Parinti AP
Raspunsuri - Pagina 17
monica70 spune:
quote:
Originally posted by MissParker
Imi vine in minte un singur exemplu: sotul meu. El mananca uneori mai intai o banana, apoi niste ciocolata, iar dupa 15 minute se aseaza la masa si curata o farfurie intreaga de tocana.
Fix asa fac si eu,poate de-aia am doar 52 kg la 1,70 (desi in sarcina am ajuns la 70 ) Si pentru ca eu mananc asa - ce am chef ,cand am chef si cat am chef (inclusiv fasole cu carnati la miezul noptii daca atunci mi-e pofta) - nu i-am facut nici fetitei un program de masa strict ... poate doar lapticul de dimineata si seara e o regula la ea (dar si la mine ,zilnic beau cate o cana de lapte dimineata si una seara) In rest ... tatonam cu mancarea - nu vrea mancare inainte de somnul de amiaza? Foarte bine,dar ... papa ca lupul dupa ce se trezeste
MONI SI DIANA (01.01.2006)
www.dropshots.com/DIA1" target="_blank">DIA MEA
" Fiecare om pe care il întâlnesc in drumul meu imi este superior prin ceva. De aceea incerc sa invat cate ceva pe langa fiecare." ( Sigmund Freud )
diana21 spune:
quote:
Imi vine in minte un singur exemplu: sotul meu. El mananca uneori mai intai o banana, apoi niste ciocolata, iar dupa 15 minute se aseaza la masa si curata o farfurie intreaga de tocana. Ce ziceti de asta? Si eu la inceput il certam (ca o mamicuta) sa nu mai sara la dulce cand eu inca gatesc si pregatesc masa, dar apoi am vazut ca asta nu-i strica deloc apetitul si m-am adaptat, adica il las (!) sa faca ce vrea
MissParker, ai dreptate, insa, copilasul va avea, in primul rand, reguli care tin de diversicare.
Oricum, pana la un an, cel putin, nu cred ca e ok ca un copil sa manance dulciuri.
Si, da, depinde si de copil, insa fetitei mele ii dispare tot apetitul dupa doi ursuleti Haribo, asa ca la noi asta cu desrtul e "regula"
Eu cred ca "mananca ce si cum vrea el" e putin cam mult spus pt. ca in realitate nu se intampla chiar asa. "Ce" nu poate insemna fasole boabe la un copil de cinci luni, varza, sarmale, etc., chiar daca copilul intinde mana si da semne ca ar "pofti".
"Cand", de asemenea, poate fi daunator. Fetita mea ar manca noaptea, la doua, carnita. de fapt, ar manca NUMAI carnita. Ce fac? Ii dau ce vrea ea si atat? Si sanatatea ei? Ca pe legume nu ar pune gurita din proprie initiativa.
A! Si pentru ca m-am incapatanat sa-i dau laptic noaptea(la trei ani si jumatate si pt. ca imi cerea ea) ne-am ales cu doua cariute de biberon. Acum i-am explicat ca ar fi mai bine sa scoatem portia aia de lapte si a inteles. Imi pare rau doar pt. ca nu am incercat sa fac asta asta-vara, cand nu avea cariutele...poate aveam acelasi succes...Dar am zis ca ea e atasata de biberonul de noapte, ca o sa renunte singurica cand va fi pregatita. Cred ca era doar un automatism, de fapt...Acum, asta este, o sa mergem la dentist. Dar nu pot sa nu ma intreb daca nu cumva nu e vina mea!
Dialoguri strumfesti
inaioana spune:
Bine. O sa ma apuc eu sa scriu aici cum cred ca stau lucrurile de fapt.
In privinta regulilor..mi se pare ca asta nu are nici o legatura cu AP, dar nici una. Eu cred ca exista principii si nu reguli. Spre exemplu un principiu este ca la plimbare un copil nu trebuie sa ajunga pe carosabil. Modalitatea in care se ajunge la respectarea acestui principiu este flexibila, la alegerea copilului in colaborare cu parintele. Regulile ar spune: stai numai de mana mea, nu faci aia si ailalta etc. Regulile sunt rigide, multe si nu se adapteaza la situatii diverse, pe cand principiile da. Principiile lasa loc personalitatii, creativitatii celor implicati, pe cand regulile nu.
