Dragi bucuresteni..
Raspunsuri - Pagina 3
oana cretu spune:
Sunt geloasa pe toti cei care au ocazia sa vada Bucurestiul, sa se plimbe pe strazile lui, sa admire cladirile, parcurile, lacurile, bisericile, manastirile, Patriarhia, scolile, facultatile, bibliotecile, spitalele....Ce n-as da sa pot sa fac si eu macar un lucru din toate acestea...Mi-e dor sa ma plimb primavara prin Bucuresti. Ce imi placea, cand, dupa iarna, infloreau copacii. Aveam impresia ca strazile abia s-au nascut...Imi aduc aminte ca nu mai vedeam nimic de la bunica din balcon ( in Berceni ) cand copacii infloreau...Apoi venea vara...cu vacanta care ne ducea la mare
...la munte...la tara( cine avea bunici acolo ca ai mei sunt din Bucuresti )...Dar o parte a vacantei o petreceam si la Bucuresti : prin stranduri, prin parcuri, prin cinematografe...Favoritul meu ca strand era Studentesc, ca parc era Herastrau ( iar iarna Cismigiu ), ca cinematografe imi placea sa frecventez Scala, Patria sau Studio. Toamna incepeam scoala, uitam de distractii, dar, cum locuiam, in zona Iancului- Pantelimon, invatam la scoala 56 ( acum Jose Marti-am apucat si eu numele asta cu statuia acestui poet spaniol ) parcurgeam drumul pana la scoala...Imi amintesc ca treceam pe langa o micuta fabrica de lemn, apoi pe langa o scoala sportiva ( unde am jucat si eu baschet candva acolo,
am facut gimnastica, pictura, 2 sapt de violoncel in aceasta scoala ), apoi pe langa cinematograful Aurora ( de care a inceput sa imi fie scarba dupa Revolutie
de cat de murdar era...), apoi era o benzinarie care treceam pe langa ea si imi aduc aminte ca de multe ori simteam mirosul de benzina si mi se facea rau...traversam o intersectie mare ( fost Dimitrov ), mai mergeam un pic si traversam un parculet mic, apoi strabateam o alee placuta tare ca sa intru in curtea scolii...Pentru mine cea mai frumoasa scoala din Bucuresti. Imi aduc aminte, cand eram prin clasa a II-a, pe vremea lui Ceasca, am citit in ziar, ca, cea mai buna scoala ( ca rezultate bune la invatatura si ca profesorii care ii avea ) din Bucuresti este Sc.Gen.Nr.56. Imi aduc aminte ca am decupat aceasta bucatica din ziar, eram tare mandra ca faceam parte din aceasta scoala. 
Si ce mai imi placea cand era prima zi de scoala, cand era cea mai mare forfota in curtea scolii...Toti vorbeau...profesori, elevi...isi povesteau vacantele...Dura vreo saptamana, dupa care veneau si cataloagele mari si incepeam sa ne punem pe treaba.
Apoi venea iarna cu vacanta ei de sarbatori...Cel mai frumos anotimp pentru un copil...Pentru mine era frumos...Dar nu imi placea cand am mai crescut ca imi era frig tot timpul, imi era frica de baieti sa nu ma sapuneasca cu zapada...Ma duceam la scoala, imi aduc aminte, cu o ora innainte, ca sa fiu intrata in scoala innaintea lor...Si sarbatorile...Nu stiu daca exista in lume un oras care sa imi placa mai mult ca Bucurestiul de sarbatori...
