Sa participe barbatii la nastere?
Raspunsuri - Pagina 2
khristin spune:
Si eu subscriu la DAAAA...Cred ca e un moment unic in viata, si nu-l putem compara cu "iesitul de la coafor" cand trebuie sa fim super-aranjate si puse la 4 ace...Iar daca barbatul vrea sa participe, de ce nu? 
Noi sincer de-abia asteptam momentul in mai putin de o luna....
Cristina
sumisa spune:
Eu zic nu. Nu de jena sau ca nu as arata bine, doar ca pentru sotul meu s-a dovedit a fi prea mult si drumu de acasa pana la maternitate ( la prima nastere), era asa de agitat si de pierdut ca se incurca in propriile picioare.
Acum l-am intrebat daca ar vrea dar mi-a raspuns cu o privire de caprioara ranita ca NU.
O prefer oricum pe prietena mea, pe care ma pot baza. Nu prea cred ca as mai avea chef sa-i port si lui de grija.
mumulina spune:
sorana, eu nu cred ca este o chestiune de menalitate. sunt convinsa ca multe femei din Ro si-ar dori sa aiba sotii alaturi in asemenea momente. sa nu uitam ca in Ro nu prea se poate acest lucru. poate ca sunt cateva maternitati in tara si in Buc unde este permis acest lucru, dar astea reprezinta ...acul in carul cu fan (ca si sistemul rooming-in). asa cum tot trambiteaza astia din sistemul sanitar, se pare ca se va promova si la noi acest sistem si sunt convinsa ca va avea multe adepte.
eu mi-as fi dorit tare mult sa fie sotul meu alaturi de mine, dar puteam sa stau si in cap si nu m-ar fi lasat 
. cu "pile" sotul meu a putut intra in sala dupa ce am nascut, eram inca pe masa in acea pozitie idioata in care se naste la noi, plina de sange, dar asta nu mai conta atunci. importanta era " minunea".
,don'soara Alex si bb Teo
Grace spune:
Eu as vrea sa asiste doar daca nasc prin cezariana in ideea ca nu as fi chiar asa expusa privirilor lui. Pudoarea asta fir-ar sa fie! 
As fi de acord numai in aceste conditii pt. a nu-l priva de miracolul nasterii propriului copil, cit in ce priveste nasterea normala, hmmm, n-as vrea sa-l traumatizez. Ma pastrez pt. alte ocazii...
zizee spune:
Si eu am crezut ca voiam ca sotul meu sa fie la nastere. Cit am fost insarcinata nici nu se punea problema altfel: si el si eu eram convinsi de asta. Intimplarea a facut ca el sa fie departe atunci cind am nascut, blocat pe un aeroport din cauza grevelor de avioane, si kiar daca doctorul a incercat sa mai amine un pic momentul, n-am reusit sa-l asteptam. Linga mine a fost totusi o matusa din Ro, care era uimita la maxim ca poate sa ma insoteasca prin toate cabinetele si saloanele prin care treceam si care, cind i s-a propus sa taie cordonul copilului in lipsa tatalui, a refuzat...de teama, de emotie... Pina la urma tot ea l-a taiat. Dar a propos de prezenta sotului: am inteles in timpul nasterii si dupa ca de fapt nu mi-ar fi placut sa fie si el acolo. Ar fi fost pentru mine un factor de stres. A fost mai bine asa si a fost gata sa inteleaga cind i-am explicat, apoi.
roxanal spune:
Dragele mele, nu stiu cate dintre voi stiu ceea ce inseamna o nastere vazuta de "afara" adica nu este chiar ceva la indemana oricui..eu am asistat-o pe cumnata mea si va spun cu mana pe inima ca a fost greu, trebuie sa fii tare si sa ajuti graviduta, nu sa inmoi la fiecare durere resimtita, si cred ca putini barbati pot face asta..nu zic nici pe departe ca nu-i bine sa asiste, dar nu sa fie cel pe care graviduta sa se poata baza s-o ajute..el doar sa asiste...cumnata mea a nascut la Polizu, unde in mod normal nu te lasa sa stai, dar a avut o doctorita extraordinara care a inteles ce ar insemna pentru ea sa aiba pe cineva langa ea in aceste momente...si desii nici eu nu ma credeam in stare, am asistat-o si am ajutat-o dupa puterile mele, oricum moasele au lasat-o singura intr-un salon pentru nasteri si am stat singura cu ea pana a urcat pe masa, si pana la sfarsit a fost..greu de descris, oricum va spun ca nu-i ceva usor si la indemana bietilor barbati 
cred ca o astfel de experienta te poate schimba radical...pupici fetelor si barbati 
..
