sirop sau ceai pt calmarea nervilor la 3 ,7 ani?

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns ladyJ spune:

quote:
Originally posted by Cristina_C

N-au nimic de-a face crizele cu educatia, mai degraba cu temperamentul copilului, cu personalitatea lui. Eu va spun cu mana pe inima ca am fost mereu ferma, hotarata, n-am cedat in fata lui, cand am spus "nu" a ramas "nu", si sotul la fel iar bunici n-am avut prin preajma, deci n-avea cine sa-i permita mai multe. La gradinita, la fel, ii tine din scurt...dar oricum la gradinita a aavut mereu un comportament model. Si totusi crize a facut cu varf si indesat cu noi, din prea multa incapatanare si nu s-a ajuns acolo pentru ca am gresit in educatia lui, nu, ci pentru ca, pur si simplu, asa era el la varsta aceea. Unii copii sunt mai ascultatori, mai docili, altii, din contra, mai rebeli, fara ca asta sa insemne neaparat ca gresesc parintii undeva.

Alexa, sfatul meu e sa lasi siropurile si ceaiurile minune si, in schimb, sa-ti mentii atitudinea ferma si s-o accepti pe fetita ta asa cum este ea acum, in etapa asta. Mai suport-o asa un timp, si-o sa-i treaca. Ea creste, se maturizeaza, invata sa respecte regulile si, daca mai protesteaza, o face pentru ca, pur si simplu, are o vointa foarte puternica.







Cristina,eu din cate stiu,copilul nu se naste cu constiinta.Copilul isi formeaza deprinderile si ´´mofturile´´ in timpul vietii.Personalitatea lui se formeaza in timp,in functie de mediu,educatie,etc etc.

El se naste cu instincte primare,cu un bagaj genetic care-l predispune la anumite trasaturi.Insa formarea lor,o decide cresterea.

Ca exemplu,nimeni nu se naste infractor.Devine infractor,in puterea exemplului pe care-l primeste,a cresterii,a educatiei,a mediului de trai.
Parintii sunt extrem de responsabili in vederea formarii copilului.
Pentru ca nu am fost crescuti exact la fel,in acelasi mediu,suntem diferiti.

Asta am citit,asta iti spun.Daca am sau nu dreptate,sa ma contrazica sau aprobe cineva care stie cu siguranta.

ladyJ

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Cristina_C spune:

ladyJ, ma gandeam si la ereditate, dar sa recapitulez:
In conditiile in care parintii au stabilit niste reguli clare, fara exceptii, pe care le impun cu fermitate copiilor, e doar o chestiune de timp pana acestia - copiii- le accepta si se conformeaza. De asta i-am zis Alexei sa fie linistita, ca se rezolva cu timpul, numai ea sa fie consecventa.
Sigur ca noi modelam personalitatea copiilor, dar ei vin pe lume cu un bagaj genetic, asa ca exista totusi un punct de plecare. Si aici intervin diferentele: unii copii se lasa mai usor convinsi, altii mai greu - cei mai incapatanati. Daca un copil momentan nu asculta si face mofturi, nu vad de ce-am da automat vina pe parinti, ca nu sunt fermi, ca gresesc in educatia lui, etc. De fapt copilul acela are nevoie de timp ca sa accepte limitele impuse. Nu intotdeauna gresesc parintii, asta era ideea. Unii gresesc (cei care nu impun reguli clare dau se abat de la ele), altii nu (cei de care vorbeam) . Oricum, devine cu adevarat o problema cand copilul trece de o anumita varsta si inca nu respecta regulile, in ciuda eforturilor parintilor, atunci cred ca-i nevoie de consiliere (psiholog). Insa in perioada asta de 2-3-4 ani sunt binecunoscute crizele de impotrivire si considerate ceva normal, facand parte din dezvoltarea lor.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alexa_love spune:

