O opinie mi-ar prinde bine

Raspunsuri - Pagina 10

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns A_Iulia spune:

Daca tot s-a trecut offtopic, apropo de asta, caz real. 2 copii, din care unul cu handicap (nu sever, dar oricum, nu-i permite sa viseze mai mult de un job de executie platit prost, din care poate castiga maxim 4.000 EUR.an), altul lucreaza de vreo 10 ani in strainatate pe bani frumosi (net vreo 300.000 EUR.an); deja are o vila imensa in orasul in care locuieste si mai multe investitii.
Parintii si-au pus problema ca locuinta lor (un apartament amarat) sa ii ramana copilului cu handicap. Fratele nu a vrut sa auda, s-a considerat neindreptatit, pana la urma i-au dat jumatate, n-au avut incotro.

Cred ca e greu de aplicat echidistanta parintilor fata de copii, mai ales atunci cand nu au aptitudini echivalente si deci sanse inegale, mereu un copil va avea nevoie de mai mult suport decat altul, prin natura firii. Cu bicicletele e simplu, dar poate unul are nevoie de meditatii, altul nu; ce faci? Nu dai niciunuia, sau le dai la amandoi?

Depinde de educatie; pot sa doreasca sa-si ajute fratele in conditiile in care soarta l-a defavorizat pe acesta, sau sa-si vada fiecare de treaba lor, in fond mereu va exista un vis de implinit, oricati bani ai avea.

Adina + Olivia Q1.04

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ramona J spune:

Tot off-topic si eu. Mi se pare ridicol ca un copil (adult) sa astepte sa primeasca averi de la parinti. La fel, nu cred ca parintii trebuie sa se simta obligati sa lase ceva copiilor, sau sa imparta egal. Am mai scris, mi se pare important sa-i cresc, sa-i educ sa fie in stare sa-si poarte singuri de grija. I-as ajuta intotdeauna la nevoie, probabil c-o sa le las "averea" la un moment dat (daca au noroc sa fie ceva), dar nu mi se pare ca sint datoare sa fac chestia asta. Si nu m-as lasa santajata s-o fac neaparat in mod egal.
Eu nu pot sa-mi imaginez sa merg la mama si sa-i impun sa-mi lase un capat de ata. Daca vreunul dintre copii mi-ar vorbi in felul asta, poate spune "bye-bye" la cei cinci lei pe care eram pregatita sa i-i las...
Nu as lasa totul unuia dintre copii si apoi sa-i cer ajutorul celuilalt. As sta pe strada inainte sa-i cer sa-si vinda locuinta ca sa am eu ceva pe numele meu...

The best thing you can do for your children is to love your wife.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Lorenza spune:

Nici mie nu mi se pare obligatoriu sa lasi ceva copiilor,dar daca nu e ca in cazul de mai sus in care un copil e handicapat,daca vrei sa lasi ceva copiilor,mi se pare o regula de bun simt sa le lasi in mod egal.Altfel,mai bine nu!Dar,fiecare cu conceptiile lui.In Romania,in general,o casa extrem de simpla, se face intr-o viata dintr-un salariu obisnuit si niste parinti normali(la cap) vor sa-si ajute copii lasandu-le averea pe care au agonisit-o in viata,pentru ca in cele mai multe cazuri,altfel nu e posibil.Acum,doar n-o sa plecam toata lumea din tara.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ramona J spune:

Sigur ca-i de dorit sa imparti in mod egal, dar depinde si de nevoile fiecaruia. Poate ca l-am ajutat pe unul mai mult la un moment dat etc. La asta ma gindeam.


The best thing you can do for your children is to love your wife.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Rufus spune:


E adevarat ca parintii pot sa faca ce vor cu bunurile lor, dar au obligatia sa fie corecti fata de copiii lor. Ori ii ajuti pe amandoi in (cat mai) egala masura, ori pe nici unul. Deja parintii lui Hannen s-au sacrificat pt. unul dintre copii si spera sa recupereze pe socoteala celuilalt copil. E corect asa ? NU.

