Casatorie sau concubinaj?

Locuiesc cu prietenul meu si suntem impreuna de aproape 3 ani. Eu am 24 iar el 26. Ne iubim foarte mult si vrem sa fim impreuna tot timpul impreuna. Pentru a putea locui impreuna a trebuit sa ma mut din alt oras.
Eu as vrea sa ne casatorim, dar el zice ca nu e pregatit, ca ce avem nevoie de o hartie pentru a fi fericiti. Acest lucru ma doare fiindca imi da impresia ca nu sunt suficient de buna pentru a-i fi sotie. I-am spus ca ma dor aceste lucruri, a inteles, dar nu face nimic. nici nu as vrea sa fiu pisaloaga.

Voi ce credeti? Cum e mai bine casatorita sau in concubinaj?

dulcetica spune:

Of Dana,chiar n-are importanta faptul ca statistic vorbind occidentul e pro concubinaj, atit timp cit pentru tine e importanta casatoria.

luxe spune:

E bine oricum,atata timp cat sunteti fericiti !!!!! Incearca sa traiesti si sa fii fericita...asta conteaza !!!! Iar mai incolo,cand va ve-ti gandi la un bebe, la o familie....aventual atunci discutati.....!!!

kykysor spune:

buna; concubinajul? in primul rand in fata lui Dumnezeu e un pacat............eu consider ca, daca exista IUBIRE CU ADEVARAT , casatoria nu este obstacol; barbatii mereu se fastacesc, nu sunt pregatiti.copilarii...........e f imp ca va iubiti.....dar casatoria ar cimenta aceasta iubire, aceasta dragoste......sa stii ca sunt ortodoxa...... sunt total contra concubinajului si a avortului.

fericire multa

tusferi spune:

Atata timp cat nu aveti in plan sa faceti un copil sau niste investitii impreuna (casa, renovare casa, masina, electrocasnice, mobila, etc) nu vad de ce v-ati grabi. Sunteti tineri amandoi, iar hartia aia sa stii ca nu valoreaza mare lucru.



"Intreaga problema cu lumea aceasta este ca prostii si fanaticii sunt mereu siguri pe ei, iar oamenii intelepti au intotdeauna indoieli" Bertrand Russel

miriama spune:

Foarte bine ti-a raspuns tusferi. La 24 de ani chiar nu-ti prea trebuie un act oficial. Vezi daca va suportati reciproc pe timp indelungat si apoi oficializati. Acum inca sunteti la partea de "miere a borcanului". Presupun ca inca n-ati trecut prin nici o situatie dificila. Sa dea Domnul sa nici nu treceti, desi si acestea sunt aproape inevitabile intr-o familie. Mai stai sa ti se mai coaca mintea si apoi "incurca-te".

"Arata-te puternic cand esti slab si slab cand esti puternic"

anyella spune:

Nu e o diferenta prea mare intre casatorie si concubinaj,multe cupluri aleg concubinajul in ziua de astazi...cred ca e mai "comod" pe undeva de ambele parti.Traditia casatoriei aproape ca nu mai exista,practic o hartiuta nu tine un cuplu.Total de acord cu prietenul tau.Parerea mea este ca intradevar un act trebuie facut in momentul in care apare un copil.Aici mentalitatea nu se poate schimba,sint adulti care vb acasa:uite cutare are un nume si nevasta altul,copilul perspicace,cu creierul limpede si dornic de a asimila lucruri noi,curios ,se duce la gradi sau la scoala si incepe sa vorbeasca ce aude pe acasa.Frustrare in timp pt. un copil provenit din concubinaj.Si da, e corect ca ceea ce e cladit in doi(bunuri de orice fel) in cazul unei separari,sa se imparta egal.Daca te preocupa lucrul acesta inarmeaza-te cu chitante,martori...etc.Se procedeaza ca si in cazul unui divort legitim.Sper ca nu acesta era "esenta" msg.tau dar fii precauta.


Acum strict in problema ta:mi se pare ca cedezi cam mult.Aceasta e parerea mea.Iti doresti rochia de mireasa si altarul(mi se pare firesc)si pt. el te-ai mutat in alt oras! Ai mare grija cu sacrificiile,peste timp s-ar putea sa se transforme in alte sentimente.Discuta ft.deschis cu el despre ceea ce iti doresti.Daca exista o comunicare(la o relatie de 3 ani)spune-i ceea ce iti doresti chiar daca e un incapatinat

Aniela

sdaniela spune:

