Mame ... "denaturate" ? (2)
Raspunsuri - Pagina 13
sorana spune:
Am si eu o intrebare off-topic: Cine e Capraru?
Cand era Monica mica eu am citit dr. Spock.
Pe urma m-am lamurit ca fiecare copil are felul si personalitatea lui - si ma comport cu ea dupa cum ma taie propriul cap.
Asta e, ii convine sau nu, s-a ales cu mine pe post de mama .... 
Sorana si Monica (5 ani)
mina spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Ripley Ma bucur ca a reinviat subiectul. Fata mea cea mare e la gradinita, prima zi, program lung din start, (si nu are inca 3 ani) cea mica cu bona acasa (la 10 luni) si io sufar ca un caine la birou cu sufletul impartit in 2. Da' cum naiba sa nu duc copilul la gradinita cand e spre binele ei, cand ea m-a trezit dimineata sa mergem la gradi, si am sunat acolo si se simte perfect? Dap, n-o fi asta cruzime sa duc copilul asa mic intre straini? Ripley, mami de Ana(10.11.2005) si Iris(10.10.2007) |
P-al meu l-am dus de la 2 ani. Asta nu pentru ca nu as fi avut alta solutie. Solutia ar fi fost sa stea mama cu el (a si stat de la un an jumate pana la doi) insa ajunsesem sa stam cam mult pe la birouri (ca mama avea norma intreaga saraca si nu protesta), sa fie plodu prea rasfatat, se diminuasera drastic momentele de intimitate in trei sau week-endurile lenevite...plus sentimentul meu de vinovatie ca o tin pe mama concentrata pe termen lung.
Am pus capat situatiei si am optat pentru gradi, in felul acesta macar unul din noi eram obligati ca de la 5 sa ne dedicam integral copilului. Iar lui i-a prins foarte bine, asa cum spune Sorana in cateva luni m-am mirat si eu ce bine a evoluat.
Sorana, CAPRARU e un doctor celebru inca de pe vremea cand ne cresteau pe noi mamicile. Mie mi-a dat o mamica o carte de CAPRARU cand eram sa-l nasc pe Matei, numa ca mi-a dat o editie veche unde am intalnit afirmatii de genul "de la varsta de 4,5 luni tatal incepe sa se implice in viata copilului". Nu vreau sa critic cartea sau autorul, dar eu am avut alte teorii.....
Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
moruna spune:
de abia acum am gasit acest subiect si imi pare rau ca nu am facut-o mai devreme.inainte mi-era rusine sa spun toate astea,dar acum chiar ca am prins curaj.sarcina ,sau cel putin inceputul si finalul nu a fost cea mai fericita perioada din viata mea.cum era sa fie daca 3 luni nu am putut manca nimic si ajunsesem sa plang la propriu de foama?mancam din cand in cand seminte de floarea soarelui sau biscuiti si mi se facea rau inclusiv de la castraveti murati.orice miros imi crea o stare ingrozitoare de voma;cu exceptia mirosului de benzina,motorina,clor si vopsea.stateam mai mult in pat din cauza ca eram foarte ametita.am racit ingrozitor si mi-a fost tare greu pentru ca nu puteam lua nici un medicament.spre sfarsitul sarcini ma miscam greu si aveam niste emotii ingrozitoare.
ei!l-am nascut pe andrei...prin cezariana...blestemata sa fie sonda urinara ca tare mai ustura.mi-a fost rusine sa recunosc pana acum ca nu mi-as fi recunoscut copilul dintr-o mie prima data cand l-am vazut,mi-a fost rusine sa recunosc ca nu simteam in prima zi decat oboseala si durere...mai ales cand alte mame vorbesc atat de frumos cum le-a trecut orice durere cand si-au vazut prima data copilul si cum ar fi stiut din prima care e al ei.prima data cand am alaptat m-a cuprins un sentiment de caldura si dragoste dar a fost anihilat de durerea pe care o simteam cand cel mic molfaia cu pofta din sanul meu.nu am putut renunta la stilul meu haotic de a manca de toate si la ore neconventionale nici acum.
acum,cand andrei are deja 4 luni altfel stau treburile...da,il pot recunoaste dintr-o mie si sa indrazneasca sa ii faca cineva ceva ca mor cu el de gat.imi place sa ii dau sa suga si mi-e tare drag cand il vad cum trage cu placere din san si la sfarsit zambeste multumit si adormit.acum am sentimentul acela frumos de care vorbesc mamicile...sentimentul acela placut ca sunt mama.din pacate inca mananc haotic si din cand in cand ma simt obosita si nervoasa,dar trece si revin la ganduri pasnice mai repede decat inainte.
denaturata sau nu ...eu dorm cu sotul in camera noastra si andrei de la trei saptamani singur la el in camera.toti trei reusim sa dormim foarte bine asa.nu pot sa tin minte cate mese are andrei pe zi si nici nu pot spune cu aproximatie macar cat suge andrei...cert este ca a luat foarte bine in greutate,ca este vesel tot timpul si nu a fost bolnavior deloc.am incercat sa fiu o mama buna si sa ii fac program...eram nevoita sa pun tel sa sune ca trecea timpul de masa si uitam.pana la urma tot andrei a fost ceasul cel mai bun si cand i se facea foame cerea asa ca am renuntat la viata de robot si mi-am lasat micutl sa doarma cat vrea si sa manance cand vrea mai ales ca din punctul asta de vedere nu imi fac probleme ca mananca cat ii trebuie.
pfiu!m-am descarcat in sfarsit!va multumesc ca ati avut mai mult curaj decat mine sa creati acest topic.pupici!
mami de 
andrei 08 MAI 2008
cand tu arati cu un deget,trei degete arata spre tine.
sorana spune:
Apropos de ore haotice
Fi-mea a fost la concert IRIS 
pana la 12 noaptea.
E foarte mandra de ea ca "n-a dormit toata noaptea"
Evident realitatea e ca a cazut lata la 1 noaptea
Mina, merci - intre timp am google-it si eu Cred ca exista si editii mai noi la Capraru. Iar implicarea lui tati - categoric din prima zi .... de sarcina
Oricum sunt bune cartile dar uneori realitatea depaseste orice inchipuire
Sorana si Monica (5 ani)