LMA!! -Fulguleti de noiembrie-decembrie 2006 (133)
Raspunsuri - Pagina 16
luciaro spune:
Multumesc celor care mi-au raspuns la intrebarea cu scutecele! Nu era vorba de faptul ca scutecul nu e bine prins, nici ca iese printr-o parte, ci ca pur si simplu pana spre dimineata este prea plin! Cred ca o sa incercam si noi Huggies... chiar trebuia sa imi trimita o prietena in seara asta cativa de proba, dar nu ne-a iesit pasenta... Oare la farmacii se gasesc de cumparat la bucata? (ideea era sa vad mai intai ca nu face vreo reactie etc)
DeaA, las-o in pace pe cumnata si fa cum stii tu mai bine, cum simte sufletelul tau de mamica!
Dandusa, nu stiu in ce masura scade lactatia in timpul unei noi sarcini, dar stiu ca am citit pe aici pe forum la subiecte a propos de intarcat, ca erau mamici care mai avea o luna-doua si nasteau si inca nu-si intarcasera puiul, deci se poate... ideea ar fi totusi sa o intarci pana cand nasti din nou, pt ca altfel ti-ar fi tie un pic mai greu cu doi, in ideea ca tot ce-i mai bun ar trebui sa fie pt puiul mai mic, Crinuta ar fi deja mare si papa si altele... dar mai e pana atunci, mai ai cel putin 9 luni sa te documentezi si sa te hotarasti ce si cum! Cand va intoarceti de tot la Cta?
Dia, parca tu spuneai ca la voi nu functioneaza Chamomilla, nu? Of, pupam gingiutele umflate si sa iasa cat mai repede dintisorii! Noi avem deja 8 dinti si pot spune ca la cei de sus a fost mult mai greu decat la cei de jos (dar nici chiar asa cum povestesti tu)
Meniu Serban:
- 6-7 - 200 ml lapte
- 10.30 - o felie de paine unsa cu unt si cascaval/branza dulce/telemea desarata/branza cu smantana/paine cu unt si miere + un mar/o para/o banana/un mango cu cereale
- 14- 150-200 piure de legume cu pui/vita/peste (cantitatile sunt aproximative) + 120ml suc de portocale + 2 biscuiti
- 17 - un iaurt de 150 cu cereale/gris cu lapte/orez cu lapte/mamaliguta cu branza si smantana
- 21-21.30 - 200ml lapte
Asta-vara manca mult mai bine piureul de legume, cantitati mai mari, si ma obisnuisem asa, in ultima vreme mananca mai putin si incepusem sa ma cam stresez, pana intr-o zi cand am masurat ceea ce ramasese: 200g, in conditiile in care mancase deja jumatate de castronel...deci zic eu ca papa bine totusi. probabil ca are dreptate Dianarus, se plictisesc sa mai mnance cantitate mai mare din acelasi fel de mancare, dar cine sa faca atatea feluri???
Lucia 
lui 
Serban-Alexandru (07.11.2006)
Poze luna a XII-a
Poze Serban
doradora spune:
azi i-am rupt turta, si-a ales ceasul, cheile de la masina si cardul, deci am concluzionat ca o sa isi faca veacul prin mall:)).
mai nasol e ca nu ia in greutate, ci de-a dreptul scade, 300 de grame. o sa o vad cum merge mai departe, dar declar oficial ca nu imi place; data trecuta cand am avut un feeling de presimtire am avut dreptate, tare mi-as dori sa nu o luam de la capat.
