al doilea copil
al doilea copil | Autor: bubu
Mamicilor cu mai multi copii,
Cum v-ati pregatit primul copil la aparitia celui de-al doilea?
Am o fetita de 1 an si 10 luni, Melany, si urmeaza sa am un baietel in noiembrie. Ajutor voi avea doar primele 2 luni, dupa care doar eu ramin cu cei doi. Incerc sa o dau la gradinita pe Melany. Pina acuma nu am fost despartite decit maxim 4 ore. Imi pun problema daca nu va suferi din cauza acesta departare si nu va fi geloasa la aparitita bebelusului.
Scrieti-mi din experientele voastre.
Delia, Melany & bb Brian
Raspunsuri
ginutaC spune:
Eu nu pot sa spun ca am experienta.Am o fetita de 2ani si 5 luni si sint insarcinata in 2 luni.I-am spus de la inceput ca mami are un bb in burtica.Acum tot timpul zice prin casa ca mai vrea un fratior,si ca acum il face mami-iese prin burtica.Il pomeneste chiar si in rugaciunea ei cind se culca noaptea.
Nici eu nu prea o sa am ajutor prea mult dupa ce o sa nasc.Si eu m-am gindit sa o duc pe Ralu la o gradinita,unde sper sa ii placa ca nici ea nu a stat departe de mine,iar de geloasa eu cred ca sigur o sa fie,dar sper sa ma descurc.Incerc sa fiu optimista acum ca dupa...cine stie.
Astept si eu alte sfaturi de la mamici cu mai multa experienta,
mamica dulce spune:
draga bubu...sau toate mamicile care se tem de o posibila gelozie a copilului mai mare..eu cred ca atunci cand vii cu noul bebe de la maternitate sa il pui in brate la frtior/surioara si sa.i spui ca e al lui/ei,sa il iubeasca si sa aiba grija de el,ca ai toata increderea si baza in ajutorul sau.
bineinteles ca e importanta si educatia din timpul celor 9 luni de sarcina.
mult noroc,inspirate si rabdare!!
adita spune:
Baietelul meu avea 1 an si 8 luni cand am nascut si a fost foarte incantat de surioara lui. Pe tot parcursul sarcinii i-am spus ca in burtica la mami e surioara lui, si el ma mangaia pe burta, ma pupa, punea si biberonul pe burta sa pape bebe. La noi e greu ca vrea mereu s-o ia in brate si nu vreau sa-i interzic, dar nici nu pot sa-l las, asa ca facem un compromis, o tinem amandoi. O pupa mereu, pe amandoi obrajii, ii da jucariile lui cand plange, vrea sa in dea el biberonul, ma impinge sa ma ridic de pe scaun si imi arata s-o iau in brate pe Elena daca plange. Am incercat sa-l laud mereu cand face chestiile astea si sa ii acord si lui cat mai multa atentie, si deocamdata totul e bine.
Doamne ajuta cui saruta si sporeste cui iubeste
http://community.webshots.com/user/adrianacalin
mamamariana spune:
La noi a fost simplu... Ioana are 13 ani si Emi 4 luni jumatate. Ioana si-a dorit foarte mult sa mai aiba o surioara si am tot amanat-o. Cand a aflat vestea, primul lucru care l-a spus a fost "Finally, my wish came true!!!", asa ca nu au fost nevoie de explicatii. Acum, se comporta aproape ca un adult, are grija de surioara ei, o schimba, ii mai da si cate ceva de baut, o pune la culcare cateodata si o plimba destul de des dupa masa. Sunt atat de dulci amandoua si atat de mult se pupacesc ca iti vine sa le mananci... Cred ca daca cel mare e mare, ca Ioana mea, nu sunt probleme.
Sanatate,
Mamamariana
vilma spune:
Eu am o fetita de 2 ani si 3 luni si sunt insarcinata in 4 luni. Nu stiu cum va fi dupa ce vom aduce bebe acasa, dar un lucru stiu ca nu-l voi face: nu-i voi pune pe umerii fetitei mele responsabilitati care nu concorda cu stadiul ei de dezvoltare (de genul e bebelusul tau, ai grija de el). Cred ca trebuie sa-i las posibilitatea sa fie copilul meu in continuare. Nu va avea alt rol in familie, decat ca si pana acum, cred ca e important sa lasam timp fratiorilor mai mari sa se obisnuiasca cu noul membru de familie si sa nu fortam lucrurile in nici o directie.
