Copii... ganditori
Copii... ganditori | Autor: Julie
Dragi mamici si profesori care sunteti pe acest forum,
Ma framant de ceva timp daca sa va povestesc sau nu o chestie care pe mine m-a tulburat... Dar cum ma stiu si eu prea "ganditoare" uneori :)) si am tendinta sa fac din tantar armasar din unele lucruri poate nu din cale afara de importante, va provoc pe dumneavoastra la discutie :))
Despre ce e vorba. Am la scoala (de engleza, scoala de dupa scoala, asadar) un elev, in varsta de 8 ani, elev in clasa a treia. Un copil foarte destept, foarte deschis, foarte prietenos si sincer. Parintii lui sunt intelectuali, profesori, mai precis, dar mama e casnica acum. El e cel mai mare, are o surioara de 5 ani, care imi e si ea eleva, si un fratior de 3 luni.
De cand mi-a intrat la clasa, din aprilie, mai precis, cand facem exercitiile de conversatie, de genul "ce iti place, ce nu-ti place, ce poti/nu poti sa faci (in sensul de a fi in stare)", la "a putea" imi raspunde de fiecare data ca poate sa se sinucida. Am trecut cu vederea intr-o prima instanta, apoi i-am zis sa se gandeasca la lucruri obisnuite, gen a conduce o masina, a schia etc.
Ultima data insa (saptamana trecuta), tinand-o iar mortis pe chestia cu sinucisul, m-am stropsit la el si i-am zis ca asta poate s-o faca oricine si sa nu mai spuna asta, ca e rau, cel mai mare pacat, cu alte cuvinte, si se supara "Doamne-Doamne" pe el chiar si cand numai spune asa ceva. Dansul mi-a raspuns ca nu, cel mai mare pacat e sa omori un om, la care i-am replicat ca a omori un alt om sau a te omori pe tine insuti e acelasi lucru, tot omor se cheama. La care mi-a replicat spasit "wakatta", adica "am inteles", si am continuat lectia mai departe, facandu-ma ca nu s-a intamplat nimic. Luna viitoare am din nou ora cu dansul, am sa vad atunci ce mai spune...
Ceea ce ma framanta este: e vorba de teribilism? Incerc sa ma linistesc cu gandul ca da.
A ajuns baietelul acela de 8 ani la faza in care a inceput sa-si puna intrbari fundamentale despre viata si moarte? Posibil...
Este vorba de faptul ca japonezii nu sunt crestini si atunci poate notiunea de sinucidere e privita altfel? Posibil si asta.
Daca nu mai repeta chestia cu sinucisul inseamna ca chiar a inteles ce am vrut sa-i spun? Sper din tot sufletul.
Daca mai repeta, sa ii zic mamei? Nu stiu cum as putea :(((, caci nu stiu daca as fi eu in situatia dansei si mi-ar spune invatatoarea lui Matei asa ceva despre copilul meu, cum as reactiona :(((
Contextul in care ma aflu (eu personal) este ca am tot auzit la stiri cazuri de copii (mai mari, ce-i drept, 14-15 ani) care s-au aruncat impreuna de pe bloc, lasand parintilor scrisori in care spuneau ca nu inteleg sensul verbului "a trai" - si am fost tare intoarsa pe dos.
Lamuriti-ma, va rog, e cazul sa ma ingrijorez sau sa iau un sedativ :))) ?
Julie
Raspunsuri
Lia spune:
Julie,probabil ca cel mai bun lucru de facut e sa-i povestesti mamei lui despre discutiile voastre.
Lia&Andrew
cl spune:
quote:
Originally posted by Lia
Julie,probabil ca cel mai bun lucru de facut e sa-i povestesti mamei lui despre discutiile voastre.
Lia&Andrew
Subscriu si eu! Doar mama lui poate sti ce se intampla cu el si la ei in familie. Sa nu fi auzit vre-o discutie in casa, copilul.
Claudia
papadie spune:
Numa' sa stie sa reactioneze corect mama respectiva...ca daca copilul se simte tradat s-ar putea sa reactioneze urit.
Lia spune:
quote:
Originally posted by papadie
Numa' sa stie sa reactioneze corect mama respectiva...ca daca copilul se simte tradat s-ar putea sa reactioneze urit.
Papa,aici relatiile cu sotzietatea si relatziile in famelie e oareshcum diferite.
Ciudat e faptul ca acest copil nu locuieste intr-un oras mare...in principiu in "inaka" nu apar copii dornici sa "experimenteze" sinuciderea...
Da' poate-i pana la urma doar faza in care-si pune intrebari despre viata si moarte...
Julie,e lectie privata?Sau lectia se desfasoara in cadrul vreunui "ju ku"?In situatia in care nu-i lectie privata,cel mai simplu ar fi sa povestesti discutia ta cu el directorului scolii si el/ea va sti cum sa povesteasca mamei intr-un mod bland si speram si eficient.
