Parinti AP (2)

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 2

Alexa Ioana spune:

dianocica, saru'mana pentru linkul cu "positive discipline" ! e excelent ! deja unele abordari le'am aplicat intuitiv, dar ideile sunt foarte bune !

mami de brotac roacker

magda30 spune:

Buna ziua dragi mamici.
Va citesc de cand s-a deschis subiectul. Recunosc ca poate am mai sarit cate o pagina pentru ca citesc de la serviciu deoarece acasa am o mica "terorista" careia incerc sa-i acord cat pot din timpul meu liber. E adevarat ca uneori nu am chef sa ma joc cu ea si poate o mai reped , apoi imi vine sa plang pentru ceea ce am facut. E foarte adevarat iar ca i-am si articulat cateva palme la fund in decursul celor 4 anisori ai ei si apoi iar am murit de ciuda. Si de la ultima "aplicare" m-am jurat ca nu o voi mai face.
Nu stiam despre conceptul AP, dar unele lucruri cred ca le-am aplicat instinctual, dupa cum au spus-o si alte mamici. Faptul ca am tinut-o dupa mine si cand faceam mancare, spalam rufe sau le intindeam, chiar si cand faceam baie. Nu am putut sa o tin prea mult in brate pentru ca am avut probleme cu coloana in urma sarcinii (acu e ok, si maimuta cataratoare doar ce-mi zice: stai acolo sa sar eu pe tine ), insa am incercat pe cat posibil sa o am cat mai aproape de mine.
Am suferit cumplit ca nu am avut lapte sa o pot alapta.... dar asta a fost... oricat m-am muls si m-am chinuit, din sanii mei nu reuseam sa scot decat 30 ml de lapte in decursul a 3 ore. Picatura cu picatura l-am adunat pana cand nu a mai iesit nimic .
Nu am plecat fara ea nicaieri, decat in interes de serviciu.
Imi dau seama ca am gresit uneori, dar eu zic ca am facut si lucruri bune. Ne declaram zilnic ca ne iubim, cand nu merge piticoanta la gradi ii las bilet pe care i-l citeste tataia. Nu stiu ce exemple sa mai dau...
Oricum va multumesc pentru ca existati si ma faceti sa deschid ochii asupra greselilor mele.
Va pupa dulce o mamica disperata dupa puiul ei,

dianocica spune:

sabina eu am copil mic dar imi dau cu parerea ma gandesc ca vine o varsta cand noi ii vedem 'mari' ca nu mai au nevoie de atata atentie ca si un bb, de atata implicare, nu stiu cum sa zic...ca sunt mari...dar de fapt nu e asa. si un copil de orice varsta, ca si un 'om mare' simte imediat orice schimbare. mai ales de cand cu aparitia lui bb gheo, eu cred ca simte nevoia de mult mai multa afectiune. schimbarea asta a ei nu cumva a inceput de cand ai ramas insarcinata? asa..treptat...nu cumva are legatura cu scenariile pe care si le-a facut ea in asteptarea lui bb2? oare nu sunt doar metode de a incerca sa iti atraga mai mult atentia? nu stiu...dau si eu cu presupusul..si cred ca trebuie sa lucrezi si la atitudinea sotului, si mie asta imi mananca o gramada de timp sa ii explic tot, sa inteleaga ca daca el a crescut intr-un fel asta nu inseamna ca si la d se poate..adica se poate dar ..de ce? cand poti mai mult?

simo si la noi a fost la fel. batea vantul in frigider, noi mancam ce si cand apucam, vasele...nu mai spun...de abia cand am inceput diversificare lui d ne-am mai revenit si noi. dar nu imi pare rau deloc. si eu sunt fericita ca am posibilitatea sa stau acasa cu el, sa nu fac altceva, chiar daca asta inseamna sa mai strangem cureaua pe ici pe colo. oricum am vreo 3 tinute de iesit in jurul blocului . as fi chiar f tare sama duc la shopping

iulia

alexaioana si la mine toate 'metodele' PD au venit de la sine. dar acel site (printre primele la o cautare pe google, recunosc ca nu am citit f mult ) m-a ajutat f mult sa ii explic sotului, e f bine structurat, f usor de inteles, iar exemplele concrete fac mult. astept de la fetele mai citite cateva articole, site0uri...

diana si david 03.12.06

Alaptatul Help-line. Pentru un copil fericit si increzator www.euro.who.int/document/WS_115_2000FE.pdf?language=english" target="_blank">OMS recomanda

ellej spune:

N-am avut rabdare as citesc tot capitolul 1, insa incerc si eu (nu stiu cu cat succes) sa nu devin o mama cicalitoare si agasanta.

