O intrebare veche de 32ani!

Cum arati,cum te numesti,de ce ai uitat de mine si nu-ti pesa ca-mi pun acesta intrebare in fiecare zi?
M-ai nascut prin anul 1975, udeva prin Turnu-Magurele m-ai lasat in spital si-ai plecat,ai facut o conventie cu cei ce m-au adoptat(sa nu-ti dezvaluie secretul,sa-l tina inchis si sa-l ia in mormant cu ei)si te-ai inchis in lumea ta fara sa-ti pese ca eu aveam nevoe de dragostea ta.Sant mama si stiu ce sentimente sant de-o parte si de alta,mi-as da viata pt. copilasii mei, nu cred c-as face nici pe lumea cealalta,ceea ce-ai facut tu.
N-am indraznit niciodata spun cuiva durerea ce mi-a umbrit copilaria,mi-era tema sa nu supar pe cei ce-mi cunosteau povestea.Nu m-astept sa renunti la orgoliu tau,sa ai placerea sa ma privesti, sa ma imbratisezi,dar am incredere-n Dumnezeu, ca-ti va arata drumul.
NU EZITATI,SA VA SPUNETI PARERILE!

iuliana_2007 spune:

Imi pare rau pt ce ti s-a intamplat dar nu cred ca mai are rost sa te amarasti daca mama ta nu vrea sa te vada.Stiu si poate nu inteleg ce este in sufletul tau,dar imi pare rau.Viata trebuie sa mearga inainte si sa iti cresti copii cu toata dragostea ta si sa le aoferi ceea ce tu nu ai primit sufleteste.
Sa auzim numai de bine.

Lauraa spune:

Of, asta da drama sufleteasca... Vezi Diana, sunt multe cele care isi abandoneaza copiii, unele de frica parintilor, unele din saracie, altele pentru ca au fost prea tinere si acest copil le-ar fi ratat in mintea lor sansa la o casnicie, familie. Nu este corect ca te-a lasat sa te zbati in negura intrebarilor fara raspuns, sa te zvarcolesti in incertitudine.Fiecare om vrea sa isi cunoasca mama, pentru ca cu ea incepe totul. Stiu ca ai vrea sa o vezi doar o data, sa ii pui doar o intrebare, ca sa iti gasesti linistea. Nu stiu daca vei reusi, nu stiu care iti sunt sansele (poate a murit/emigrat) dar eu zic ca merita sa incerci. Apeleaza la un detectiv particular sau la Surprize-Surprize, nu stiu, trebuie sa existe o cale!

cllaudia spune:

Si la urma urmei ai reusit in viata si fara ajutorul ei. Asta te-a facut sa fi un om puternic, ambitios, sa iti faci propria familie, sa iti iubesti copiii mai mult decat orice pe lume, sa fi un om care nu starneste mila celor din jur, ci admiratia, respectul... Si nu tu ai pierdut in viata ca nu ai avut-o, ci ea ca nu te-a avut pe tine. Tu ai reusit in viata, pe cand ea a esuat ca mama. Si daca o mama nu se poate numi mama atunci se poate considera un nimic.

mamacapra spune:

Diana, si eu sunt nascuta in Turnu Magurele in 1975.

Parerea mea este ca Dumnezeu ti-a purtat de grija si ai primit alti parinti in locul celor care nu au putut sau nu au fost pregatiti sa te creasca. Si ai de ce sa fii recunoscatoare.

E greu sa traiesti cu intrebarea "De ce nu m-a vrut sau de ce nu m-a crescut cea careia m-a dat Dumnezeu?". Poti incerca sa afli - la oficiul de stare civila unde s-a eliberat certificatul tau de nastere dupa adoptie sau cum sugereaza Lauraa.

Te imbratisez!
Emi

mariamunteanu spune:

Diana, oare chiar ti-ar face bine s-o cunosti pe cea care te-a nascut ? Se spune ca parinte este cel care te creste, nu cel care ti-a dat viata si gasesc ca este adevarat - eu insami am trecut printr-o experienta similara.

Este posibil ca mama ta naturala sa nu fi putut sa te creasca si, decat sa te chinuie, te-a dat spre adoptie. Poate ca si ea a suferit foarte mult dupa tine.

Maria

Karina spune:

Diana, gindeste ca a vrut ca tie sa-ti fie mai bine, sa ai sansa la o viata mai buna. Poate nici nu stii, dar te-a imbratisat, fara sa-ti spuna ca e mama ta, te-a pupat, fara sa-ti dezvaluie acest lucru. Poate ii era rusine sa dea ochii cu tine in postura de mama, ii era frica de reprosurile tale, chiar daca nu i le-ai fi spus pe gura, dar ar fi stiut ca le gindesti.
Cind eram copil, imi imaginam fel de fel de scenarii in viata mea, scenarii frumoase pline de printi, palate, bogatii. Si pt. citeva clipe traiam acele clipe minunate.
Incearca si tu si vezi doar ce ti-ar conveni: mama ta a facut asta ca sa-ti fie tie bine, dar te iubeste la fel de mult si te urmareste de cind te-a nascut.