dragele mele,oare mam exprimat eu gresit sau atat de rau mati inteles voi?sau poate am fost putin .ambiguua....e nevoie de ceve lamuriri inainte de a va multumi.Deci:ideea e ca eu sunt cadru didactic cu dubla specialitate educatori invatatori!deci am vechime ...8 ani si tare mult miar place sa cred ca stiu oarecum si inteleg un copil si mai ales pe al meu.Apoi ,nu e leget de proasta crestere,asta nicidecum!Fiind primul nepot e foarte rasfatata de socri-aici ar trebui sa intru la acel subiect special cu soacra ,soacra.....dar renunt deocamdata-care doar sa mao sa auda ce ii spun!Apoi eu nu sunt adepta siropului si a ceaiurilor ,caci lucrand toata ziua cu copii am avut ocazia sa vad diferenta intre un copil care e activ,superactiv si unul bolnavicios in sensul ca se uita la tine pierdut intr-o lume doar a lui..si prefer chiar sa lucrez si sa am in casa unul superactiv!si nu cu acel sindrom.....Pai ce sa va zic?ca de cand am stat in concediu acum de sarbatori,se vede schimbarea la zuza mea;ea e un copil intelegator si cuminte,foarte dragastoasa si lipicioasa!acum sa nu va inchipuiti ca face acele crize la orice fapt,in orice zi......rare ,dar se enerveaza atat daca nu vreau ca ea .!uite ,stand la tara vrea deunazi sa faca pipi...afara!in ziua aceea geroasa!pai cum sa o las?ce mama si ar lasa copilul afara pe gerul ala?dar ea asta a vreut si desi vreo10 minute am vb frumos cu ea cautand sa inteleaga ca nu se poate degeaba.ba chiar a inceput cu fuga la bunica......la 2 pasi ,in aceeasi curte unde se boceste ca nu o las,ca nu vreu.......eu stiu ca acolo e adevarata problema,si mie teama ca ,propunerea cu ceai si sirop venind de la soacra ,sa nu ii dea pe ascuns caci are posibilitate deoarece eu fac o naveta grea si plec la 7 dim ajung la 3 dupa amiaza.de aceea ma interesa ....sa stiu despre ce e vb .........Eu va multumesc si pt critici ca sunt binevenie...nimeni nu e perfect si oricand avem ceva nou de invatat!dar si pt incurajari....e bine sa stiu ca nu sunt sg care a trecut prin asa ceva si ca cu rabdare si dragoste va trece!

alexa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ladyJ spune:

quote:
Originally posted by Cristina_C

ladyJ, ma gandeam si la ereditate, dar sa recapitulez:
In conditiile in care parintii au stabilit niste reguli clare, fara exceptii, pe care le impun cu fermitate copiilor, e doar o chestiune de timp pana acestia - copiii- le accepta si se conformeaza. De asta i-am zis Alexei sa fie linistita, ca se rezolva cu timpul, numai ea sa fie consecventa.
Sigur ca noi modelam personalitatea copiilor, dar ei vin pe lume cu un bagaj genetic, asa ca exista totusi un punct de plecare. Si aici intervin diferentele: unii copii se lasa mai usor convinsi, altii mai greu - cei mai incapatanati. Daca un copil momentan nu asculta si face mofturi, nu vad de ce-am da automat vina pe parinti, ca nu sunt fermi, ca gresesc in educatia lui, etc. De fapt copilul acela are nevoie de timp ca sa accepte limitele impuse. Nu intotdeauna gresesc parintii, asta era ideea. Unii gresesc (cei care nu impun reguli clare dau se abat de la ele), altii nu (cei de care vorbeam) . Oricum, devine cu adevarat o problema cand copilul trece de o anumita varsta si inca nu respecta regulile, in ciuda eforturilor parintilor, atunci cred ca-i nevoie de consiliere (psiholog). Insa in perioada asta de 2-3-4 ani sunt binecunoscute crizele de impotrivire si considerate ceva normal, facand parte din dezvoltarea lor.





Cristina,atunci eu am inteles gresit din primul tau mesaj,sorry
Intelesesem ca,copii se nasc ei asa,cu un caracter si un temperament gata capatat...

Am inteles(acum) ce vrei sa spui.Este clar ca,la varstele astea copii experimenteaza limitele,dupa cum le vine lor la socoteala:urla,se trantesc pe jos,crize de plans,etc..fiecare se manifesta cum stie mai ´´rau´´

Si,imita ce ved la cei mari,la televizor,in parc la alti copii....(ca de exemplu cand spui ´´haide sa-ti arat ceva..´´ si copilul zice ´´nu vleau,nu vleau´´...dar vine,dupa doua minute

Vina parintilor nu este acea ca,copii se impotrivesc unor ´´regului´´.Vina este atunci cand,fara sa vrem,fara sa stim,nu luam masuri cand vedem ca,copilul se comporta frecvent intr-un anumit fel,cand copilul prezinta un comportament bleg,agresiv,obraznic,etc.
Dar asta,e alta poveste.

La tine este alta chestie.Copilul e mic si,cum spuneai si tu,incearca limitele.Dar in alte familii,si sunt cazuri foarte dese,copii fac crize de nervi,devin violenti,plangaciosi,obraznici din vina parintilor,o vina de care ei nu au habar.


Eu cam asa vad lucrurile.