Copilul meu e mic, 2,5 ani, insa mi se pare normal sa nu-i permit toate mofturile. Daca ar fi dupa el toata ziua ar sta la calculator (muzica, desene), mancarea de baza ar fi ciocolata si daca nu faci cum vrea el arunca cu lucruri si se tranteste pe jos. Comportament accentuat, zic eu, dupa cate une sejur de rasfat la soacra-mea. Nu mi se pare bine pentru el sa-l las sa faca ce vrea fara sa-l corectez. Arunca cu jucariile in televizor desi il rog sa n-o faca? Inchid televizorul si trece la el in camera. Se tranteste pe jos pentru ca am inchis televizorul ? Il ignor, ii spun ca daca vrea sa stea pe jos n-are decat. Pocneste un musafir? (da, se mai intampla si asta), il cert, ii spun ca e urat ce face si daca nu se poarta frumos nu mai vine nimeni la el. Nu vreau sa fie robotel-model, dar nici plod razgaiat. Undeva la mijloc, daca se poate.

Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.

Sabina spune:

hhe, dianocica, saracu barbatu, dupa ce ca petrece juma de viata in bucatarie, nu pot avea pretentia sa ii se mai incurce si Sofia printre picioare.
plus ca ea vrea cu mine sa gateasca:)
problemele nu au inceput cand eram insarcinata de fapt...ci nitel mai devreme. dar tot din cauza mea, eu am fost f frustrata de pe la 3 ani ai ei(sa NU faceti ca mine!)
eram frustrata ca nu puteam sa-mi vad deloc de meserie, la gradi se imbolnavea, deci am stat cu ea acasa....bona nu concepem, am avut si financiar o perioada infioratoare...la cel mai de jos punct am ramas gravida , dar Dumnezeu le-a aranjat in 9 luni
deci a fost mare tensioune in casa...iar ea a reactionar firesc la aceasta tensiune, a devenit mai naravasha.
e doar vina noastra, a parintilor.
Imi pun acu nadejdea in diversificarea lui Gheorghe,sa ne reeducam cu totii, peste o luna incepem....ea il iubeste nespus de mult, e f altruista cu el, fara ca noi sa-i sugeram vreun comportament, pur si simplu moare dupa el.
De ceva vreme relatia mama fiica s-a imbunatatit mult....ooof, nu vreau decat sa simt ca e a mea ca acum 3 ani, deocamdata se ocupa mai mult tati de ea.....insa creste bb si incet incet se amelioreaza totul.

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Sabina, www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungã cale este calea care duce de la urechi la inimã.

MissParker spune:

quote:
Originally posted by iula78

Aceste amenintari "nevinovate" ale unor parinti fac parte din arsenalul lor de intimidare, supunere neconditionata, umilire si control facil asupra copilului. Nu exista razboaie reale intre parinte si copil, ci doar unele fabricate de unii parinti pt a avea pretext de agresiune. Sa privim lucrurile din punctul de vedere al copilului si vom intelege. Sau, ca lucrurile sa fie si mai clare, sa ne amintim ce experiente de acest gen am avut noi in copilaria noastra si ce efect au avut pe termen lung. In cazul meu, destul de apasatoare. Eu nu vreau sa am langa mine un robotel care sa astepte de la mine o "indicatie" , ce sa faca, ce sa spuna, cum sa actioneze sau ce sa simta si toate astea sa le faca pt ca nu poate iesi din tiparele fixate de mine; m-ar asculta, caci un parinte ar putea fi un dresor, iar copilul un imblanzit, dar toata viata m-ar uri. Nu vreau nici sa-i fie frica de mine sau de alti "bau-bau". Un copil are aceleasi drepturi ca si noi, doar ca, fiind mic, nu stie sa si le apere prea bine in fata adultilor; dar de ce sa existe situatia de a le apara, cand corect ar fi sa-i fie respectate aceste drepturi.
Hai ca m-am ambalat cam tare...

