Casatorie sau concubinaj?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 3

mama_lui_alex spune:

alex_ioanid, cllaudia...subscriu!

Dupa mine..3 ani de concubinaj (sdaniela)..e mult...deja va cunoasteti, stiti "bubele" care le aveti, stiti daca puteti trai unul cu celalalt...Pentru mine casatoria e, asa cum spunea si alex_ioanid - dovada suprema de iubire..si de angajament...

sunt batrana, ..si de moda veche..offff

anaisanais spune:

quote:
Originally posted by sdaniela

La 24 de ani cred ca un pic tot m-am copt un pic, sau nu...
De inteles ne intelegem cat de cat. Ne certam destul de des, dar sunt mici copilarii care trec. Asa e suntem la inceput si inca ne iubim mult, sper ca si peste 50 de ani sa fim asa, desi sunt mici sanse. Macar relatia sa ajunga sa fie una de respect, incredere si dragoste.
Poate chestia cu maritatul e mai mult o frica dea mea. Imi e frica sa nu imi zica peste un an doi ca nu ma mai vrea. Si sacrificiul pe care l-am facut mutandu-ma sa fi fost in zadar. O prietena dea mea a patit asa si e ca o pata pe sufletul ei. Nu stiu cum va mai avea incredere in cineva, si ii va mai oferi inima.
Cred ca daca ne-am casatori ne-ar fi mai greu sa ne despartim.
Voi cum vedeti situatia?

Dana

Pai nu inteleg: fie il iubesti, fie te sacrifici? Eu nu am locuit impreuna cu sotul meu inainte de casatorie si acum pot spune ca a fost destul de rau, pentru ca ne-a trebuit destul timp sa ne rodam in relatia de casatorie, iar timpul pierdut poate fi considerat cel mai frumos !
Pe de alta parte, respectul fata de relatia de casatorie si de partener nu il capeti la primarie, atunci cind pui mina pe certificatul de casatorie. Eu as spune ca, de fapt, intii trebuie sa vorbesti de iubire, de respect si apoi sa te casatoresti.
Apoi, sa stii ca peste un an sau doi, daca partenerul tau nu o sa vrea sa stea intr-o casatorie, n-o sa-l tina nici certificatul de casatorie si nici macar ''o armata'' de copii alaturi de tine. Cred ca ti-ai asumat un risc atunci cind te-ai mutat impreuna cu prietenul tau. Probabil ca ar fi trebuit sa-l cunosti bine, sa-l intelegi si sa-ti asumi o eventuala tergiversare a oficializarii(prin certificatul de casatorie) relatiei de cuplu. Totodata si el ar fi trebuit sa te cunoasca suficient, incit fie sa-ti propuna sa va casatoriti, fie sa nu-ti propuna sa va mutati impreuna. Astfel, din partea fiecarui membru al cuplului, asteptarile ar fi avut o baza reala, nu ar fi depasit oferta emotionala.
Eu, in locul tau, m-as gindi la ce-mi doresc si apoi i-as spune si lui, din respect pentru iubirea mea, si as dori sa luam o hotarire impreuna.
Cit despre cum este mai bine, casatorie sau concubinaj, numai tu iti poti da raspunsul.
Iti doresc multa fericire si multa putere sa poti hotari asa cum este mai bine pentru tine! Oricum, esti atit de tinara.... Viata are legi ciudate si, de obicei, cind Dumnezeu iti inchide o usa, iti deschide o fereastra....

greieras spune:

De ce fetele care cred in institutia casatoriei trebuie sa se scuze tot timpul pentru ceea ce cred. Casatoria chiar este baza societatii in ciuda noilor trenduri.

Cat despre o relatie, cum au mai zis si fetele, daca nu este bine cimentata o hartie nu va face nici o diferenta.