chris + alexandra
bebeii nostri
aka spune:
povestea nasterii printesucii
voi incepe cu au fost odata doi copii, pentru ca eram doi copii atunci cand ne-am cunoscut chiar daca aveam 21 ani. fara ganduri de viitor, doar pentru moment si atat. dar a trecut vremea si incet-incet ne-am cunoscut mai bine, am simtit ca vrem mai mult decat atat si cu pasi marunti ne-am indreptat catre viitor. adica, mutat impreuna in camera de camin 
, locuit cu inca 6 in camera, prima casuta o garsoniera de 17 m, nunta de vis, planificata si suportata aproape numai de noi, a doua casuta, mai mare de data asta si ganduri de bebe. eram prin februarie 2006 si ne gandeam noi ca ar fi bine sa vina un bebe. lucram la proiect dar se lasa asteptat. in martie fac i infectie urinara si ajung la urgenta ca deja urinam cu sange. ma vede doctorul si imi recomanda antibiotic-nolicin, multe lichide, si stat la caldura. in seara de 24 martie bebe se hotaraste sa apara in burtica mea. eram sub tratament, l-am luat 3 zile. 13 aprilie, ziua sefei mele, face masa la servici, beau si eu jumatate de pahar de vin, ca niciodata...dar ma simtem cumva, parca presimteam, ma gandisem in toata perioada asta ca poate voi avea un bebe in burtica...nu stiu de ce, al 6 simt...asa ca trec pe la farmacie si iau un test, cel mai ieftin, nici nu prea aveam bani la mine, si am zis ca mai iau unul daca am vreun dubiu. ajung acasa ma duc repede la baie, fac testul, il pun pe raftul de la oglinda. imi fac de lucru cu ochii la el...o liniuta roz conturata clar si...apare si cea dea doua, mai pala, dar apare...uraaaaaaa, am simtit ca sunt cea mai fericita din lume. vine george de la servici si ii spun ca am o surpriza. tineam testul la spate, cred ca n-a ghicit din prima, il arat si ii spun "vei fi tatic". a fost foarte incantat de veste, ne doream amandoi bebe si a fost frumos ca nu s-a lasat asteptat prea mult. primele luni au fost foarte grele, pana la 4.5 luni am vomitat in fiecare zi. ma duceam la servici cu autobuzul, pe la jumatatea drumului coboram, dadeam la boboci apoi ma urcam si continuam drumul. apoi doua luni de liniste. la 7 luni au inceput arsurile, nu mai puteam manca aproape nimic. aveam DNP pe 16 decembrie. eram inscrisa la un master si aveam doua examene in decembrie. ma duc la amandoua, ultimul pe 13. se face 16, bebelusa mea nu avea nici un gand sa vina. duminica seara incepe sa ma doara mijlocul. ma mai uit odata in bagaje, toate erau la locul lor.luni pe 18 dec. ma duc la ultimul control la doctorita, a fost singura data cand m-a urcat pe masa, si imi zice ca am dilatatie 2. ups, si atunci cand nasc? imi zice sa ma duc acasa si ne vedem miercuri la spital. intre timp iau calciu bea ceai de zmeur, fac o baie fierbinte, citisem eu pe forum ca asa poate veni bb mai repede. marti ca de obicei imi fac plimbarea pe jos vreo 2 km. miercuri dimineata ma trezesc pe la 7.30, fac un dus, iau bagaj si hai la spital. intai trec pe la facultate sa las o cerere cu tema lucrarii de dizertatie, de` trebuia sa le rezolv pe toate. plecam de acolo si ma apuca o durere de mijloc, ii zic lui george, aoleu sper sa nu nasc in masina...daca as fi stiut ce urmeaza...ajungem la spital la camera de garda stam vreo jumatate de ora pana sa ma vada cineva. si era o aglomeratie, mai stateam si in picioare. ma durea in continuare mijlocul si atat. intr-un final intru ma vede un doctor strain si imi zice ai dilatatie 4, fuga sus la sala de travaliu. imi da camasa, se uita asistenta de jos pe dosarul cu analize, si ma trimite sus. imi iau bagajul de la george si simt ca ma i-a un tremurat din toate incheieturile. zic, hai lasa ca nu sunt nici prima nici ultima care nasc...cheama un nene liftul si gata, plec sa nasc.