Astept cu interes si pareri ale mamicilor cu mai multa experienta!!
Vilma si Anca (2 ani si 3 luni)
camelia-daniela spune:
Dragä Delia,
cind am näscut-o eu pe Anne-Marie, Alex avea 2 ani si 2 luni...
In timpul cit am fost gravidä, am stat cu el des de vorbä despre viitorul frätior, sau surioarä, la care el spunea ferm, cä el vrea un frätior!!!....in luna a 8-a, am aflat cä voi avea o fetitä ( desi nu as fi vrut sä aflu, dar asa a fost mai bine!!!), dupä care am inceput sä-l "pregätesc" sufleteste pt viitoarea surioarä.
Nu prea era incintat, dar nici probleme nu am avut!!!
De cind s-a näscut Anne-Marie, nu am fäcut niciodatä diferenta intre copiii mei!!!....adicä sä-l las pe el sä astepta, cä tocmai este urgent sä-l ajut pe bb!!!....si bb putea sä mai astepte, dacä nu era ceva grav!!! De multe ori, imi spunea el, sä-i facem ceva lui bb, ca sä nu mai plingä!!!....reusisem sä-i trezesc "grija" pt. bb!!! Este normal ca un bb sä-ti solicite mai mult timpul si este si ceva mai bolnävicios, sau trebuie sä-i faci toate controalele de rigoare, dar cu mult tact, poti sä-l convingi si pe cel mare, cä asa trebuie sä se intimple, cä asa a fost si la el!!!....deci, are posibilitatea sä participe activ la pästrarea sänätätii viitorului tovaräs de joacä!!! Sau fäceam ceva impreunä pt. bb....bineinteles dacä vroia!!! Mai greu era cind ieseam in parc si bb stätea in buggy, iar el trebuia sä meargä pe jos, cä deh...era bäiat mare!!! Refuza sä mai meargä si l-am läsat sä se catere pe tija din spate si se tinea cu minutele de minerele de la buggy...si asa era multumit!!!....dar sä stii cä toate mofturile tin cam 2 luni, dupä care uitä!!!...dupä aia incepuse sä mergä numai pe jos, ca sä-i arate lui bb, cä el poate sä mergä si ar putea si ea, dacä ar incerca!!!...nici nu-i mirare, cä Anne-Marie a fost precoce cam cu tot ce trebuia sä facä!!!....bineinteles, ideile i le bägam eu in cap, lui Alex, dar intr-un mod subtil!!!
Cu toate cä doctorul mi-a spus sä nu mai ridic greutäti dupä cezarianä, nu l-am ascultat!!...o tineam pe Anne-Marie in brate si deodatä vroia si el!!!...deh, gelozia!!!...si il luam si pe el in brate, cu toate cä era destul de greu!!!!....parcä eram Rambo in actiune, cu 2 copii in brate!!!....niciodatä nu l-am refuzat pe el, in favoarea lui bb!!!....asta ar fi o gresealä!!!
Norocul a fäcut, ca fetita sä se comporte ca un bäiat si peste citiva ani, se jucau ore intregi cu masinutele pe covorasul cu sträzi!!!
Eu zic cä nu trebuie sä-ti faci ginduri!!!!....lasä-te condusä intotdeauna de instinctul täu de mamä, avind totodatä in cap balanta dreptätii, si eu zic cä nu or sä fie probleme!!!
Incä ceva....eu i-am pedepsit intotdeuna pe amindoi, cind a fäcut vreunul boacäne, ca sä le trezesc spiritul de echipä!!! In cazul in care nu stiam exact ce s-a intimplat, ei imi povesteau fiecare varianta lor si ca sä nu fiu pärtinitoare poate pe nedrept, am ales mai bine calea asta!!!
Gäseam cä este mult mai bine, sä fie amindoi supärati pe mine, decit sä dezvolte o urä unul, asupra celuilalt!!!