La 24 de ani cred ca un pic tot m-am copt un pic, sau nu...
De inteles ne intelegem cat de cat. Ne certam destul de des, dar sunt mici copilarii care trec. Asa e suntem la inceput si inca ne iubim mult, sper ca si peste 50 de ani sa fim asa, desi sunt mici sanse. Macar relatia sa ajunga sa fie una de respect, incredere si dragoste.
Poate chestia cu maritatul e mai mult o frica dea mea. Imi e frica sa nu imi zica peste un an doi ca nu ma mai vrea. Si sacrificiul pe care l-am facut mutandu-ma sa fi fost in zadar. O prietena dea mea a patit asa si e ca o pata pe sufletul ei. Nu stiu cum va mai avea incredere in cineva, si ii va mai oferi inima.
Cred ca daca ne-am casatori ne-ar fi mai greu sa ne despartim.
Voi cum vedeti situatia?

tusferi spune:

quote:

---

Originally posted by kykysor

buna; concubinajul? in primul rand in fata lui Dumnezeu e un pacat............eu consider ca, daca exista IUBIRE CU ADEVARAT , casatoria nu este obstacol; barbatii mereu se fastacesc, nu sunt pregatiti.copilarii...........e f imp ca va iubiti.....dar casatoria ar cimenta aceasta iubire, aceasta dragoste......sa stii ca sunt ortodoxa...... sunt total contra concubinajului si a avortului.

fericire multa

---

Casatoria NU cimenteaza o relatie. Nu te lasa inselata de asta. Asa cum zice si anyella, hartiuta aia nu tine un cuplu si nu este nici pe departe o garantie a unei casnicii pana la adanci batranete. Daca el zice ca nu este pregatit eu nu vad o solutie buna in a-l presa sa se insoare cu tine. Nu stiu care sunt motivele lui. Poate vrea sa mai copilareasca, poate nu e sigur ca vrea sa imbatraniti impreuna, poate nu crede in casatorie... Oricare ar fi motivele lui, a trage de el sa se insoare cu tine nu e o solutie. Mai devreme sau mai tarziu, s-ar putea sa apara regrete si sa aiba impresia ca s-a insurat cu tine ca ai insistat tu si nu ca a vrut el.
Tu te-ai mutat pentru el, tu te gandesti ca nu esti suficient de buna pentru a-i fi sotie, stie ca iti doresti sa va casatoriti si cu toate astea nu face nimic... Cand ti-am dat sfatul sa nu va grabiti am avut in vedere cuvintele astea pe care le-ai scris tu. Si eu am impresia ca tu dai mult mai mult in relatia asta si daca sentimentele nu sunt la fel de puternice si din partea lui, casatoria nu e o solutie. De asta spun ca e mai bine sa nu va grabiti. Sunteti tineri. Aveti toata viata inainte. Lamureste-te care sunt sentimentele lui fata de tine. Lasa-l si pe el sa isi lamureasca sentimentele fata de tine si abia apoi faceti pasul asta.

Multa fericire iti doresc!



"Intreaga problema cu lumea aceasta este ca prostii si fanaticii sunt mereu siguri pe ei, iar oamenii intelepti au intotdeauna indoieli" Bertrand Russel

sdaniela spune:

Pai eu am facut pasul fiindca de cand am terminat facultatea si m-am mutat acasa m-a tot rugat sa ne mutam impreuna. Ca ma iubeste nebuneste si ca nu poate trai fara mine. Mai bine de un an de zile am fost separati de distanta. Ne vedeam o data la 2 3 luni si relatia a rezistat. Ma vrea langa el numa ca nu vrea sa oficializeze relatia. Aici e problema si nu inteleg ce vrea de fapt.
La cat de lipsita de importanta e hartiuta aia pentru a mentine un cuplu nu vad ce importanta ar avea daca ar fi. Indiferent ca ne casatorim sau nu tot aia e. Ne iubim... Nu vad cu ce ar schimba ceva intre noi.
In fine, poate tre sa ma mai coc. Asa ca iti iau in considerare sfatul tusferi si incerc sa imi traiesc viata. Ce-o fi o fi. Mai bine intr-o relatie fericita decat intr-o casnicie nefericita.
Sunt o persoana credinciosa si stiu ca e pacat sa traiesti cu cineva in concubinaj, dar prefer sa ma gandesc la viitor si sa evit altele.

ama1357 spune:

am vazut ca fetele ti-au raspuns bine.

eu am locuit cu prietenul meu pentru 8 ani, si apoi cand ne-a trimis barza telegrama ne-am casatorit, si tinand cont ca am facut casatoria in Italia, nic macar nu m-au intrebat daca vreau a schimb numele, m-au obligat sa-l tin pe-al meu. nunta am facut-o dupa nastere bebelusului. stiu ca au fost multi care au barfit, amandoi fiind dintr-un orasel mic unde fiecare il cunoaste pe fiecare, dar tatal me mi-a zis : daa te barfeste lumea, inseamna ca esti o persoana importanta, lumea niciodata nu o sa o barfeasca pe lelea...