ma cazeaza intr-un pat, in mijloc. si incepe sa tipe una dintre tipe, aoleu ma doare, aoleu nasc. vine asistenta se uita si ea pe dosar, ii spun ca vreau epidurala, ma controleaza si ea. intre timp imi suna doctorita sa vina la spital. ma cheama in alta sala de nasteri si imi rupe apa. ma anesteziaza local dar tot ma doare. vine anestezista si imi pune cateterul de la epidurala. parca ma simteam mai bine, vorbeam cu anestezista, am intrebat-o tot felul de prostii cat timp mi-a bagat acul in coloana... ma trimite in pat si matele alea agatate de mine. dar nu mi se scursese tot lichidul, asa ca fac balta in tot salonul. in pat era ud si nu mai stiam cum sa stau ca imi era frig. aveam cate o contractie la 10-15 minute. ma apuc sa vorbesc cu colegele de pat. ma uit pe o revista, ma duc la toaleta, n-aveam stare deloc. vine doctorita imi pune o perfuzie, habar n-am ce a fost acolo. se face 14.30 si incep contactiile adevarate. imi zice asistenta sa cronometrez, ii spun pai nu mai pot doamna ca pe mine ma doare rau...si ma apuca plansul...mai vine anestezista si mai baga ceva in cateter de imi ia durerea cu mana. mai monitorizeaza bataile inimii bebelusei cu ditamai aparatul, mai un control manual, mai niste lacrimi pe la contractii si asa se face 16.15 si mai vine odata doctorita sa ma verifice. aveam dilatatie 10 si trebuia sa ma duc la masa. dar cum ca eu nu mai simteam picioarele deloc. ma ajuta moasa si doctorita sa ajung, imi ridica picioarele si acum impinge. trebuia sa imping cand am contractie, dar eu nimic. si cand banuia moasa ca e contractie se urca pe burta mea si apasa. de vreo 4 ori am incercat si nimic, bebe tot nu iesea. si numai ce o aud pe doctorita ca nu il mai aude pe bebe si ii spune moasei sa aduca vacuumul. de asta imi era tare frica, mai citisem pe net povesti terminate nu tocmai fericit. asa ca o apuc pe moasa de mana si ii fac semn se se apese pe burta. imping si eu si uite asa vine pe lume bebelusa noastra. dar nu plangea, inghitise lichid cat statuse blocata acolo. au luat-o repede au aspirat-o si au curatat-o. dar aveam o intrebare la care nimeni nu a avut timp sa-mi raspunda...de ce nu plange bebe...in timp ce o curatau imi spuneau ce fetita frumoasa am, ce sprancene frumoase are, ce buze ca ale angelinei jolie.... cred ca n-a durat mai mult de 5 minute si in sfarsit am auzit-o tipand si m-am linistit. mi-au adus frumusica si au pus-o pe pieptul. am simtit ca o iubesc din primul moment cand am vazut-o, ea este minunea din viata mea. inainte sa plecam ne hotarasem sa o cheme Amalia Alexandra. dar in timp ce eu eram in travaliu george a intrat in vorba cu mama unei alte fete si vorbeau de nume. in momentul cand asistenta a iesit cu bebelusa sa o arate taticului el tocmai spunea ca ar fi frumos si numele Maria Cristina. si asa i-a ramas numele. poate ca ea si l-a ales...dupa nastere a fost destul de greu ca mi-a scazut tensiunea brusc si am mai stat cu perfuzii inca 4 ore, adica tot atat cat asteptasem sa nasc. si priveam totul atat de relaxata si linistita, si parca uitasem toata durerea de dinainte. noaptea nu am putut sa ma duc la alaptat doar dimineata am putut sprijinindu-ma de pereti. si era asa frumusica si curatica. acum o vad ca era cam rosioara la fata dar era a mea si era cea mai frumoasa.
Draga noastra te iubim mult de tot, sa fi fericita in viata, sa ai un dram de noroc, intelepciune, iar DD sa te protejeze de rele. iar noi vom fi langa tine sa te sprijim si sa te ajutam.
Monica si www.totsites.com/tot/mariachristina" target="_blank">Maria Cristina (20.12.2006)
shoshika spune:
Buna seara, dragelor! N-am mai apucat sa citesc ce s-a mai discutat pe aici din cauza musafirilor. Sunt rupta de oboseala, iar maine ma mai asteapta o tura. Nu ma plang pentru ca ma gandesc prin ce treceam anul trecut pe vremea asta. 
Si pentru ca am ramas datoare cu povesti...iata:
Povestea lui Tudor David
Partea a 2-a
Va spuneam ca am stat internata aproximativ o saptamana in spital anul trecut chiar inainte de Craciun pt ca urma sa plece doctorul. Tudor n-a vrut sa se nasca sub nici o forma! Probabil ii era cald si bine in burtica...