Privind mancarea: controlul asupra mancarii copilului mi se pare fara rost si daunator. Asa se dezvolta problemele de alimenttie care il urmaresc toata viata. Si nu ma refer aici la ore de masa si cantitati ci chiar la CE mananca copilul. Este demonstrat ca , pe termen mediu si lung, chir expusi la junk-food, copiii vor alege sa manance sanatos dupa ce experimenteaza toate cele. Cei care prefera junk-food sunt cei carora nu li se permite, care sunt terorizati cu alimentatia..cand scapa in papusoi..mananca pana li se face rau. Bineinteles ca o mare importanta o are si ce se mananca in familie, dar consider ca nu trebuie sub nici o forma ales in locul copilului sau impus.
Este o alta forma de respect fata de persoana care este copilul. Atata vreme cat daca ai incerca sa impui sotului sau prietenelor tale ce sa manance, cand si cat, ai fi categorisita pe buna dreptate drept control-freak...de ce daca faci acelasi lucru unui copil fara aparare se numeste ca esti mama responsabila? E absurd.
Mai vroiam sa spun si altele dar mi-a pierit inspiratia. Revin.
Ioana cu 
Serghei (2 mai 2006) si 
Katja (30 martie 2004)
diana21 spune:
quote:
Eu cred ca exista principii si nu reguli. Spre exemplu un principiu este ca la plimbare un copil nu trebuie sa ajunga pe carosabil.
Ma rog, tu le spui principii, eu le spun reguli (cu ghilimele, uneori), dar in fond e acelasi lucru. Si regulile pot fi asa cum ai scris ca sunt principiile. E, din nou, chestie de interpretare, nu?
Cat despre mancare, sunt de acord si nu prea cu tine.
quote:
controlul asupra mancarii copilului mi se pare fara rost si daunator.
Nu poti lasa un copilas mic sa manance sarmale, cartofi prajiti, maioneza, etc. In viata adulta va avea colesterolul praf.
Cu mancatul la mc-uri, iar nu sunt de acord pentru ca NOI NU MERGEM, din principiu
, asa ca ar trebui sa fiu ciudata rau sa imi duc copilul acolo, daca pt. noi asta nu e un mod de viata. Eu zic ca asta nu are nici o legatura cu respectul. Alimentatia sanatoasa se invata si, daca lasi copilul sa manance toata ziua chipsuri, crede-ma ca nu-i va placea niciodata lintea.Dialoguri strumfesti
inaioana spune:
Diana, n-are nici o legatura colesterolul din copilarie cu cel al adultului. Colesterolul este bun in copilarie si el, copilul stie cat si ce are nevoie daca nu il bruiaza nimeni. Fireste ca totul trebuie sa fie echilibrat, dar cine mananca mancare de proasta calitate nu vad cum ar putea impune copilului sa manance de buna calitate si sa il pastreze si cum mintea intreaga...
"Creierul e format, ca si materie, din doua mari categorii de elemente: celule si mielina. Mielina e… grasime. Pentru dezvoltarea normala a creierului, in utero, e nevoie de o balanta foarte echilibrata de nutrienti. Genele care conditioneaza mielina sunt comune cu altele care intervin in metabolismul lipidelor. Colesterolul, mai nou considerat de multi “toxina” secolului, e pe nedrept clasificat ca atare, cata vreme el e un element axial pentru dezvoltarea sistemului nervos la om."
Sursa:http://andreanum.wordpress.com/2008/01/18/grasimea-care-ne-innebuneste-care-ne-omoara-care-ne-vindeca-partea-a-2-a/
Din pacte nu am timp sa dezvolt mai mult acum, revin.
