ce aude nu neaparat de la cine aude.

Cristina si Damiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina

"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."

szivarvany spune:

Si la 3 ani si la 4, 5 ani conteaza cine este tatal copilului.
E adevarat ca trebuie sa inteleaga si cine ii vrea binele, inainte de toate.



Daria & GIULIA(2004 08 16) arta la 3,4 ani dans la 3,9 ani 1 2 3

lorellay spune:

Depinde ce intelegi prin "tata"...Ca sunt mai multe situatii...
La noi intelegerea a fost alta....suntem o familie...deci ne implicam amandoi in crestere si educare...chira daca nu e tatal"biologic"...E mult mai mult.

Sorana 26+ si Codrin 3 ani
Where there's a will there's a way!

www.totsites.com/tot/codrin" target="_blank">[Despre Codrin]
Poate va place poza mea...www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Mirese cu stil si farmec&page=3" target="_blank">sunt...lo1.

miria_cristina spune:

Si mie mi se pare normal ca, daca m-a acceptat cu un copil sa ii acord incredere si sa-l las sa-si zica parerea vis-a-vis de educatia copilului meu. Si invers, fireste.
Normal ca ar exista limite, adica, nu mai mult decat e cazul si totul in termeni civilizati. Dar ar exista. Eu, una, n-as putea sta pasiva in timp ce copilului lui m-ar obraznicii pe motiv ca nu-s maica-sa si nici n-as putea suporta sa ma fac de ras copilul meu.
E delicata situatia, dar cu frumosul si diplomatie cred ca se ajunge la un compromis.

Cristina si Damiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina

"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."

Happy_in_TO spune:

Ce as face eu daca Maya, fetita mea cea mica ar zice asta... (are 6 ani)
In primul rind as lua-o in brate si as sta cu ea asa, ca o bebelusa, sa se simta in siguranta si iubita. Apoi, pe un ton calm, plin de dragoste si comfort, as intreba-o cum se simte si de ce a spus ceea ce a spus.
I-as pune ca are dreptate, ca P (prietenul) nu este tatal ei, dar ca el era ingrijorat si a spus "ai grija" ca sa isi exprime grija fata de ea. I-as spune ca ea are un tata si ca nimeni nu va schimba asta, ca tatal ei o iubeste,dar nu mai traieste cu mami.
I-as spune ca P este un prieten bun de-al meu care ma face sa ma simt in siguranta si iubita, asa cum o fac eu sa se simta pe ea. Si ca apreciez prietenia lui si ca imi place sa petrec timpul cu el.

In nici un caz nu as certa-o ca a fost obraznica!

alinaxeni spune:

Sa incepem cu inceputul.
Care este cauza?Pt. ca orice reactie a copilului are o cauza,nu?
Eu cred ca voi parintii ati contribuit ca fetita ta sa aiba aceasta atitudine.Poate este chiar un strigat al copilului ca are nevoie de o autoritate masculina in viata ei.
Cand tu ai intrat in relatia cu el stiati amandoi ca aveti copii.Tacit ati acceptat o relatie in 4,nu numai in doi.Chestia asta cu "niciunul nu ne bagam peste educatia copilului celuilat" este cea mai proasta decizie intr-o asemenea relatie.Oare copiii vostri sunt niste simple "obiecte auxiliare" in relatia voastra?Ei influenteaza relatia si o motiveaza.Sa-mi spuna mie un parinte unic ca si-a ales un partener doar pt. el insusi ca eu nu cred.
Sa ma scuzi dar, ca femeie si mama singura, eu daca imi caut un partener o fac pt. a avea o familie,pt. ca si copilul meu sa traiasca in mediul in care traiesc copii din familiile normale,cu toate cele ce decurg de aici.
Am avut o relatie de 5 ani si i-am impus partenerului sa se implice.Daca m-a iubit pe mine implicit mi-a iubit si copilul.A fost greu la inceput pt. ca nu avea experienta.L-am rugat sa se lase condus de bunul simt si sa nu ezite cand simte ca are un cuvant de spus.Chiar daca relatia noastra s-a destramat sa stii ca relatia lui cu copilul a fost absolut exemplara.
Nu ezitati sa va implicati.Poate copii vostri chiar asta vor.

-------------------------
In momentele grele trebuie sa gasesti ceva sa te motiveze sa mergi mai departe.