Ei, pe 28 seara eram singura acasa (sotul lucra de noapte) iar toata noaptea am avut contractii. Usurele, intr-adevar, dar suficient de dureroase incat sa dorm foarte prost. Am avut tupeu, oricum. Toata noaptea am stat asa. A venit sotul pe la 8 dimineata si i-am zis ca am contractii. El era, saracul, varza de oboseala si statea dupa fundul meu nehotarat. Eu eram in mare dilema: mergem la doctor sau mai stau?! Contractiile erau cam la 5, 10 minute...
Pana la urma am plecat la spital. M-a vazut dr de garda. A, nu nasti. Du-te acasa! Am sunat dr. recomandat de medicul meu si s-a intors (desi de-abia plecase) sa ma vada. M-a internat. Clisma, schimbat in camasa lor (bleah), sus, in sala de travaliu. Toate paturile pline. Toate viitoarele mamici se chinuiau. OF!OF!OF!
Au fost ore de cosmar. Erau femei acolo care se chinuiau ingrozitor. Aveam si eu dureri din ce in ce mai mari, dar pe mine m-au terminat cele care au nascut inaintea mea... Eram terminata psihic! Imi venea sa fug din spital! Ca sa nu mai spun ca am reintalnit in sala de travaliu o fata cu care fusesem internata inainte de Craciun. Insarcinata in 7 luni (avea fetita) a avut preeclamsie si au tinut-o si de sarbatori internata (singura!) sa fie supravegheata (treceau cate 5, 6 ore pana o vedea vreo asistenta...). Ne-am reintalnit din pacate in sala de travaliu. Bebelusa ei murise in burtica si era acolo sa-i provoace nasterea... Urat, foarte urat!!!!
Eu nu am anuntat pe nimeni ca m-am internat sa nasc. Pe sot l-am trimis acasa sa doarma urmand sa-l anunt cand nasc. A, ba da. Pe sora mea. Nu vorbeam la telefon. Comunicam prin mesaje. Ar fi fost culmea sa ma apuc sa stau pe telefoane cand femeile se chinuiau pe-acolo. Bine, nici eu nu prea puteam vorbi de durere. Cand venea o contractie... ma chirceam toata si ma rugam sa treaca mai repede.
Am nascut penultima. Ultima din noaptea aia a fost fata cu preeclamsie... Nu mi se dilata colul. Pe la 10 seara a fost chemat medicul pt ca aveam dilatatie 4. Le spusesem ca vreau epidurala, dar nu mi-a facut dr. I-o fi fost frica?! Habar n-am! Mi-a rupt membranele si mi-a spus ca pana in 12 nasc.
Am nascut la 1.40. N-are sens sa va spun de dureri ca stiti cum e...
Sincer, nu m-as fi vazut vreodata in stare sa trec prin asta. Am optat pentru nasterea naturala in ideea ca o sa fie mai usor cu epidurala, dar... m-am inselat!
Dupa ce am nascut mi l-au aratat cateva secunde. Mi s-a parut asa uratel, dar eu eram asa fericita ca e sanatos, ca si eu sunt sanatoasa, ca am scapat cu bine amandoi... incat... am stat foarte linistita sa-si termine dr treaba cu cusutul. Am vorbit cu el vrute si nevrute cat m-a aranjat pe-acolo. Mi s-a parut o vesnicie oricum! Si ma luase un friiiiig!!!
Cand l-am auzit pe Tudor plangand am intrebat: Am nascut o broscuta?!
M-au mutat in pat, dar n-am putut dormi deloc. M-am apucat de dat telefoane, de trimis sms-uri, de anuntat tara intreaga ca sunt mamica. Mi-a venit si sotul (a fugit pt 2 ore de la serviciu). Eram atat de fericiti!! Eu complet relaxata si euforica (chiar si cu dureri) ma masam pe burtica, iar el cu lacrimi in ochi ma privea extrem de mandru. I-a facut lui Tudor 2 poze cu telefonul si mi l-a aratat. Mult mai frumos mi s-a parut! Rosior si frumoooos! Era baiatul nostru minunat!
Pe 30 l-am luat cu mine in salon de-abia pe la 6 dupa-amiaza. Si asta la insistentele mele. Lapte nu aveam inca, dar l-am luat si l-am privit ore intregi. El dormea mititelu'. I-am facut poze, l-am privit, am vorbit cu el... Eram mandra nevoie mare! L-am dus inapoi la un moment dat (nu stiu cat timp sa fi trecut) ramanand sa-l iau dimineata iar sa incerc sa-l pun la san.