Alexa,daca tu lucrezi cu copii,inseamna ca iti intelegi bine fetita,cunosti cauza ´´crizelor´´ei: rasfatul bunicii:-)
Pai bine mai Alexa,atunci de ce vrei sa-i dai ceaiuri de calmare?
Mai bine bea tu un ceai de tei,sa vezi ce te relaxezi

ladyJ

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns analessya13 spune:

quote:
Originally posted by alexa_love

dragele mele,oare mam exprimat eu gresit sau atat de rau mati inteles voi?sau poate am fost putin .ambiguua....e nevoie de ceve lamuriri inainte de a va multumi.Deci:ideea e ca eu sunt cadru didactic cu dubla specialitate educatori invatatori!deci am vechime ...8 ani si tare mult miar place sa cred ca stiu oarecum si inteleg un copil si mai ales pe al meu.Apoi ,nu e leget de proasta crestere,asta nicidecum!Fiind primul nepot e foarte rasfatata de socri-aici ar trebui sa intru la acel subiect special cu soacra ,soacra.....dar renunt deocamdata-care doar sa mao sa auda ce ii spun!Apoi eu nu sunt adepta siropului si a ceaiurilor ,caci lucrand toata ziua cu copii am avut ocazia sa vad diferenta intre un copil care e activ,superactiv si unul bolnavicios in sensul ca se uita la tine pierdut intr-o lume doar a lui..si prefer chiar sa lucrez si sa am in casa unul superactiv!si nu cu acel sindrom.....Pai ce sa va zic?ca de cand am stat in concediu acum de sarbatori,se vede schimbarea la zuza mea;ea e un copil intelegator si cuminte,foarte dragastoasa si lipicioasa!acum sa nu va inchipuiti ca face acele crize la orice fapt,in orice zi......rare ,dar se enerveaza atat daca nu vreau ca ea .!uite ,stand la tara vrea deunazi sa faca pipi...afara!in ziua aceea geroasa!pai cum sa o las?ce mama si ar lasa copilul afara pe gerul ala?dar ea asta a vreut si desi vreo10 minute am vb frumos cu ea cautand sa inteleaga ca nu se poate degeaba.ba chiar a inceput cu fuga la bunica......la 2 pasi ,in aceeasi curte unde se boceste ca nu o las,ca nu vreu.......eu stiu ca acolo e adevarata problema,si mie teama ca ,propunerea cu ceai si sirop venind de la soacra ,sa nu ii dea pe ascuns caci are posibilitate deoarece eu fac o naveta grea si plec la 7 dim ajung la 3 dupa amiaza.de aceea ma interesa ....sa stiu despre ce e vb .........Eu va multumesc si pt critici ca sunt binevenie...nimeni nu e perfect si oricand avem ceva nou de invatat!dar si pt incurajari....e bine sa stiu ca nu sunt sg care a trecut prin asa ceva si ca cu rabdare si dragoste va trece!

alexa




Off-topic: imi pare rau ca trebuie sa scriu asta, dar e foarte deranjant sa vad ca un cadru didactic cu dubla specializare nu stie sa scrie corect dpv gramatical si nu stie cand sa puna liniuta la unele cuvinte. Pai eu nu imi amintesc ca dl meu invatator sa ma fi invatat asa. Pai ce-i invatati, dna educator/invatator pe copiii de care aveti grija la scoala/gradinita?

Referitor la subiect, nu am citit in totalitate ceea ce s-a scris, insa si eu am copilul mai agitat, mai mofturos, dar asa e el si nu ma gandesc ca ar trebui sa ii dau ceva siropel sau ceiut pt calmare.
Pai daca nu putem stapani un copil bine, ce sa mai zic de acele mamici care au 2-3?! Ele mai pot, oare?
Plus ca am ajuns la concluzia ca important e sa fie ei sanatosii si sa incercam sa le dam educatia cea mai buna, iar daca ni se pare ca sunt prea rasfatati de bunici, sa intervenim.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alexa_love spune:

DRAGA ANALESSIYA13.....MULTUMESC DE JIGNIRI!Crede-ma ca ,din punct de vedere gramatical ,eu nu am probleme,si nici la alte capitole care privesc CALIFICAREA MEA sau/si MESERIA care o am!Pur si simplu sunt noua in ale calculatorului........Si nu cred ca asta era subiectul...poate este nevoie sa mai recitesti mesajele mele si sa observi ca NU doresc sa dau fetei sirop sau ceai ,si ca din fericire am un copil sanatos !asa va doresc la toate fetele de altfel..........

Mergi la inceput