Cat despre barbati, eu stiu o gramada care au stiut ca vor sa se casatoreasca chiar inainte ca fetele sa fie sigure de asta si nici unul dintre ei nu a avut relatii fizice inainte de casatorie. Deci se poate si asa. Totul depinde de om.

Gloria si Eva (22 dec. 2004)

Craciun 2007

sdaniela spune:

Adevarul e ca sunt o persoana care cauta tot timpul echilibru si armonie. Vreau ca pe plan personal sa le am pe toate pentru a putea evolua pe celelalte planuri. Din cat am observat pana acum nu prea suport sa fim in acasi casa si sa fim certati. Sau sa mergem la culcare certati si sa dormim spate in spate. Poate asa e acuma la inceput.
Ideea e ca acum cred ca pentru a continua sa avem o relatie stabila si constructiva ne-ar ajuta sa ne casatorim.
Eu nu cred ca sunt asa de tanara. Nu as vrea ca peste doi trei ani se duca tot farmecul relatiei noastre de acum, sa ne despartim si sa simt ca s-au mai dus cativa ani din viata mea in care am investit si pana la urma nu a iesit nimic.
Important intr-o relatie e ca cei doi sa se iubeasca. Intotdeauna am cautat la un posibil partener un suflet bun. se zice ca se poate vedea si dupa ochii acestuia. Cred ca in mare parte e adevarat. Prietenul meu are un suflet cat o casa de mare si simt ca ma iubeste. Daca ar fi sa nu mai mearga relatia mi-ar spune, dar la cat de mult a vrut sa ma mut cu el si a insistat sa continuam relatia nu vad ca s-ar putea rupe ce e intre noi. Doar tre sa ii mai dau un pic de timp.
Numai bine.

Annie80 spune:

quote:
Originally posted by sdaniela
[
Eu nu cred ca sunt asa de tanara. Nu as vrea ca peste doi trei ani se duca tot farmecul relatiei noastre de acum, sa ne despartim si sa simt ca s-au mai dus cativa ani din viata mea in care am investit si pana la urma nu a iesit nimic.
Important intr-o relatie e ca cei doi sa se iubeasca. Intotdeauna am cautat la un posibil partener un suflet bun. se zice ca se poate vedea si dupa ochii acestuia. Cred ca in mare parte e adevarat. Prietenul meu are un suflet cat o casa de mare si simt ca ma iubeste. Daca ar fi sa nu mai mearga relatia mi-ar spune, dar la cat de mult a vrut sa ma mut cu el si a insistat sa continuam relatia nu vad ca s-ar putea rupe ce e intre noi. Doar tre sa ii mai dau un pic de timp.
Numai bine.

Dana

pt ceea ceti dorest este nevoie de 2, amandoi sa ganditi la fel , in ceea e priveste viata de cuplu si sa aveti aceleasi idealuri, o casnicie frumoasa si fericita.

una asa cum vrei iti doresc!

------------------------
Someone's pleasure is another's pain!
Alergic at stupidity.

andabrro spune:

Io's mai transanta din fire (si se intimpla sa-mi placa sa fiu casatorita ) asa incit daca musiu nu e hotarit/pregatit/whatever sa "dea cu batzu" cum ca vrea sa fie cu mine, atunci nu merita sa-mi pierd timpul cu el.

N-am intelegere pentru comitment-fobici si daca e vreunul imatur, sa mearga inapoi la muma-sa ca mie-mi plac aia de stiu ce vor si care nici nu-si schimba gindul de pe-o zi pe alta.