Mi-a mai picat o caramida.Ce-ar fi sa-i spui daca mai pomeneste despre sinucidere ca doare cumplit cand mori(cand te lovesti doare,darmite cand mori
,nu-i asa?...da' daca intentionezi sa te sinucizi si nu mori,dar ramai cu un handicap foarte serios?...doar oamenii batrani mor,pentru ca sunt bolnavi,etc.,nu si copiii...Speriat de moarte intr-un mod pozitiv si constructiv
,va renunta la ideile despre sinucidere,daca le are.Moartea trebuie descrisa intr-un mod infricosator.Nu-i un eveniment placut,pe care-l asteptam cu entuziasm,eventual.Ar trebui intrebat si de unde provine ideea cu "eu pot...sa ma sinucid" si aduse argumente potrivite pentru varsta lui,povestioare mai mult sau mai putin adevarate moralizatoare,care sa ilustreze clar de ce e o idee nefericita cea cu "pot ..sa ma sinucid".Lia&Andrew
Julie spune:
Da, Lia, e un juku, si e in Fukui, care cica e oras... Copilul si familia lui imi par a fi din Tokyo sau zona aia, dupa cum vorbesc (nu i-am intrebat).
Juku-ul la care functionez e un pui al unei companii din Fukuoka, eu tin de sub-ramura de Osaka, ce mai, nici o sansa sa vorbesc cu vreun sef despre asa ceva - nici nu cred ca ar fi potrivit sa deschid un asemenea subiect la telefon, cu niste persoane pe care nu le cunosc.
La scoala ("puiul") cu pricia io-s seful, oarecum, in sensul ca decid cum se discuta, ce, cat timp, in ce tempo etc.
Am o asistenta, o japoneza, eventual o sa ma sfatuiesc cu dansa cum sa procedez, numai ca fata are doar 20 de anisori, nici maritata nu e, nici copii n-are, si pare in incurcatura mai mult ca mine...
O sa vad daca mai pomeneste copilul ala ceva si o sa-l intreb cum de ii trec asa idei prin cap. Dar ii trec multe, se vede... De altfel a si spus, cand l-am intrebat cum ii place sa-si petreaca timpul liber, ca ii place sa gandeasca. Si ca uneori gandeste asa de mult ca simte ca ii explodeaza capul :(((
In fine, deci nu-s eu chiar asa de nebuna, nu-i chiar un lucru obisnuit ca un copil de 8 ani sa spuna astfel de lucruri, nu?
descintec spune:
Julie, mie mi-a mai trecut o chestie prin cap. ptiiiiung..era un glonte :) Deci, m-am gindit eu: ceea ce stiu despre japonezi e din carti (shogun mai ales, o carte de calatorii a lui blasco iban~ez). Stiu ca in cultura lor, cel putin a samuraylor, sinuciderea e un act pe care numai un om curajos il face. Eu nu stiu ce povesti se spun acolo copiilor, dar poate ca Fetii lor Frumosi sint pusi uneori in astfel de situatii. Si copilul tau poate asta vrea sa zica, ca el e un samuray care ar avea curajul sa o faca. Mai mult, onoarea. Da,la ei e un act de onoare. Eu cred ca tu, crescuta intr-o cultura crestina, te-ai speriat auzindu-l. Nici vorba sa zic sa il lasi in ale lui, dar poate trebuia sa il mai descosi de unde chestia cu sinuciderea. A auzit pe cineva, a vazut, s-a intimplat cuiva apropiat. E doar o poveste cu samuray sau e o problema mai grava, o obsesie.
D.
Julie spune:
Da, D, si eu m-am gandit la ceva de genul asta, sinuciderea privita ca un act de curaj si declararea ca el poate sa o faca drept bravada. Sper ca toate sa se opreasca aici si sa fia doar bravada.
Dar privite lucrurile (si) din punctul asta de vedere, a-i spune ca moartea e o experienta foarte neplacuta, dureroasa - fizic - s-ar putea sa nu aiba efectul dorit, ci dimpotriva, sa starneasca si mai mult curiozitatea si bravada. Nu vreau sa-l starnesc...
Apoi, eu personal, care nu ma prea impac cu gandul "cum va fi cand o sa mor?", n-as fi de parere sa insuflu unui copil teama de moarte in felul asta. Evident, teama trebuie sa existe, dar in doze mici, altfel se poate transforma in obsesie ori, daca nu exista, in salturi de pe bloc :(((
iuliacm spune:
Eu cred ca copiii sunt foarte usor de impresionat. Ma gandesc ca poate l-a marcat o o carte citita, o poveste, o intamplare. Poate are un personaj preferat care se sinucide. Cred ca in literatura japoneza sunt multe personaje carora sinuciderea le aduce bravura, onoare, recunostere.
La urmatoarea lectie de conversatie sa-l intrebi ce a mai citit, ce a vizitat, ce intamplari importante s-au petrecut in viata lui in ultimul timp.
Grea problema ai!
Succes,
Iulia
Lia spune:
Sotul meu,caruia i-am povestit ce-ai scris aici,spunea ca ar trebui sa discuti cu seful tau de la juku sau direct cu mama copilului.Nici o clipa nu i s-a parut firesc faptul ca un copil de 8 ani ar putea sa se gandeasca la sinucidere.Tot el a spus ca prea multe jocuri violente pe calculator (gen Biohazard,Silent Hill,etc) ar putea avea oareshce influenta nefasta asupra copiilor.
Lia&Andrew
Julie spune:
Multumesc mult. Cred ca daca mai repeta faza o sa vorbesc direct cu mama, o sa-mi compun un scenariu referitor la in ce fel sa-i aduc la cunostinta ideile baietelului ei. Astept insa lectiile din august.
Pupici,
Julie