Nice to meet you, iula78

Felicia 19+ mami under construction pentru - David

Poze cu noi si vacantele noastre

IUBIRE > ADEVAR > AUTONOMIE > IDENTITATE

iula78 spune:

De cand a implinit Stefan 9 luni trecem prin mai multe experiente, toate importante pt noi; de cateva zile face greva pampers-ului, asa ca am renuntat, ce-i drept mai se scapa pe unde apuca, dar incerc sa-l urmaresc si sa-l pun periodic pe olita. El e multumit, iar eu nu ma mai chinui sa i-l pun in timp ce el si-ar face picioarele piruete si clesti prin aer. Este f interesat de animale, fie in carne si oase, fie in poze; aici trebuie sa ma autoeduc si sa rezist impulsului de a nu-l lasa sa puna mana pe ele. Il recunoaste pe tataie-sau in poza si "plange" dupa el daca nu e acasa; credeam ca la varsta lui recunoaste persoanele doar pe viu. Probabil ca pe tataie l-ar recunoaste si de la 1 km, ca-i mare iubire intre ei. Iar in seara asta m-a topit- l-am pus pe perna sa-l culc. Mi-am dat seama ca ar vrea sa doarma, dar nu vine Ene, asa ca l-am lasat sa se ridice putin de pe perna. S-a cuibarit in bratele mele si a ramas sa-mi asculte fredonarile pana a adormit. El nu obisnuieste sa stea la pupat sau in brate decat pe verticala sau oblic, cand ma joc cu el, sa adoarma in brate, in niciun caz. Pot spune ca in aceste clipe ma simt implinita;sa-mi tin puiul adormit in brate, asta am facut-o cand era el mic, mai tarziu n-a mai stat.
De ce v-am povestit aceste mari mici-impliniri? Pt ca, prin AP, am invatat sa le sesizez, sa le potentez si sa ma bucur de ele.
Noapte buna!

dianocica spune:

quote:
Originally posted by iula78

am invatat sa le sesizez, sa le potentez si sa ma bucur de ele.

ti-am spus bun-venit? daca nu, o fac acum

f frumos ai spus. cat despre olita..e mai putin importanta olita in sine decat a il face sa iti semnalizeze cumva ca vrea sa faca. da un search dupa elimination communication, ti-as da mai multe informatii dar de abia ma dumiresc si eu despre ce e vorba...inca o data bine ai venit!

diana si

david 03.12.06

Alaptatul Help-line. Pentru un copil fericit si increzator www.euro.who.int/document/WS_115_2000FE.pdf?language=english" target="_blank">OMS recomanda

Laura25 spune:

V-am urmarit indeaproape discutiile. Nu cred ca sunt un parinte AP in adevaratul sens al filosofiei, dar insinctual am aplicat foarte multe tehnici si principii AP. Am aflat de AP dintr-un subiect pe forum in urma cam cu 1 an (cred ca s-a pornit de la recomandarile unor mamici de a dresa puii sa doarma singuri lasandu-i "sa urle ca niste santajisti ce sunt" ).
Eu nu mi-am lasat niciodata copii sa planga, am alaptat, i-am tinut in brate mult (si acum ii iau pe amandoi odata, desi incep sa ma dea jos), am dormit cu ei, de fapt inca impartim patul cate-o bucata de noapte (ei dorm in dormitor de-a latul patului mare, ca sa nu se ciocneasca prin somn, sa aiba 'loc de intos' si mie mi-e destul de greu sa stau cu genunchii indoiti toata noaptea, asa ca mai migrez si prin patul din sufragerie, cu sotul. Dar binenteles ca sunt langa ei la primul scancet). Incerc sa nu le impun nimic doar pt ca asa vreu eu, ca eu sunt parinte si stiu mai bine. Le explic de fiecare data ce vreau de la ei, de ce e bine sau nu e bine sa facem ceva. Ii las sa aleaga (dintr-o arie de posibilitati delimitata deocamdata de mine), sa isi exprime dorintele si personalitatea. Am intrat in epoca negocierilor si vreau sa spun ca imi place! Mi se pare o dovada de inteligenta din partea lor sa discute si sa se 'targuiasca' cu mine, iar eu ma straduiesc sa inventez tot felul de metode de abordare ca sa-i cresc copii cuminti, educati, cu bun simt, cu o scara de valori sanatoasa, dar fara sa 'cobor militaria din pod' (cum plastic se exprima o bunica in parc).
Eu trebuie sa recunosc ca aplic ca metoda de pedeapsa statul 1 minut la colt. Se intampla rar, e pedeapsa suprema si e precedata de avertismente, explicatii multe si se lasa la final cu pupaturi si impacari. In 99% din cazuri se sta la colt pt lovirea fratelui. 2 ani de zile, cat am stat cu ei, nu stiau sensul cuvantului 'bataie' (nu i-am lovit, nu i-am amenintat nici in gluma ca ii bat), nu se loveau, nu se imbranceau. De cand a trebuit sa-i duc la cresa, au invatat si asta. Le-am spus de fiecare data ca nu e bine, ca pe celalat il doare. Cand unul e lovit, uneori ii amintesc ca si el a lovit si acum vede ca nu e bine si ar trebui nici el sa nu faca. Le spun ca mami si tati nu ii lovesc, nici ei nu ar trebui sa o faca... dar....nu prea imi iese. E adevarat ca de multe ori se lovesc din joaca, se antreneaza in tot felul de actiuni si nu au limita, nu stiu sa se opreasca, asa ca ajung sa dea picioare unul in celalt, sa se imbranceasca, sa se tranteaca jos. La noi mai e problema diferentei de gabarit. Rares e cu 8-9 cm si vreo 3,5kg mai mare decat Bianca. Asa ca daca el 'face castel' urcandu-se pe ea cum face cu cuburile, Bianca iese cam sifonata.
Vreau sa va rog, daca aveti idei, sa ma sfatuiti cum sa procedez, sa nu se mai loveasca, sa nu isi mai smulga jucariile (desi aici am evoluat mult, au invatat ca e mai distractiv 'impleuna', 'amadoi' si sa 'face schib')

Si eu am cu tati probleme de intelegere a metodelor mele de abordare a educatiei. El a fost crescut de o mama singura (tatal lui a murit cand el avea 6 ani, dar soacra'mea era deja despartita de el de ceva timp), destul de abuziva in relatia cu el.A resimtit mereu lipsa tatalui (ceea ce il face acum sa isi doreasca sa fie un tata bun) si nu e foarte convins ca ceea ce fac eu cu copii e ideal. Isi pierde uneori rabdarea si se enerveaza mult mai repede decat mine, tipa mai mult, le mai impune copiilor unele lucruri doar 'ca o sa i se urce in cap'. Ma bucur ca totusi imi da credit si ma lasa de cele mai multe ori sa fac cum cred eu ca e mai bine cu copii. Am observat imbunatatiri majore in modul de a aborda lucrurile de cand copii vorbesc si se intelege cu ei mai usor. Sta si el la discutii si negocieri, uneori rezolva situatii conflictuale cand pe mine ma mai lasa nervii.