Dimineata, nerabdatoare, la 6 am fost acolo. Surpriza! Tudor al meu plangea, avea o mare pata rosie in dreptul gurii pe scutecelul pe care statea, pe fata era iritat... Nu-mi venea sa cred! Am intrebat asistenta ce e cu el. Se pare ca vomase sange partial digerat si ca o sa-l duca inapoi la terapie (sau cum s-o chema)... Am zis ca pic din picioare!!!
A urmat o perioada foarte urata! La prima ora am cautat neonatologul care se ocupa de el si nu a putut sa ma lamureasca prea mult. Decat ca nu se stie ce e cu el, dar poate sa-mi spuna ce o sa urmeze: i-au curatat stomacelul, l-au tinut pe glucoza si i-au introdus laptele putin cate putin sa vada cum reactioneaza.
A reactionat foarte bine, dar au fost zile de cosmar pt mine. Mergeam la el din 4 in patru ore (la orele de masa) sa-l vad. L-au tinut in zona cu incubatoare, cu bebelusii nascuti prematur. Of, ce copilasi mici!!
Prima data l-am hranit cu o seringa care avea in varf o tetina... Ma multumeam macar 5 minute sa-l tin in brate (mai mult nu puteam sta in picioare...).
Pana la urma l-au mutat la "solar" ca facuse icter. Acolo am reusit sa-i fac o poza pe ascuns cu telefonul... Dup-aia am aflat ca nu am voie...
Nu va spun prin ce treceau mamicile care alaptau prematurii. Se mulgeau intr-o camera amenajata pt asta. Mi-au dat si mie o cana sterilizata (cica) sa ma mulg. Eu aveam sanii extrem de tari si de durerosi. Aveam colostru, dar nu reuseam sa scot nimic! Imi venea sa urlu de durere si de tristete!!! Si-mi venea sa bat asistenta care insista sa ma mulg in loc sa mi-l dea sa-l alaptez!!! Desi eu aveam liber de la neonatolog...
In sfarsit, ma mir ca nu m-a apucat depresia pe-acolo si ca am fost tare!
M-am dus la scarba aia cu cei 5 ml de colostru pe care am reusit sa-i scot cu mana intr-o ora... si i-a pus in biberonul de lapte praf. :(
Primul alaptat a fost... impresionant (si dureros) pt mine. Mititelu' habar n-avea sa suga. Eu habar n-aveam sa-l tin. Dar ne-am descurcat si l-am alaptat 11 luni.
Revelionul ne-a prins acolo. El a stat cu bebeii, eu am stat in salon cu mamicile care erau si cu copiii, si cu sotii... :(( Sotul meu (dupa atatea ture de noapte si atata alergat intre casa, serviciu si spital) a dormit neintors toata noaptea si n-a mai ajuns la noi...
A fost un Revelion trist...
Laptele a venit repede peste mine, dar prima noapte cu el in salon a fost grea. Pentru amandoi. Il puneam la san non-stop si nu dormea... Nici el, dar nici eu... Dimineata m-a intrebat o asistenta cum a fost... I-am zis ca n-a dormit si cica nu se satura si i-a bagat un biberon de lapte praf in bot. Bineinteles ca a adormit neintors. Multe luni m-a urmarit chestia asta: daca nu doarme copilul, nu se satura, nu ia in greutate... deci e naspa! Ei, pe naiba! N-a fost asa!!!
In sfarsit, ne-au externat pe 4 dupa ce i-au facut niste analize pt ca banuiau o infectie in sange (desi eu eram cu analizele la zi)... Nimeni nu-si putea explica ce s-a intamplat cu el de-a vomat atunci sange... Spuneau ca poate a inghitit lichid la nastere... poate nu a fost curatat bine... poate infectia asta in sange....
Ei, au iesit bine analizele, am plecat acasa, au fost saptamani foarte grele pt mine. A stat mama cu mine 4 zile, soacra urmatoarele 4 zile. Dupa fiecare plangeam cand pleca... Tot singura ramaneam. Sotul cu serviciul... Dar am fost tare. M-am descurcat singura pana la urma si iata ca baiatul meu implineste un an peste aproximativ jumatate de ora, iar eu si sotul implinim un an de cand suntem parinti. Mandri parinti!
shoshika spune:
Recitind mesajul anterior mi-au dat lacrimile. Si nu pentru ca am eu talent la scris!