Ioana cu Serghei (2 mai 2006) si Katja (30 martie 2004)
dandusa spune:
quote:
Originally posted by p_onu
Mai fetelor, care vreti sa cititi cu adevarat despre relatia de atasament, daca vreti sa va initiati, sau asa ceva....mergeti si citit pe bune teoria, din carti de psihologie, ca sunt o gramada pe tema asta, nu citate rupte din context (care oricum sunt din literatura de duzina)...cititi cu ochii vostri si sigur veti intelege care e ideea cu relatia de atasament. Nu cititi doar ce selecteza si interpreteaza 'guru'...
Am intervenit pentru ca sunt revoltata...m-am bucurat vazand topicul, sperand sa gasesc ceea ce scrie in titlu...e doar prozelitism, si sunt revoltata ca asemenea idei, interpretari complet eronate sunt asociate cu ideea de attachment parenting...cu
Octavian (29.11.2006)
recomanda-ne cateva carti,te rog
de ce nu intrii in discutie,explicandu-ne idea ta despre AP?
doar asta-i invitatia...,"discutii pe aceasta tema"...,deci discutam!...,nimeni nu-si impune parerea...,doar si-o da!si nu putem interpreta toate la fel ideea de AP...
citim...,selectam ce credem ca ni se potriveste...,completam cu instinctul propriu si mai apoi aplicam...
Mamica de Crina Maria (1 Nov 2006)
diana21 spune:
Inaioana, eu recunosc ca nu stiu extraordinar de multe despre colesterol. Insa, deocamdata, asta stiu din ce am citit si am mai auzit de la diversi doctori. Eu stiam ca exista doua feluri de colesterol, bun si rau. Si ca cel rau e cel care nu mai poate fi controlat, adica, daca se depune, acolo ramane. In sfarsit, sa nu crezi ca fetita mea nu mai scapa si la mancaruri care nu sunt tocmai ok din punctul de vedere al nutritionistilor. Insa, eu ma straduiesc sa ii ofer cat mai multe variante sanatoase, de aia ziceam de Mc. Mergem si la Mc, daca nu avem incotro (de ex. la zilele de nastere ale prietenilor ei) insa ii spun de fiecare data ca mancarea de acolo, desi e buna la gust, nu e sanatoasa.
.......................
Fetita mea a avut niste pb. cu burtica, de la o infectie cu Klebsiella (la trei luni de viata) si eu chiar nu pot sa nu fiu atenta cu alimentatia. Ea are intoleranta la lactoza, asa ca, vrem, nu vrem, avem restrictii. Daca a fi un parinte AP inseamna sa o las sa manance tort cu frisca si cu unt, atunnci, na, eu nu sunt. desi, eu insist sa cred ca AP inseamna mai mult CUM faci, decat CE faci.
Dialoguri strumfesti
inaioana spune:
Diana, bineinteles ca e vorba de cum faci. Dar cand vorbim de control atunci fie el disimulat sau direct , tot e rau - dupa parerea mea. Nu am sa vorbesc in continuare despre alimentatie deoarece deviem subiectul. As spune doar ca o atitudine ipocrita de genul "fa ce zice popa nu ce face popa!" - adik noi parintii gatim si mancam junk dar tu n-ai voie, este daunatoare. Daca in familie se mananca sanatos si ocazional copilul este expus la mancaruri nesanatoase in alte parti, cred ca este ok sa nu facem un caz din asta. Putem sa refuzam sa mancam si noi mancare nesanatoasa de fata cu el, fara a-i impune ceva - o atitudine de genul "Uite, eu nu mananc cutare lucru (ce ne-a dat bunica - , pentru ca stiu ca e foarte nesanatos si nu vreau sa ma imbolnavesc. Dar tu poti manca daca vrei neparat, faci cum vrei."
Este o chestie de atitudine, asa cum spuneai.
Eu pun pariu cu oricine ca in modul asta copilul va ajunge sa manance sanatos, echilibrat si fara probleme psihologice de alimentatie (si altele). Si e o reala placere sa auzi 'Nu, multumesc. Nu-mi place ciocolata!"