I-am educat in sensul familiei...noi sintem o familie si trebuie sä ne ajutäm si sä ne sprijinim si la bine si la räu!!!
Acum, in perioada pubertätii, a fost o fazä in care se purtau ca ciinele si pisica si pot sä spun cä mi-a secat sufletul!"!!....dar se pare cä a fost numai o fazä!!!...cä in ultimul timp, au discutii interminabile unul cu altul, se ajutä si se sustin in ideile lor, ceea ce mä face sä cred cä am reusit sä-mi ating scopul!!!
Dar o sä väd cum se va desfäsura si de acum inainte!!!....cä acum este perioada cea mai grea din viata lor!!!...eu nu am decit sä-mi pästrez antenele in alertä, din umbrä si sä-i indrum pe calea cea bunä!!!
Pupici,
Cami.
Cary spune:
Buna,
Eu am o fetita de 4ani si jumatate si acum Andrei are 4luni.
Andra merge la gradinita de 8 ore,de la 3 ani si jumatate si acolo si-a facit multi prieteni.
Noi i-am spus povestea cu barza si ea era foarte nerabdatoare sa vina BB.Abia astepta sa aiba inca un fratior cu care sa se joace si aceasa dupa programul de gradinita.Credeam ca va vrea sa stea acasa si bunicii isi faceau deja probleme cum am sa ma descurc cu 2,dar nu a fost asa deoarece Andra a vazut ca acum BB doarme si mananca toata ziua si nu poate vorbi cu ea,asa ca s-a dus in continuare la gradinita.
L-a iubit din prima zi si ii place sa ma ajute la diverse treburi pentru BB,ca de ex. sa-mi aduca uleiul,sa ii aleaga ea hainutele,sa ii dea suzeta atunci cand ii cade.
Stie ca nu are voie sa il i-a in brate si trebuie sa aiba grija sa nu cada din pat atunci cand BB ii face vizite la ea in dormitor.
C-am 2-3 ore il las in compania ei si BB e tare fericit.Ea vorbeste cu el,ii promite ca ii va da jucariile sale cand BB creste mare si ii pune tot felul de jucarii sa-i cante,iar atunci BB rade si chiuie de fericire.
Cand trebuie sa fiu doar eu cu BB,Andra se uita la desene sau se joaca cu diverse jocuri si atunci nu observa ca ea a ajuns pe locul 2,iar cand dau pupicuri,le dau amandorora.In parc o las pe ea sa plimbe caruciorul si nu lasa pe nimeni sa se apropie de BB.
La gradinita a povestit tot despre fratiorul ei si copii abia asteapta sa-l cunoasca pe Andrei.
Acum Andra ma intreaba daca nu putem sa-i scriem berzei o scrisoare in care sa-i cerem si o surioara.
E...voi ce ziceti,tratam cu barza.
Sper ca o sa te inspiri un pic din povestioara mea,chiar daca la mine copii sunt la o diferenta mai mare,in tot cazul bucurate ca primul copil e fetita,caci ele sunt mai mamoase si vor avea grija de BB2,cu siguranta ca daca situatia era invers nu aveai atat ajutor.
Multa sanatate tuturor!
adita spune:
quote:
Originally posted by camelia-daniela
Dragä Delia,
De cind s-a näscut Anne-Marie, nu am fäcut niciodatä diferenta intre copiii mei!!!....adicä sä-l las pe el sä astepta, cä tocmai este urgent sä-l ajut pe bb!!!....si bb putea sä mai astepte, dacä nu era ceva grav!!! De multe ori, imi spunea el, sä-i facem ceva lui bb, ca sä nu mai plingä!!!....reusisem sä-i trezesc "grija" pt. bb!!! Mai greu era cind ieseam in parc si bb stätea in buggy, iar el trebuia sä meargä pe jos, cä deh...era bäiat mare!!! Refuza sä mai meargä si l-am läsat sä se catere pe tija din spate si se tinea cu minutele de minerele de la buggy...si asa era multumit!!!....dar sä stii cä toate mofturile tin cam 2 luni, dupä care uitä!!!...dupä aia incepuse sä mergä numai pe jos, ca sä-i arate lui bb, cä el poate sä mergä si ar putea si ea, dacä ar incerca.Cu toate cä doctorul mi-a spus sä nu mai ridic greutäti dupä cezarianä, nu l-am ascultat!!...o tineam pe Anne-Marie in brate si deodatä vroia si el!!!...deh, gelozia!!!...si il luam si pe el in brate, cu toate cä era destul de greu!!!!....parcä eram Rambo in actiune, cu 2 copii in brate!!!....niciodatä nu l-am refuzat pe el, in favoarea lui bb!!!....asta ar fi o gresealä!!!