Poate New-Yorkul...Innainte de revolutie, imi aduc aminte ca mergeam cu bunica in Oraselul Copiilor si faceam poze cu Mos Craciun, cu Alba ca Zapada si cei 7 pitici...Imi placea tare sa merg la bunica mea in Berceni...Mai ales cand trebuia sa faca pomul...Aveam doi pomi...Unul in Berceni si unul in Pantelimon...Apoi, dupa revolutie, cand, la 16 ani mi-am facut un prieten ( suntem impreuna si acum, in Franta ), mergeam in Cismigiu de sarbatori...Imi aduc aminte ca plecam dimineata si ne intorceam seara tarziu cand se inchideau casutele...Si ce atmosfera placuta era...Cu colinde...cu miros de vin fiert...cu lume multa...cu parcul si strazile iluminate...Atat cat mi-am dorit de tare sa vin aici, intr-o tara occidentala si civilizata, sa imi fac o viata mai buna aici, la fel de tare imi doresc sa pot sa petrec macar o saptamana in tara mea, in orasul meu, al sufletului meu : Bucurestiul...Mi-e dor de Mitropolie...Cand vine sarbatoarea Sf. Dumitru mi-as dori sa dau timpul innapoi sa mai stau si eu o noapte cu bunica la coada pe dealul Mitropoliei ca sa trecem pe la moastele Sf.Dumitru...Mi-as dori sa zica tata ca iesim sa ne traga cu saniile pana la Universitate si innapoi...treceam pe la Foisorul de Foc...( ce frumuseti si ce istorie ascunde in interior... )...Am sa va mai zic si alta data cat de tare mi-e dor de Bucuresti...Ca plange prea tare sufletul in mine acum...
Atat va spun, frati buni care sunteti in Bucuresti : apreciati-l si respectati-l ca poate o sa ajungeti si voi o data macar in viata sa va lipseasca si o sa regretati ca nu i-ati dat atentia care o merita...Va pup pe toti
!
oana-cannes
ionica spune:
AH Catalin,
Ce minunat ca ai scos "de la naftalina" subiectul asta!
Am citit toate mesajele si crede-ma plang de nerabdare sa ajung in Bucuresti.
Sun departe de multi ani desi merg in fiecare an imi este dor mereu.
BUCURESTI este si orasul meu ,am locuit pe Gheorghe Marinescu in fata palatului Cotroceni.
Pupici!
acina spune:
Eu in Herastrau - Aviatiei m-am preumblat.
Stiam fiecare cotlon Din Parcul Herastrau.
M-am mutat anul trecut in Tei .Ce greu m-am obisnuit cu noile locuri...
Anca
otau spune:
Am citit intreg subiectul si nu pot decat sa-mi pun o intrebare: oare de ce cei care au scris sunt stabiliti in strainatate ?
E adevarat ca si pe mine ma apuca nostalgia cand imi amintesc de Cismigiu de plimbarile care le faceam pe aleile parcului in momentul cand ieseam de la ore (am terminat Lazarul). Imi amintesc cu placere de cofetaria Bucuresti unde mancam cea mai buna inghetata cu alune din lume! Imi amintesc de alimentara de la pta. Kogalniceanu unde mancam cornuri cu iaurt, de pizzeria Trifoias si de multe, multe altele. Tot in liceu mi-am cunoscut si sotul asa ca va dati seama ca am amintiri frumoase cu sutele!!!
DAR, azi ce s-a ales de toate aceste locuri? Din pacate s-a cam ales praful! Cofetaria Bucuresti nu mai exista, parcul Cismigiu e plin de indivizi dubiosi (cand eram in liceu nu-mi era frica seara sa merg prin parc , acum nu as mai avea curajul).
Spunea cineva aici de parcul IOR si de cinema Gloria. Imi amintesc cu placere cand mergeam acolo (parintii sotului meu stau in acea zona). Acum insa cinema Gloria nu mai exista, si toate magazinele din jur sunt goale, cu geamurile sparte si pline de praf!
Sunt
si
Ce frumos povestiti voi de Bucuresti si ce cruda e realitatea!
Eu tot mai sper ca odata si odata Bucurestiul isi va recapata parfumul de altadata! Mi-e ingrozitor de dor de ceea ce a fost si de imaginea idilica descrisa in acest subiect!
Aurora