Amintindu-mi lucruri de acum un an... Nu stiu pe voi, dar pe mine nasterea puiului m-a marcat foarte mult!
Imi cer scuze ca am scris un mesaj asa de lung si poate nu aveti rabdare sa-l cititi, dar mie mi-a facut foarte bine sa-l scriu...
Primul an alaturi de puiul nostru a fost un an foarte plin. Frumos, dar greu! M-am maturizat, m-am schimbat, dar m-am si indepartat (desi nu cred ca intentionat) de vechile cunostinte. Sunt dezamagita cand vad ca sunt persoane cu care n-am mai vorbit de cel putin un an de zile.
Dar sunt constienta ca nici eu nu mai sunt atat de "disponibila". Nu ma intereseaza decat confortul puiului meu. Sa-l ingrijesc cat mai bine! Sa fie un copil sanatos si fericit! Nu veau altceva!
A, ba da! Vreau sa slabesc! Sa-mi recapat increderea in mine! Sa fiu mai tare! Sa nu mai fiu asa sensibiloasa!
A fost un an si mai greu pt ca m-am ocupat aproape singura de el. Sotul munceste prea mult... Din cauza oboselii si a stresului si a prea putinelor clipe pentru mine am senzatia ca nu reusesc sa ma bucur cat ar trebuie de clipele astea minunate alaturi de puiutul meu.
Sper sa ma insel totusi!
Ma simt din pacate frustrata si asta pt ca nu am posibilitatea sa petrec jumatate de ora singura, fara grija lui Tudor. O jumatate de ora in care sa fiu singura... Hm, boierie!
Poate daca as avea aceasta jumatate de ora as aprecia si mai mult restul de 23 de ore si jumatate cand sunt cu el, cand e in grija mea.
Ei, am luat-o pe carari!!
Nu ma bagati in seama! Sunt nostalgica si poate am exagerat putin cu deschiderea sufletului...
Ideea e ca in scurt timp declar oficial deschisa petrecerea! Va invit la tot ce va pofteste inimioara! Si mancarica, si bauturica... De toate pentru toti!
Bineinteles ca la ora asta nu o sa ne onoreze nimeni invitatia, dar de dimineata...
Eu beu si beu, putin cati putin...
Pupici! Si nu va suparati pe mine cu mesajele astea kilometrice...
Ma duc sa citesc din urma!
shoshika spune:
Mi-au mai trecut din emotii... Sunt mamica de un aaaan!
Am citit din urma, va pup pe toate!
Avem si poze noi. Sa ne vedeti si bebelusi mici, mici, dar si golanasi de Craciun!
Maine avem chef mare! 3 baieti vin la noi. N-avem si-o fetita s-o dansam, dar la anul...
Ma bag in pat ca maine avem zi lunga!
Noapte buna si nu ezitati sa chefuiti chiar daca n-oi reusi sa intru sa va tin isonul!
http://picasaweb.google.co.uk/flori.sosoi
Donia spune:
La multi ani Tudor de shoshika!
Felicitari pentru primul anisor si sa urmeze multi altii fericiti si frumosi!
Felicitari mamico, sa te bucuri de baietelul tau frumos (vazut pozele faine!)!
Noi suntem tot pe fuga, ba incolo, ba incoace, n-am prea apucat sa intru. Am citit cu emotie povestile frumoase pe care ni le-ati scris, cu mamicile cele tinere si curajoase, deeaA si ancader, cu Amalia care a iesit Maria Cristina, un nume cu adevarat foarte frumos si cu Tudorel care ne-a tinut in suspans cateva zile, ca si pe mamica lui acum 1 an... Ma bucur ca ati impartasit cu noi povestile, ce ne facem ca mai e doar aelita si n-o sa mai avem povesti de citit!
Nu mai stiu ce vroiam sa scriu... daaaa, felicitari Ktrinel si Dbunny pentru cetatenie! de cateva zile ma tot tin sa va spun. Ktrinel, cand ai depus actele?
dandusa, nu stiu cum e cu sarcina si lactatia, dar ne documentam, inteleg ca nu e chiar urgent. Sa nu disperi cu tusea Crinutei, ne-a zis doctorul ieri ca tusea poate sa dureze pana la 4-6 saptamani dupa o viroza din asta... ce sa-ti spun cum se tuseste la noi in casa... parca e concurs intre Cristi si Roxana, mi-e o mila de ei, saracii...