Maria
[/quote]

E chestie de principii: fiecare le are pe ale sale.
Personal, nu cred ca intra in obligatiile mele sa fiu impartial, indiferent de circumstante.
Nu stiu daca este cazul, dar daca unul din copii mei va avea mai multe nevoi decat ceilelti, va primi mai mult. Imagineaza-ti ca un copil are mai putin noroc, sau pur si simplu e mai neputiincios, in vreme ce ceilalti s-au descuircat mai bine: nu il ajuti mai mult pe cel nevoias?
Pe mine nu m-a deranjat ca parintii mei au fost mai darnici cu sora mea. In vreme ce eu am avut o sansa in plus, sora mea nu a avut-o. O fi fost vina ei, poate, dar cine sunt eu sa o judec?

poze multe cu noiAna a implinit un an 20062007

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Fomalhauti spune:

Cazuri si cazuri...Ma gandesc la un caz extrem. Daca ai doi copii si unul este fotbalist si celalalt..... profesor. Si ai o casa. Parca-parca nu as imparti-o daca fotbalistul poate sa-si cumpere o casa intr-un an (sau in doua-trei meciuri) si profesorul nu are nicio perspectiva sa isi cumpere candva o casa....

Sau...ai fericirea de a trai pana cand copiii iti implinesc 40-50 de ani. Si unul are familie, 2-3-4 copii si celalalt e singur, are un servici bun si....rate la o casa.

Oricum, cazul care se discuta aici e un pic diferit. Ai un copil profesor si unul fotbalist. Te gandesti sa lasi casa profesorului. Pana aici e in regula, cel putin asta e parerea mea. Dar nu ii ceri apoi fotbalistului sa-ti cumpere tie casa! Cred ca poti, eventual sa-i spui fotbalistului: "Uite, in loc sa-ti cumperi telefon cu diamante (nota: orice asemanare cu un caz real este pur intamplatoare) ai putea sa-l ajuti pe fratele tau sa-si cumpere o casa." Da, ca parinte, eu as spune treaba asta. Dar, sincer, nu m-as supara deloc, chiar deloc, daca fotbalistul mi-ar spune ca nu vrea, ca vrea telefonul cu diamante sau vrea sa-i cumpere casa amantei, nu fratelui.

Cred ca parintii lui Hannen puteau sa o intrebe: "Ai putea sa o ajuti cu ceva pe sora ta care se marita si nu are casa si nici posibilitati sa-si cumpere?" Si Hannen putea raspunde: "Se poate muta in apartamentul meu." sau "Poate inchiria apartamentul meu si folosi banii." sau "As putea s-o imprumut cu suma de...." La fel de bine cred ca Hannen putea raspunde: "Nu, nu o pot ajuta cu nimic." Nu cred ca trebuia sa justifice asta si nu cred ca cineva ar trebui sa se supere.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns adriuta spune:

Draga mea, nu-ti da casa NIMANUI si NU face nici o schimbare. Pretul imobiliarelor este improbabil peste tot in lume la momentul actual. Nu stii viata ce-ti rezerva si e bine sa ai un cuib al tau PLATIT AFARA. Te-au gasit mai fraieruta sau de ce sa faci tu schimbarea asta. Daca nu stai acolo nu stiu ce ii incomodeaza pe eisa locuiasca intr-un apartament super fain. Acum eu nu inteleg cum POT EI SA VANDA FARA TINE ...curios...mi se pare putin mascata miscarea asta...
Tu trebuie sa mergi acolo sa semnezi...nu stiu ce acte dar ei POT sa VANDA casa fara sa fi tu acolo...hmmm. Ti-o spun ca-s patita, nu eu ca eu sunt singura la parinti dar sotul a ramas cu NIMIC deoarece sora iubita a facut in asa fel incat acum are TOT dat ca vandut de catre parintii lor. Eu zic sa le vorbesti frumos, sa le explici ca tu cu 3 copii nu ai timp si neri sa mai aranjezi celalat apartament...si ca de ce a stea un ap. gol si ei sa se inghesuie in garsoniera cand pot sa profite de ceva spatios. Spune-le ca TIE iti face placer sa ii stii acolo, ca au grija de asa....etc. Vorba Ramonei, la ambasada obtii procura...da ai grija ce procura faci ca te trezesti...RAU pe urma.
Succes

Asa creste mare puiul


www.our365.com/NewbornPortraits/BabyDetail.aspx?birthid=f671635f-2b23-4e26-8953-e81fefa35501&babyid=f6181213-113f-4e32-89b5-e0b65b1e006a" target="_blank"> Paginuta mea!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mariamunteanu spune:

Adina , tocmai de asta am si scris ca, daca unul dintre copii are nevoie de mai mult ajutor, trebuie ajutat - ma refeream la scoala, pt. sanatate, diverse situatii in viata in care trebuie ajutati in functie de nevoile lor. Dar cand e vorba de cadouri (cum ar fi casa), trebuie sa fii corect ca parinte.