Dixit!

sdaniela spune:

Amanda,

Foarte bine spus. Putine au curajul de a o spune asa. (eu, de exemplu)

danangie spune:

Deci, eu cu sotul ne cunoastem din 1991. Din 1993 suntem impreuna. Din 2000 traim sub acelasi acoperis. Ne-am casatorit abia in 2006. Niciodata nu mi-am facut complexe ca sunt sau nu casatorita. Imi era de ajuns ca eram cu el. Au fost momente cand da, vroiam sa fac nunta. Dar el era speriat mama mama. Adica, nici in ruptul capului nu vroia sa auda de nunta. Dar nu pentru ca nu vroia sa se ia cu mine.....ci pentru faptul ca el nu-i obisnuit cu urarile, cu pupaturile, cu lumea care nu o cunoaste, atatea pregatiri ce erau pentru nunta.....il stresa prea tare acest lucru! In 2003 ne-am propus sa facem un copil. Era sf. lui 2005 si bb nu aparea. Atunci el s-a gandit ca poate D-zeu nu ni-l da pentru ca nu eram legati in fata Lui. De Revelion 2005-2006 m-a cerut de sotie. Frumos si emotionant. Ai rabdare. Bucura-te de el si de clipele frumoase. Mai devreme sau mai tarziu isi va da seama singur ca e important sa fii legat in fata lui d-zeu. Si da, cum zicea cineva.....in occident putine casatorii.....mult concubinaj. Beh...nu stiu de ce dar nu-mi place cuvantul asta. Numai bine si fericire va doresc.

mult asteptat

asi spune:

Nu sunt de acord ca atunci e nevoie de casatorie doar cand apare un copil.In acel moment deja ar trebui sa existe deja o casnicie, o familie nu atunci sa se formeze.Atunci cand apare un copil responsabilitatile cresc; daca cei doi nu sunt pregatiti, ca macar responsabilitatea unei casnicii sa si-o poata asuma la ce te poti astepta pe mai tarziu cand apare un copil?
Cred ca 3 ani e timp suficient sa faci "rodajul" unei relatii.Daca partenerii nu sunt pregatiti sa treaca la alta etapa inseamna ca relatia nu este ceea ce pare.
Si mai e o vorba din popor "boala lunga moarte sigura".

Mami de Razvan(07 martie 2004) si de
Cand Dumnezeu inchide o usa , intotdeauna deschide o fereastra.

XIO spune:

quote:
Originally posted by sdaniela

La 24 de ani cred ca un pic tot m-am copt un pic, sau nu...
De inteles ne intelegem cat de cat. Ne certam destul de des, dar sunt mici copilarii care trec. Asa e suntem la inceput si inca ne iubim mult, sper ca si peste 50 de ani sa fim asa, desi sunt mici sanse. Macar relatia sa ajunga sa fie una de respect, incredere si dragoste.
Poate chestia cu maritatul e mai mult o frica dea mea. Imi e frica sa nu imi zica peste un an doi ca nu ma mai vrea. Si sacrificiul pe care l-am facut mutandu-ma sa fi fost in zadar. O prietena dea mea a patit asa si e ca o pata pe sufletul ei. Nu stiu cum va mai avea incredere in cineva, si ii va mai oferi inima.
Cred ca daca ne-am casatori ne-ar fi mai greu sa ne despartim.
Voi cum vedeti situatia?

Dana

Daniela, deci tu nu vrei sa te casatoresti pt. ca e casatoria ceva sfant pt. tine si asa simti , ci doar ca sa nu il pierzi pe el .
Pai , sa stii ca acel act nu iti garanteaza o relatie pana la adanci batraneti, cu sau fara el prietenul tau poate sa ramana alaturi de tine pana la 90 de ani sau sa iti spuna peste 3 luni ca nu mai vrea aceasta relatie.

Eu sunt cu prietenul meu de 8 ani si ceva, am aproape 24 de ani si el aproape 27 . Am spus ca peste vreo 2 ani o sa ne mutam impreuna sa vedem cum merge si mai incolo poate ne casatorim. Eu nu vreau casatorie , prefer concubinaj de exemplu.

Si nu uita , casatoria nu iti garanteaza iubire vesnica, fidelitate , respect sau altceva , te casatoresti pt. ca aa simti , pt. ca e ceva frumos , nu ca sa nu il pierzi sau ca sa fie fidel.