scoala montessori
Raspunsuri - Pagina 2
cl spune:
quote:
Originally posted by Vistiana
Da,ai dreptate,educatoarea conteaza cel mai mult,pe mine insa la stat ma nemult.raportul nr.copii/educator.Copilul meu e mai pasionat de creioane,carti,litere decat de jucarii,mi s-a spus ca ar trebui sa-i infranez aceasta dorinta de a scrie,citi,invata,sa le pastrez pt.varsta scolii dar eu cred ca trebuie sa-i dai aripi atunci cand ti le cere,nu?Daca el vrea sa citeasca de ce sa i se spuna "ia si joaca-te cu asta,nu mai citi acum!"?
Vistiana, nu trebuie neaparat sa-i infranezi dorintele, dar poti sa-l ghidezi putin si catre altele. Nu te-ai intrebat daca nu o sa se plictiseasca la scoala? Daca o sa stie sa scrie, sa citeasca ce o sa faca la scoala? Si al meu stie literele si sa citeasca unele cuvinte (a prins singur), dar am evitat sa-i pun creionul in mana! Si la gradinita de stat m-a nemultumit si pe mine numarul mare de copii in grupa, dar nu sunt niciodata toti, din 40 cam 15-20 vin. La o gradinita particulara unde ni s-a spus ca vor fi max. 10 in grupa cu 2 educatoare, dupa 2 saptamani erau 15 cu o singura educatoare! Asa ca...trage tu concluziile. Oriunde l-ai duce sa-ti urmaresti cu atentie puiul, pentru ca el iti va transmite semnale, slabe la inceput si apoi din ce in ce mai puternice, daca este ceva in neregula. Bafta multa!
Claudia
descintec spune:
Intotdeauna am fost fermecata de principiile scolii Waldorf. Am fost chiar tentata sa imi dau copiii la o astfel de scoala sau gradinita. Si eu sint pentru un invatamint, care sa urmareasca aptitudinile specifice, un invatamint care sa dezvolte mai mult abilitatile de comunicare, adaptare, autocunoastere decit cele de logica si memorare, aproape exclusiv aplicate in invatamintul de stat. (Fac precizarea ca discursul meu se refera, de fiecare data, la invatamintul din Romania). Dar copiii concureaza apoi cu cei formati, educati in sistemul traditional. Din experienta mea personala, va voi povesti despre un copil care a urmat cursurile unei gradinite Waldorf si apoi primele trei clase. Parintii au vrut sa il testeze, ca nivel de cunostinte, fiindca urma sa vina din clasa a cincea intr-o scoala normala. Rezultatul a fost surprinzator pentru ei: abia lua copilul suficient. Eu am facut matematica cu el. Copilul era istet, dar cunostintele lui lasau mult de dorit si nu ii era exersata putere de concentrare. In clasa a patra, la o scoala de stat, a avut probleme de adaptare, deoarece erau alte cerinte in ceea ce priveste disciplina. Copilul nu se putea plimba liber prin clasa cum era obisnuit, nu putea sa vorbeasca cind si ce dorea. Eforturile la care trebuia sa faca fata l-au marcat foarte tare, parintilor le venea sa isi scoata ochii de necaz.
Principiile pedagogiei moderne includ acum, in tot mai mare masura, aspecte ale pedagogiei Waldorf sau Montessori. Despre invatamintul diferentiat, in functie de ritmul si capacitatile copilului se stiu multe acum si chiar se aplica. Chiar in scoala unde am terminat eu imi amintesc ca, inca din clasa intai au fost selectatii copiii isteti intr-o clasa care avea un ritm mai alert. Am fost selectati si intr-a cincea, apoi in prima si a doua treapta de liceu. A iesit o clasa formidabila si sint convinsa ca cei mai multi dintre voi puteti da astfel de exemple.
Foarte multe din aspectele invatamintului traditional trebuie schimbate. Decit atita mate, fizica, biologie, gramatica sau mai stiu eu ce, pe care oricum le uita, eu as prefera ca puii mei sa invete despre ei, despre ratiune si sentimente, despre autocontrol, despre nenumaratele aspecte ale vietii pentru care sint TOTAL nepregatiti. As prefera sa faca muzica si euritmie in loc de timpeniile de alalize literare care se fac la scoala. Dar, repet, absolventii unei scoli Waldorf concureaza cu cei ai scolilor normale si nimeni nu ii intreaba despre aptitudini ci matematica, gramatica, etc. pe care cei din urma le stapinesc mult mai bine. Inca un dezavantaj: au sentimentul ca sint deosebiti, ca au ceva special si asta ii poate face inadaptabili, vor fi mirati ca lumea nu observa aura lor speciala.
Recomandarea mea: cautati mai bine o gradinita, scoala traditionala( de stat sau particulara) si asigurati-va, pe cit posibil, ca educatoarea sau invatatoare este ceea ce va doriti (isteata si are experienta cu copiii etc). Ar fi ideal, sa spunem, pentru orele de dupa-amiaza sa gasiti un centru unde copiii sa fie educati dupa principii Wladorf.
