Un nou trend:jignirile "usoare"?!

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns blue eyes spune:

Jignirea, fie ea directa sau indirecta, acasa, in padure, pe bulevard, voalata-parfumata-coafata-pudrata, ramane ca atare, o injosire.



Cadoul potrivit pentru o femeie? Descopera-i feminitatea!
Cadoul potrivit pentru un barbat? Apreciaza-i masculinitatea!
Cadoul potrivit pentru un copil? Lasa-i copilaria!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns karligutza spune:

dragut subiectul acesta... ; tora primesti o floricica... chiar asa, lumea in general cam practica violenta in limbaj, "nu mai este rusine" cum ar zice bunica mea... pe langa jigniri mai sunt tot soiul de "libere cugetari" care nu prea denota altceva decat lipsa de autocontrol sau de bun simt...

eu cu sotul meu nu cred ca ne-am jignit vreodata, insa atunci cand picam in cate o situatie ori ne gafam cumva unul fata de celalalt, avem cuvinte de "alint" fiecare din noi doi! ... de exemplu, daca ma impiedic de ceva prin casa si ma lovesc usor, imi zice uneori "daca esti gasca" ... iar eu, la randul meu, cand vreau sa ii atrag atentia ca e pe punctul de a face o prostioara, ii spun "nu fi ghitza" ... eh, dar amandoi ne permitem asta numai cand suntem doar noi doi si nu cand avem si audienta!



karligutza
sunt mamica Adelutei

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ardeiash spune:

pe mine ma mira cumva, daca tot vorbim despre jigniri... si de jignirile la fel de "usoare' de pe forumuri... la urma urmei unii nici nu s-au vazut in carne si oase... insa atacul la persoana.. e autopermis

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns adrianapop spune:

Citat:
citat din mesajul lui cici

Uf, ce bun e subiectul asta,nici daca-l cautam o viata...
Tocmai de 2 zile nu-i vorbesc sotului meu pentru o astfel de gluma.Spuneti voi daca mi-am pierdut simtul umorului:
Am cumparat ficei mele ,o masca de soricel,el povesteste, cum isi facea cand era mic din hartie masti? eu zic: nu mai, ca mie imi cumparau ai mei de tot felul;el zice a,da de fapt tie nu ti-ar fi trebuit ,tu aveai deja ,hi hi.De fata la gluma asta era prietena mea ,care n-a gustat-o nici ea.
I se pare foarte amuzant sa faca glume proaste pe seama mea,paradoxul este ca ma iubeste, poate cu ani in urma as fi ras la genul asta de glume, dar mi-au cam ajuns ,mai ales ca el le gaseste deosebit de amuzante cand e cineva de fata.
Eu bineinteles m-am suparat,zicandu-i ca mult mai bine m-as simti si chiar as rade cu lacrimi daca glumele astea le-ar face la adresa mamei lui.El ofuscat nevoie mare mi-a trantit un dute-n.. si de duminica nu vorbim.
Adunate chestiile astea ma ranesc , toata dragostea lui nu-mi ajuta deloc ,mai ales ,ca daca eu nu ma duc sa-mi cer iertare (adica eu am gresit ca nu mai gust glumele)el nu vine la mine, apoi se da lovit in fata tuturor si se transforma in victima.
Nu m-am plans niciodata pana acum ,nimanui,pentru ca el este barbatul ideal, vazut din afara, si multa lume imi tot spune in ultima vreme sa-mi revizuiesc comportamentul ca el este asa de bun..
Asta ce inseamna? ca eu sunt cum?

casuta cu pitici

Mie personal imi lasa un gust amar expresia de barbat ideal,din cate stiu santem oameni si mai gresim vrem nu vrem nimeni nu e perfect.DAR cand el crede despre el ca e barbatul ideal atunci e grav,poate se considera net superior tie si parerea celorlati ii adanceste convingerea ca TU trebuie sa te schimbi pana ajungi la nivelul lui....
Ar trebui sa aveti o discutie foarte serioasa despre care cat e de perfect si de fapt ce conteaza in familia voastra? sa fiti vazuti perfecti de catre ceilalti sau sa va iubiti ,respectati aveti o relatie buna pentru voi nu pentru ceilalti.
Cat despre faptul ca el nu vine la tine niciodata mie mi se pare destul de urat,adica cum? el chiar nu greseste niciodata? chiar atata mandrie are incat sa nu isi ia nevasta in brate niciodata sa o imbratiseze si sa zica : hai mami sa ne impacam:
Cat despre injuratura spusa dupa remarca cu soacra eu sincer ii spuneam asa romaneste Sa mearga sa o reg..eze pe masa daca tot ma injura pe mine din cauza ei.Adica cum ,eu pot fi jignita injurata dar mama lui nu?
Sant multe probleme si eu cred ca pana nu le discutati pe toate si stabiliti ordinea care conteaza si prioritatile in familia voastra,,,tot asa o sa te consumi ...
Iti doresc bafta multa la discutii