Laura de shtrumphi gemeni, Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)

Fotografiile noastre
Filmulete cu shtrumphi

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=77878" target="_blank">Poveste cu shtrumphi , Cugetari gemene

GGina spune:

quote:
Originally posted by dianocica

quote:
Originally posted by GGina

Astea ar putea fi si ele discutate.Da-i lui jucaria ca este mai mic.Nu e nimic rau in a imparti jucariile.A invata sa dea si sa primeasca.E ceva normal.

nu e nimic rau in a imparti jucariile, dar depinde cum pui problema. nu il poti sa renunte la ceva cu care el se joaca doar pt ca altul e mai mic. in cazuri 'complicate', copilul ajunge sa isi doreasca sa fie dinnou bebelus, vrea sa fie el cel care beneficiaza de toate favorurile fiind 'mai mic'. ii poti spune f frumos ca, daca vrea, sau dupa ce termina, i-ar putea da jucaria 1 si lui x, iar el s-ar putea juca cu jucaria 2 sau 3. trebuie sa ii oferi o alternativa dar si sa il si lasi sa faca o alegere. daca da jucaria sau nu.

La asta m-am referit si eu ,nu am explicat ,am crezut ca se intelege.Doar nu-i smulgi jucaria din mina ca sa o dea celui mic.Si acum chiar ca nu conteaza virsta.

Uite ce bine zice x poezia.Ma abtin.Pina acum nu am dat ex din astea.e exact ceea ce vb mai devreme, despre metode de a-l ambitiona umilindu-l, facandu-l sa se simta prost, inferior :(((
Sau poate sa-l ambitioneze mai mult .dar cum ai zis si tu nu e un ex f bun.

las ca vezi tu acasaPoate nu vrea sa-l certe de fata cu altii .Si oricum pina ajung acasa mama o sa fie mai calma si ii poate explica copilului mai linistita si intre 4 ochi.dlar de ce sa il ameninti? nu ii poti spune frumos, hai sa discutam despre asta acasa, pana ajungem acolo avem timp sa ne mai gandim la asta

Da , a sunat ca o amenintare.Nu m-am gindit.Dar tot mai cred ca e mai bine sa vorbeasca cu copilul acasa pe un ton normal.

te spun lu taic-tau cind vine
asta demonstreaza uneori neputinta ori oboseala mamei de a mai certa /corecta copilul.Si atunci il plaseaza lu tasu.Asa mai fac si eu citeodata ca sa nu ma enervez.E bine ,nu e bine ,nu stiu.dar tata cu ce a gresit sa fie transformat in personajul negativ? de ce sa stie de frica lui tata? apoi, daca tata nu face nimic (sper)oricum mama isi pierde credibilitatea, si copilul ii va spune: lasa ca stiu io cxa tata nu-mi face nimic, esti tu proasta...(am auzit..de muulte ori..:(( )

Pai ,asa cum am zis ,mama e obosita /nervoasa /nu are nici o idee/ asa ca-l trimte la ta-su ,ca nu-i cade rangul daca vede si el de copil.La asta m-am referit.
Tata ,nu trebuie sa faca nimic ,decit sa-i explice unde a gresit. ca pina la urma si el e parinte si el trebuie sa participe la cresterea lor.
Crede-ma ca daca ai avea doi copii ,ai intelege mai bine.

sa nu ma faci de ris
Hai ca ma risc sa raspund.Depinde de virsta ,situatie etc.
Se uita lumea la noi

aici mi se par clar problema parintelui. am stat si m-am gandit...siner, nu gasesc o situatie in care sa simt ca al meu copil ma face de ras. poate si pt ca el e primul ca importanta in viata mea. si atunci...ce ma intereseaza ce crede/zice x sau y? daca copilul meu reactioneaza intr un fel inseamna ca are un motiv. si mai degraba as investi energia in a descoperi cauzele, motivul care det un asa comportament decat sa ma doara de ce zice 'lumea'

Da ,asa gindeam si eu pina acum ceva timp.Insa acum prefer sa ma vorbeasca lumea de bine decit de rau.Sti ,tu birfa.Si nu e chiar rau daca se straduie sa faca ceva corect ,daca nu poate asta e alta poveste.
Depinde de virsta ,situatie.Daca pui un copil sa faca ceva peste puterile lui ,e si normal sa aiba un rezultat mai slab.

faci asta pentru ca asa zic eu
asta e pentru mamele care vor sa aibe copii exemplu /soldati.
Ma opresc aici. nici nu pot sa comentez asta. deci nu pot...n-am de unde sa incep...:((((
[quote]