Cami.
Si la noi se intampla tot asa. Daca rezultatele vor fi la fel de bune ca la Camelia, chiar ca merita sa perseverez pe linia asta.
Doamne ajuta cui saruta si sporeste cui iubeste
http://community.webshots.com/user/adrianacalin
simi spune:
quote:
Originally posted by vilma
Eu am o fetita de 2 ani si 3 luni si sunt insarcinata in 4 luni. Nu stiu cum va fi dupa ce vom aduce bebe acasa, dar un lucru stiu ca nu-l voi face: nu-i voi pune pe umerii fetitei mele responsabilitati care nu concorda cu stadiul ei de dezvoltare (de genul e bebelusul tau, ai grija de el). Cred ca trebuie sa-i las posibilitatea sa fie copilul meu in continuare. Nu va avea alt rol in familie, decat ca si pana acum, cred ca e important sa lasam timp fratiorilor mai mari sa se obisnuiasca cu noul membru de familie si sa nu fortam lucrurile in nici o directie.
Astept cu interes si pareri ale mamicilor cu mai multa experienta!!
Vilma si Anca (2 ani si 3 luni)
Vilma felicitari! Nu stiam ca Ancuta va avea un fratior (sau surioara)
Sa fie intr-un ceas bun, sa fiti fericiti si 
sa fie sanatos si dragalas ca Ancuta!Cu drag, Simona , mamica x2
bagoiu spune:
Gabriel avea doi ani fara patru zile cand s-a nascut Sofia. Si noua ne-a fost putin frica de reactiile lui dar totul a fost OK. La patut renuntase de bunavoie pe la un an jumate, la carucior de asemenea. Deci cu asta am scapat usor. Dupa ce noua luni i-am explicat ca mai are doi pui: unul - Gabriel si altul in burtica, a fost foarte fericit se dea ochii cu ... ea. Si de cand am adus-o acasa ne chinuim sa-l convingem ca el nu poate sa o ia in brate, ca nu trebuie sa o pupe 24 din 24, ca ea nu poate sa manance biscuiti, nici stafide, nici cartofi prajiti. El imi aduce pampers pt Sofia, uneori vrea sa o starga la fundulet, ii face jucarii cand plange si ma trage insistent de maneca cand ma fac ca n-o aud. Cand Sofia avea vreo luna, a venit la mine si la tati, care eram preocupati de ceva prin bucatarie, ne/a spus ca Sofia plange, noi nu am reactionat, atunci el a strigat la turturelele de pe balcon: "Gugu, Sofia plange!"
Acum chiar a renuntat la olita lui rosie, pt ca vrea sa i-o dea Sofiei, iar el o foloseste doar pe cea verde.
Si cu toate astea are si momente de ... nefericire, sa zicem. Niciodata de rautate. Dar vrea sa fie bagat in seama mai mult, exact atunci cand alaptez. Sa-i desenez. Sau face pipi. Sa ma vezi cum arat cu o mana tin fata la san si cu cealalta tin oala. Si uneori vrea sa aiba si el ochii albastri...
Si el mai stie ca Doamne-Doamne ne-a trimis-o pe Sofia ca sa avem grija de ea, sa creasca mare si sanatoasa. Uneori se gandeste ca Doamne-Doamne ar putea chiar sa ne mai trimita inca "unul bebe mic".
In concluzie, daca i se explica ce e cu BB si mai ales sa nu fie niciodata comparat cu el, totul merge bine. Sa nu-i spui: uite, BB e mai mic dar e cuminte, nu pot sa fac asta pt ca BB...
In rest, sa fiti sanatosi si nastere usoara!