Pup pe toata lumea, maine iar suntem ocupati si nu stiu cat apuc sa intru 
Ce planuri aveti de revelion? roxanica, nici eu n-as fi putut sa plec fara copil, copii...
Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.
danutz spune:
Neatza la minunate!
Intrasem sa-mi beau cafeaua cu voi si cand colo...plang de sare camesa de pe mine
Emotionante povestile voastre Aka si Shoshika
Aka, si eu imi amintesc cum e sa stai intr-o camera de camin impreuna cu alte 5-6 colege!!! Imi amintesc si de prima 'casuta' care avea fix 15mp...offff...ce vremuri!!!
Shoshika, si tu te-ai chinuit ceva...astea totusi sunt lucruri pe care le tinem minte toata viata!
La multi ani Tudor, minune mica, sa fii sanatos, fericit si norocos in viata!
Donia, ai dreptate, mai e doar povestea Aelitei de scris si citit...si uite asa am inchis si primul anisor din viata copiilor nostrii! Hai ca iar ma apuca
Dandusa, cred ca ne gandim la aceeasi persoana, tare rau imi pare ca a decis sa nu mai scrie pe aici!!! Ma bucur ca Crinuta e mai bine si multa bafta cu 'muncitul' la samburel
Fetelor, fiindca se apropie anul nou, va propun o tema:
Sa scriem aici 'rezolutiile' pentru noul an, ce ne dorim fiecare in anul ce vine...ar fi bine si frumos sa le scriem chiar pe 31...inainte de anul nou...dar nu stiu cate dintre noi o sa fim in fata calc-ului...asa ca ...fiecare cum apuca!
Eu le pastrez pe ale mele pentru data de 31!
Ce ziceti?
ruxandra_sb spune:
Neata dragelor
N-am apucat sa citesc nimic in urma.. de abia astept sa ma delectez cu povestile nasterilor.
Ieri ne-am plimbat prin Brasov cu Grigore; Matei ramanand sa-si faca orele cu domnisoara. A fost conu un domn, a stat la tati in rucsac sau in carutz si-a suportat chiar mersul prin magazine. Apoi, cand mai tb sa asteptam pe cineva, am dat ture prin parcarea de la Praktiker sa poata adormi conu si-am descoperit apoi un cartier in spatele magazinelor, spre padure. Danita 
cum se cheama? Nu erau case de-alea faloase rau.. dar locul avea asa un farmec.. si erau copii la derdelus si se plimbau carucioare cu bebei.. asa o liniste si pace. Chiar sub padure.. 
Apoi pe seara am fost pe partie la concert, am prins Compact si Holograf. Am stat o leaca mai de-oparte sa nu le bubuie prea tare in urechi.. dar Grigore a stat cumintel la tati in spate si-a urmarit spectacolul. Credeam c-o sa se sperie cand au inceput sa bubuie artificiile, dar nu zicea nimic si se uita la ele.. erau chiar de-asupra noastra.
Are mama doi flacai.. 
Matei (5) si 
Grigore (1)
ruxandra_sb spune:
Dandusa, ma bucur ca sunteti mai bine. Tusea s-ar putea sa mai stationeze ceva.. siropul de ridiche neagra e ff bun.
quote:
Originally posted by dandusadaca ramin insarcinata,cit timp voi mai putea s-o alaptez pe Crinuta?
ma intreb asta in ideea ca vreau sa-i dau cit mai mult cu putiinta...,deci faptul ca ramin insarcinata sa nu forteze intarcarea...,se intelege ceva?
nu va speriati,nu sint!,dar am de gind...
Parerea mea personala ar fi s-o intarci imediat ce-o sa ramaii insarcinata, sau in primele 2-3 luni. Cred ca o noua sarcina concomitent cu alaptarea iti solicita cam mult organismul.. Si tb sa te gandesti si la tine, sa fii puternica si in forma pt iubitii tai. Si pt tine.
Si ar tb sa-ti mai faci niste analize sa vezi cum mai stai cu Ca, fierul, etc. Are mama doi flacai..
Matei (5) si Grigore (1)