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns adrianapop spune:

Si revenind la subiect ,pentru mine o jignire e o jignire,ca o spui voalat sau direct mesajul ei ramane.
Eu nu as tolera ALINTURI care mie imi suna clar a jignire si cum zicea cineva mai inainte ,poti sa o spui odata fara sa stii ca o supara pe persoana respectiva DAR daca continui sa o repeti stiind lucrul asta ,atunci e clar ca nu te intereseaza sentimentele ei .
Sant atatea cuvinte cu care sa iti alinti partenerul chiar si comice daca vrei,incat e urat sa il alinti cu niste apelative nu tocmai ortodoxe....
E chestie de gust si obisnuinta,,,dar in cercul nostru de prieteni si cunostinte asa ceva nu as tolera....cat despre certuri in public
e prea mult pentru mine

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns diana_jors spune:

Hm, noi amandoi suntem genul care ia peste picior ne mai "alintam" unul pe celalalt in casa, dar eu nu le resimt ca jigniri. Daca stau tolanita pe canapea si ma uit la TV si vine el si imi spune "uite ce balena esti, nu mai am loc de tine" ma apuca rasul. M-a deranjat sa imi spuna "balena" cand intr-adevar ma simteam si eu asa, dupa sarcina (atunci l-am rugat sa nu imi mai spuna asa), dar intre timp mi-am revenit, ma simt bine in pielea mea, si ma amuza apelativul cel mai "grav" m-a facut "chioara" cand n-am gasit ceva ce se afla in fata ochilor mei, pe moment nu mi-a picat bine, dar dupa cateva secunde mi-a revenit simtul umorului si mi-am dat seama ca intr-adevar eram de ras in acele momente Ah, imi iau si eu revansa in situatii similare. Si chiar nu cred ca e ceva in neregula in relatia noastra.

Intr-adevar, am incercat asta si cu sora mea si ei nu i-a picat bine, asa ca am renuntat, dar mai avem in jur persoane create din acelasi materiale, cu care ne putem amuza la fel.

Diana de Alex (23 aprilie 2007)
"If you want to win something, run 100 meters. If you want to experience something, run a marathon." (Emil Zatopek)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ADRIANKA spune:

Dar in gand v-ati jignit vreodata partenerul?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Rufus spune:

Citat:
citat din mesajul lui ADRIANKA

Dar in gand v-ati jignit vreodata partenerul?




Vezi ca este deschis un subiect pe tema asta.
Pe forumul "Ganduri"; raspunsurile sunt date, evident, in gand...

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns petra spune:

Nu- hotarat jignirilor dintre soti. Nu mai vorbesc de jignirile in public. Gluma este gluma cand este facute bine, dar eu nu pot pune in categoria glume cuvinte ca :idioata/idiot, tampit/a si de astea.
Nici eu nici sotul meu nu obisnuim sa ne "alintam" cu asa cuvinte si nici nu ne spunem "soarele meu" sau "floricica mea" in public. Asta tine cred ca de firea fiecaruia.
Revenind exact la postarea initiala, eu cred ca oameni de astia care isi eticheteaza partenerul in public nu fac glume ci asa sunt obisnuiti . Cine nu vorbeste asa cu partenerul de viata in fiecare zi, nu poate face glume de astea in public nici ocazional.
Am avut si eu prilejul sa vad cupluri adresandu-si jigniri de astea "usoare" in public, si de atata "alintare" de genul asta au ajuns la palme scurte si apoi divort cu zurgalai si tambalau mare .

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns maru spune:

alintul meu catre sot e dihanie.
lui ii place, il considera exotic, si isi da seama de ce il folosesc ( asta in companie cu urs)
dar dihanie e si alintul lui catre mine, mai ales cand il pacalesc...

am alergie la orice alt cuvint jignitor, iar el nu a auzit acasa niciodata nici in gluma un cuvant jognitor. De aia am reactionat f tare cand copilul a venit necajit acu un an cu un test mai slab la matematica, si a declarat ca el e un prost si de aia nu poate sa rezolve tipul ala de exercitii. Am discutat amandoi cu el si l-am ajutat sa isi repare imaginea de sine.

cu ce pacatuiesc inca? sunt prea directa...

Mergi la inceput