Asaaa...mai am 5 minute libere.
Vroiam sa mai spun ceva in legatura cu parintii AP. Eu am senzatia ca unii dintre ei , care au avut parte in copilarie de un tratament opus, se apleaca spre acest tip de parenting din compensatie. Adica din propria nevoie de atasament si securitate emotionala, ceea ce ii face sa nu practice tocmai corect si echilibrat. Lucrul asta mi se pare daunator pentru copil deoarece , ca si metoda autoritara si speculativa gen pedepse/recompense , are tendinta de a deresponsabiliza copilul, de a-l infantiliza, de a-l coplesi.
Nu stiu daca s-a inteles ceva si daca am reusit sa fiu relativ coerenta. O sa imi mai adun gandurile si poate o sa formulez mai bine si mai detaliat.
In orice caz, sper ca nu s-a simtit nimeni jignit in vreun fel de mesajele mele!
Ioana cu Serghei (2 mai 2006) si Katja (30 martie 2004)
dianocica spune:
quote:bun, hai sa o luam de la zero. uite eu, in timpul facultatii, din cauza de stat in camin, apoi in mansarda, garsoniera inchiriata mobilata aiurea...conditii nu tocmai bune, mi-am dat peste cap tot ceea ce insemna masa. mancam pe apucate, in pat, la masuta (nu masa normala), in fotoliu la tv cu farfuria in brate...astea erau conditiile, m-am adaptat. mai apoi ne-am permis sa ne mutam intr-un ap ok, cu bucatarie, cu masa in bucatarie, cu toate la locul lor. si..tot in pat mancam..tot la tv..tot cu farfuria in brate..si in acesti cativa ani m-am ingrasat vreo 10-15kilograme, cu mici oscilatii.
Originally posted by GGina
Diana,eu vreau sa ma initiez de aia te bat la cap.
Daca copilul maninca cu tv aprins ,ce se intimpla?Eu nu m-am gindit pina acum ca i-ar fi daunat cumva.Si eu maninc in fata tvuli.
Dianocica,copilul tau maninca cind vrea el si ce vrea el?Daca se intimpla sa manince desert inainte de masa ce faci?Am vazut ca Diana ,ii explica ca nu e bine.Tu ce faci?Eu le spun sa manince dupa masa.Au inteles ,acum nu mai sint probleme.
vrea sa manance ce si cand vrea el,
dianocica ,de asta te intreb ,tocmai am dat peste primul measj al tau.Tu cit de stricta esti cu copilu tau?
cand am inceput diversificarea lui d am inceput-o..'ca la carte'. copilul la el in scaun, in bucatarie (unde noi nu stateam mai deloc). si copilul...nu voia...evident. am stat, am analizat, ceva nu era bine. apoi i-am dat sa manance odata cu noi, in sufragerie. si apoi am decis sa ne re-educam noi, in primul rand, pt a il putea ajuta si pe el. asa ca acum mancam numai in bucatarie (noi, nu doar el). trecerea am facut-o treptat, am inceput cu mic dejunul in gasca in bucatarie, il luam cu noi chiar daca nu ii era foame, stateam si discutam cu totii dimineata despre ce avem de facut, jucarii, orice...apoi seara, cand ajungea alex acasa dupa servici, chiar daca mancasem sau nu, mergeam si noi cu el, ne povestea ce a facut, noi la fel, cum ne-am jucat...treptat a inceput sa nu mai vrea masa de seara decat cu noi alaturi in bucatarie. apoi i-a placut atat de mult incat la pranz cerea singur in bucatarie, sa mancam la masa.
si abia, acum, la un an si mai bine dupa sarcina, incep si eu sa slabesc. asta apropo de prima parte. nu mai mananc aiurea, am un program (si asta nu inseamna ora 14.00, ci in jur de, cam cand i se face lui foame. si partea frumoasa e ca ni se cam face foame in acelasi timp, manancand numai impreuna), ma simt mult mai bine.