Vistiana, un raspuns pentru tine: faci foarte bine ca iti observi atenta copilul. Daca ii place sa scrie, sa citeasca, lasa-l sa o faca. Nu se va plictisi la scoala. Si chiar si la gradinitele de stat, copiii, in afara lectiilor, se joaca in functie de preferinte: unii se "lupta", alti, de-am mama si de-a tata, altii scriu, deseneaza. Sint convinsa ca o sa poti gasi o educatoare de care sa te apropii si cu care sa poti coopera. Eu am gasit si sint foarte multumita. Stefan a invatat sa scrie, sa citeasca, sa lucreze la calculator, ceva engleza, sa danseze (chiar foarte frumos!), o bogatie de cunostinte despre mediu. Mergea cu atita placere la gradinita. Pina la urma asta e barometrul cel mai bun, placerea copilului de a frecventa gradinita si dragostea fata de educatoare.
D.
flaviutza spune:
sa va povestesc si eu cate ceva din experienta mea de copil, pt ca imi aduc perfect aminte (de fapt primele amintiri le am de la 1 an jumate )..
am avut parte de o gradi si de niste educatoare sa le pui pe rana , nu alta, atente, iubarete, pana si femeia de serviciu pupa la noi toata ziua...si asta la o gradi normala , ca doar pe vremea raposatului nu erau si d'aistea, private.(apropo, ca am auzit pe cineva plangandu-se ca puiul avea acces la bucatarie , si cine stie , poate varsa o oala pe el sau mai stiu eu ce..pe noi daca luam vreo rujeola sau vreun oreion, neavand cu cine sa stam acasa, ne trimiteau la gradi, dar eram tinuti la bucatarie, si unele dintre cele mai happy amintiri de acolo le am, indopata pana la refuz cu ce era mai bun, ca deh, eram bolnava)
problema a fost alta...educatoarele atente si inimoase au observat ca sunt isteata foc, si probabil eram, daca pe la vreo 4 ani le explicam circuitul apei in natura si teoria lui darwin (nu e o gluma), asa ca i-au pus in tema pe ai mei, care si mai inimosi s-au apucat constiincios sa-mi fructifice "talentele"
si uite asa am intrat intr-un cerc vicios, vazand ca ii bucur enorm pe ai mei, ca sunt mandti de mine si ca toata lumea ma vede ca pe un mic geniu, da-i si da-i lectii de pian, citire, matematica, calculator special adus din franta (un fel de hc, cine isi mai aduce aminte), jocuri no way, fetite si papusi iar no way, ca doar mi se pareau penibile..
numai ca am ajuns prin clasa 1 , cand toata lumea invata alfabetul, toti erau adaptati in clectivitate, stiau sa se joace ,sa-si juleasca genunchii, numai eu stiam sa fac observatii invatatoarei, sa nu am rabdare sa ascult explicatiile ei, sa cred ca sunt mai buna decat ceilalti copii,(ca doar asa ma tratasera toti pana atunci nu??) pt ca ei nu stiau sa citeasca, nu auzisera de sistemul solar...
in cateva luni incercarile invatatoarei de a ma integra au esuat,eu am simtit ca nu sunt de-a lor, nu am suportat "mustrari" de genul "fa-ti si tu pagina de liniute, pt ca asa fac TOTI COPII"..si am clacat..incet incet a inceput un proces de interiorizare, acasa nu puteam spune nimic, ca doar nu era sa imi dezamagesc parintii..totul a culminat cu o regresie totala, de-abia daca mai puteau scoate cateva vorbe de la mine...
apoi imi aduc aminte de plimbarile pe la n+1 doctori, diagnostice care mai de care mai contradictorii de la precocitate la psihoze infantile si alte alea..
mi-am revenit complet doar pe la 9 ani,si repet, nu a fost vina niamnui, pt ca imi aduc perfect aminte totul si pot sa judec acum, adult fiind intreaga situatie, a fost doar...un exces de zel..
geniu nu sunt, rezulattele mele scolare au fost doar cele ale unui copil istet, dar nu pot sa ma gandesc ca alta ar fi fost situatia daca nu ar fi exista acea regresie, pt ca promiteam enorm..
parerea mea e ca un copil poate invata ceea ce ii este lui necesar la varsta de 3-6 anisori si la gradinita din sat, cu conditia sa se simta bine , sa fie integrat in grup si sa aiba o parere buna despre sine...
lexi spune:
Juniorul nostru merge la un Montessori local. Are deja vechime de un an, incepe anul al doilea in septembrie.
Nu stiu ce progrese fenomenale pot face copiii, la noi a fost si piedica de limba, el nevorbind deloc engleza cand a intrat. Acum se descurca binisor, asa ca, cel putin din punctul acesta de vedere, a fost bine. Cred ca programa nu e foarte diferita de alte sisteme normale, doar ritmul in care se face difera, copilul nu e fortat de invete un anumit lucru, ci se asteapta momentul in care i se ghiceste dispozitia s-o faca. Nu la toti functioneaza, asa ca tot materialul clientului ramane de baza. :-)
Preturile sunt apropiate de alte preschool, noi platim $320/4 zile/3h 1/2.
ange spune:
parerile sunt impartzite!
multzumesc mult pt. raspunsuri.oricum fiecare parinte stie cel mai bine ce i se potriveste copilului sau.
am vizitat o scoala montessori din montreal.nu pot spune ca nu mi-a placut,dimpotriva!
programa,materialul,ambientul,pregatirea cadrelor si istoria scolii mi-au dat putzina incredere in acest sistem.
pretzurile sunt:
pana la ora 12,30 costa 400$/luna
pana la 15,30 costa 600$/luna la care se adauga transportul 1 500$/an,uniforma+n activitatzi exterioare pe care tot parintele le plateste,etc...