Roxana L
iris spune:
nu despre al meu sot vreau sa scriu - nici nu i-as fi propus sa asiste la cezariana!;
ci despre un alt sot: in ziua de dinainte de a naste m-am internat si ma fitiiam eu pe acolo sa mai fac ceva miscare pe palierul cu sala de nasteri, si era o pereche foarte infipta, chiar antipatici, si tre sa recunosc ca m-au iritat putin , erau tare sportivi in sala de travaliu, el vobea in gura mare si le deranja clar pe celelalte biete femei care nu aveau atitea pile sa isi aibe sotii alaturi;
ei , si ce s-a intimplat mai pe seara? cine era scos pe caruciorul pt femei : individul, sportivul, parapantistul...se inmuiase binisor si era sa darime masa ai special unde sint ingrijiti nou-nascutii; na tati ca te-ai facut de basme, sa vezi ce era la guar moaselor..bu hu hu; sper sa nu aveti asemenea peripetii; doctorita mea mi-a povestit si ea ca destul de multi barabti cedeaza oarecum dar daca mamicile vor ii lasa sa asiste sa se chinuie si ei o tzira! adevarul e ca la felul cum sint organizate salile de travaliu si nasteri prin ro, cu multi oameni intr-un spatiu mic e greu sa crezi ca vor lasa pe toti tatii sa asiste, si cind or mai veni si pirandele cu cereri din astea...asa ca poate-i mai bine acum, asa, mai selectiv! oricum voua va doresc sa va fie cit de bine se poate! si sa ramineti cu amintiri haioase!
adriana spune:
Sotul meu a asistat la nasterea baietelului nostru...
Obligat fortat
.. Nu de alta dar nu mai aveam pe nimeni acolo si el constituia singurul meu sprijin... Si n-a fost chiar asa de groaznic fetelor...
A stat la capul meu si mi l-a tinut atunci cand trebuia sa imping...Momentele frumoase
...precum expulzia si ce urma apoi, curatatul, cusutul, nici nu le-a vazut... A vazut doar pe dolofenea cand doctorul l-a scos... i-a auzit primul tipat...i-a taiat cordonul (desi la inceput noi nu voiam ca el sa faca gestul acesta care noua ni se pare crud
)...
Si a fost bine...nu a lesinat, nu a ramas cu amintiri neplacute...l-a emotionat tare de tot mogaldeata...aproape ca i-au dat lacrimile
Pentru mine a fost un ajutor mare prezenta lui acolo...pentru ca a fost o nastere grea si am facut cateva transfuzii de sange, a trebuit apoi sa imi faca anestezie generala...eu nu mai eram in stare sa judec pentru mine...a facut-o el...Ramane un moment nepretuit...
Iar daca va ganditi la 
...acu e si mai 
...
De ce? ... Nu stiu
rosa spune:
Subscriu la DAAAAAAAA !!! Sotul meu a fost linga mine la ambele nasteri si ar trebui sa-l auzi cum povesteste despre ele, e complet fascinat de minunea care se intimpla si dupa fiecare a povestit impresii vreo luna, de stiau toti povestea pe de rost. Nici nu as fi conceput sa nu fie in sala, m-a sustinut moral, ba chiar ultima data puneam pariuri in legatura cu ora nasterii (Doamne ajuta pentru epidural), si acum ii sint datoare cu o sticla...Iar acum avem despre ce povesti cind vine vorba de nasteri.
Parerea mea.
papy spune:
si eu consider ca sotul trebuie sa asiste la nastere,al meu a stat cu mine 3 zile la maternitate pana am nascut..eu zic ca e de mare ajutor sa-l aveti langa voi pe asa numitul"sot"