In exemplul dat de cineva cu fotbalistul si cu profesorul, chiar si atunci parintii au obligatia sa discute cu fotbalistul o metoda de a-l ajuta pe profesor. Faptul ca unul dintre copii a castigat mai multi bani - fie ca a fost mai muncitor, mai gospodar, a riscat poate, a muncit pe branci - nu justifica sa fie neglijat. Am vazut eu cazuri in care copilul cel vrednic a fost nedreptatit in favoarea celui lenes si profitor (conceptie "sa-i dam celui care nu are ca nu poate saracul, pe cand celalalt si-a facut singur").

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns vikinga spune:

Buna Hannen:)Si eu la spartul tirgului, cu toate ca ai luat deja hotarirea, eu zic ca cea mai buna solutie era alta:Parintii tai sa stea frumos in casa lor, in munca si amintirile lor. Si ca un ajutor pt sora ta, puteai sa-i faci ei un contract pe citiva ani, sa zicem pe maxim 10, ca poate locui intr-un apt modern, nou, fara sa plateasca chirie ori mai stiu eu ce. Ajutor de bun simt si atit. In astia 10 ani avea tot timpul sa munceasca cot la cot cu noul sot si sa faca rate pt o casa a lor. In felul asta dupa ce parintii tai nu vor mai fi, bunurile lor s-ar fi impartit egal intre voi. Parintii nu trebuiau pusi pe mutat la virsta lor si nici nu ajungeau sa favorizeze un copil in dezavantajul altuia. Si mai e un aspect. Si eu am un apartament in ro care acum ar face bani frumosi. Eu pot sa-l vind si sa platesc prima transa de bani pt o casa aici, nu e cazul ca avem, dar poate vreau sa investesc aici de ex, iau o casa mare cu 5-6 apt prin banca si inchiriez la nemtzi, de ce nu, si ramine si de rate si de un profit de un ruj acolo. Dar peste 20 de ani pot sa am o investitie de peste juma de milion de euro(pret actual) si nu un apt la pretul zilei la 100.000€ sa zicem, de pe care nici macar o chirie nu ai scos, ba chiar ai platit taxe, impozite, costuri aferente. Poate vei dori si tu in cine stie citi ani sa faci o investitie, sa-ti deschizi un coafor, ori mai stiu eu ce si banii pe apt ala ar fi fost un ajutor. Lasind parintilor dreptul de a locui pe viata, e normal ca nu o sa-l poti vinde inca cine stie 30-40 de ani, sanatate multa alor tai, toti ne dorim asta pt parintii nostri!In schimb daca faceai acel contract cu sora ta, macar erai in imposibilitatea de a dispune de bunul tau pe 5 ani ori stiu eu maxim 10 ani. Daca ai tai traiesc in casa ta pe viata, tot rahatul asta e in caz de vei avea vreodata nevoie de o casa in ro ori de bani. Nu vei putea dispune de bunul tau. Nu te vad intoarsa in ro cu trei copii chiar de ai fi fara sot, insa posibilitatea de a avea o nevoie mare de bani in caz de ceva, poate fi mai mare. In ro ai avea nevoie de casa pt vacanta, ori de unul din copii va dori sa studieze in ro de ex. Pt astia plecati casele in ro reprezinte mai mult o rezerva de bani pt zile negre, eu asa vad situatia.E f bine sa fii buna cu toti din jurul tau, dar esti mama, ai trei copii, nu iti poti permite sa faci prea mult bine familiei sorei tale in defavoarea copiilor tai. Si cind e vb de imobiliare ori bani multi, da-ti timp si calculeaza situatia la rece. Pt ca actiunile tale au repercursiuni si asupra familiei tale. Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Nadja si Aldo

Mergi la inceput