referitor la ce mananca d, schema e aceeasi. nu pot ca eu sa mananc cipsuri si lui saa ii spun ca nu e bine. pun pe masa prima oara cam ce'ar trebui' sa mancam. daca nu ii place, nu are chef, mai pun o varianta. si inca una. o singura data mi s-a intamplat (de cand mancam impreuna la bucatarie) sa nu vrea nimic la pranz (legume, carne, branza) si sa vrea banana. asa ca a mancat banana si a mancat legume seara cu taica-su. nu ma deranjeaza deloc. iar despre mult disputata ciocolata, ne-am reeducat gusturile. noi, cei mari, ca ale lui nu sunt inca viciate. atunci cand exista portocale, mere, pere si banane pe masa, jur ca nu imi mai vine sa mananc ciocolata. si atat timp cat noi nu mancam, sigur nu o va face nici el.
asta e situatia noastra, eu ma bucur ca suntem aici, mi se pare ca am remediat f bine situatia (dupa inceputul nasol), si cred ca cel mai important a fost momentul in care am realizat ca gresesc. ca ii cer ceva nici eu nu puteam face. apoi..totul a venit de la sine.
diana si
david 03.12.06 Alaptatul Help-line. Pentru un copil fericit si increzator www.euro.who.int/document/WS_115_2000FE.pdf?language=english" target="_blank">OMS recomanda
Natasa spune:
quote:
Originally posted by inaioana
Privind mancarea: controlul asupra mancarii copilului mi se pare fara rost si daunator. Asa se dezvolta problemele de alimenttie care il urmaresc toata viata. Si nu ma refer aici la ore de masa si cantitati ci chiar la CE mananca copilul. Este demonstrat ca , pe termen mediu si lung, chir expusi la junk-food, copiii vor alege sa manance sanatos dupa ce experimenteaza toate cele. Cei care prefera junk-food sunt cei carora nu li se permite, care sunt terorizati cu alimentatia..cand scapa in papusoi..mananca pana li se face rau. Bineinteles ca o mare importanta o are si ce se mananca in familie, dar consider ca nu trebuie sub nici o forma ales in locul copilului sau impus.
Este o alta forma de respect fata de persoana care este copilul. Atata vreme cat daca ai incerca sa impui sotului sau prietenelor tale ce sa manance, cand si cat, ai fi categorisita pe buna dreptate drept control-freak...de ce daca faci acelasi lucru unui copil fara aparare se numeste ca esti mama responsabila? E absurd.
Revin.
Ioana cu
Sa stii ca te-as invita in scoala in care predau eu si in care copiii maninca doar ce vor ei si cind vor ei! Si 70% dintre ei sint obezi. Maninca de la MC'Donalds, pizza, pateuri, cola etc, niciodata legume, fructe sau vreun sendvis facut de mama acasa. Ma indoiesc ca mamele lor le respecta gusturile, doar le doare in palarie ca au copii care la 14 ani au 100 de kg. Si nu, iti spun eu dupa zece ani de predat intr-o scoala privata in care majoritatea parintilor nu impune nimic, dar absolut nimic odraslelor, nu renunta la proastele obiceiuri. Ce mincau acum 10 ani, maninca si acum si nu si-au dat brusc seama cit de importante sint lactatele, legumele sau fructele... Copilul trebuie sa aiba un meniu variat si impus de parinti responsabili! Asa ca nu stiu cine a demonstrat ca un copil care maninca aiurea va renunta la obiceiurile astea din prorie initiativa, dar eu nu am vazut nici macar un singur caz fericit. Zeci si zeci de copii obezi facuti asa din nepasarea parintilor si din lenea de a mai gati ca pe vremea bunicii. Mult mai simplu sa le dai bani de buzunar si sa-i lasi sa cumpere ce vor ei! Precis vor avea un exemplu bun printre amici, care in loc de chipsuri isi va cumpara un mar sau un iaurt!