Daca te-ai intilni cu ea si ea n-ar vrea sa vorbeasca cu tine ? Daca ti-ar da vreun raspuns gen: "nu stiu, eram tinara". Ai vedea o femeie ratata, care traieste la marginea decentei si mizeriei, nu crezi ca suferinta ta ar fi mai mare?! Sau daca ar fi o femeie de succes, cu multi bani? Daca nu te-ar fi dat spre adoptie, poate n-ar fi avut toate astea...

Sau, incearca sa uiti ca esti adoptata. Ce importanta are cine te-a nascut, de ce te-a abandonat? Ai doi parinti iubitori, te-au crescut si te-au iubit ca si cum ai fi fost urmasa lor de singe. Ei sint parintii tai adevarati, mama adoptiva e singura ta mama.

Altfel te chinuiesti singura si suferi fara rost.


Asta e parerea mea, dar tu faci cum crezi ca e mai bine

Doua Eme mititele au nevoie de ajutorul nostru:
1. Emma- 4,8 ani are nevoie de ajutor - salvati-o pe Emma
2. Sa ajutam la terapia pentru Ema (2) - Avem PAYPAL - www.help-ema.puls-il.ro/" target="_blank"> Ema

szivarvany spune:

Eu sunt un copil adoptat.
Dar, inafara sa i multumesc celei care m-a nascut, ca m-a lasat sa imi gasesc parintii adevarati, care m-au salvat, m-au crescut, m-au iubit si ocrotit, nu as sti ce sa-i spun.
Mai Mama decat a fost Mama mea adevarata, nu exista. Mi-a fost alaturi doar 24 de ani, dar ma vegheaza si acum de printre ingeri.
Un Tata care si acum ma sustine si ma iubeste, atat pe mine cat si pe fie`mea, doar un adevarat tata poate sa o faca.
Edit, ca am uitat, nici prin gand nu mi trece sa o caut si nici nu ma intreb "de ce" m-a abandonat, consider ca mi-a facut o favoare. Si mai mult, ma consider un om foarte norocos.



Daria & GIULIA(2004 08 16) arta la 3,4 ani

Cristina_A spune:

Pentru mamica Giuliei:

Diana, m-a intristat sa citesc cat te macina aceasta intrebare de zeci de ani. Din orice motive te-ar fi abandonat(saracie, frica, varsta nepotrivita), nu cred ca facut-o cu usurinta, pentru ca astfel de evemenimente creaza extrem de multa confuzie, regrete, vinovatie, sentimente contradictorii. Desi n-am trait nimic de asemenea amploare(si sper sa ma fereasca Dumnezeu), dupa parerea mea decizia de a abandona un copil nu poate veni decat din disperare. Nu pentru ca ai fi tu imperfecta sau cine stie ce altceva iti mai inchipui probabil. Draga Diana, sper ca nu te invinovatesti pe tine pentru ceea ce a facut mama ta biologica. Si sper ca stii (de fapt sunt sigura ca stii in adancul sufletului tau, chiar daca poate nu recunosti, chiar daca poate astepti confirmari din exterior) ca tu ai valoare, Diana! Ca viata ta poate fi frumoasa, spre deosebire de inceputul nefericit la care la care ai fost condamnata de o mama biologica cu o viata haotica si foarte probabil ignoranta.

Mi-as dori sa cred ca vei afla in cele din urma identitatea mamei care te-a nascut si adevarul despre moivele pentru care te-a abandonat, dar si ca, daca in ele din urma nu vei gasi raspunsul, nu vei lasa acest lucru sa-ti umbreasca viata.

Nu mai lasa dilema asta sa te macine in tacere, vorbeste despre ea cu un psihoterapeut si cu oamenii cei mai dragi tie si despre care simti tu ca tin mult, mult la tine.
Diana,

***********************
When you want something you never had, you have to do something you've never done.
************************

diana32 spune:

Multumesc pt. msj, tuturor!
Saneti foarte draguti,cu vorbele voastre dulci ati reusit sasa-mi alinati "oful".
Nu pot spune ca-mi voi gasi linistea pana nu aflu cine este EA,dar sant linistita ca an reusit sa dau frau liber gandurilor.Sant multumita de viata pe care o duc,chiar daca mai are si coborasuri,ea e frumoasa si-o iubesc.Nu am cerut niciodata mai mult,decat ceea ce mi se cuvenea.
Mama(care este cu mine)este o fire cicalitoare,artista in replici ucigase,dar are un suflet bun.Nu am indraznit niciodata s-o intreb despre EA,mi-e frica sa n-o ranesc,....si nici nu cred ca am s-o intreb vreodata.
Traim in minciuna,caci adevarul doare!

stefaniya spune:

Diana - trist si e trist ca sunt multe cazuri ca ale tale,pe o pagina deja ai gasit mamici in situatia ta.
Eu cred ca merita sa incerci s-o gasesti pe mama naturala,pt linistea ta sufleteasca.Nu o jignesti pe mama adoptiva,pt ca ea stie cat e de importanta in viata ta.
Tot scriu si sterg,imi vin multe in minte dar nu stiu cat de potrivite sunt cuvintele.
Sper din tot sufletul sa se faca lumina in viata!

Si pt toate care trec prin situatia ta

CARL IUBITUL 05.04.07 si mami Stefaniya