Dulceturi si papanasi de sept-oct 2007 (23)
Raspunsuri - Pagina 8
bikmaria spune:
quote:stai linistita ,si pitica mea a dormit toata ziua dupa vaccin ,in conditiile in care dormea max o ora toata ziua
Originally posted by tzuc
La Multi ani sarbatoritilor de astazi cu mic cu mare.
Am facut ieri vaccinul Infanrix Hexa, a plans saracuta de nu mai putea, acasa i-am pus juatate de supozitor cu paracetamol (ora 16.00) si comprese reci. A plns incontinuu..pana la 10 aseara, a dormit juma de ora, i-am dat 2 ml de nurofen si apoi s-a culcat la 1. Noaptea a fost obisnuita, cu 3 treziri, in schimb astazi a dormit aproape incontinuu, cu pauze scurte de papica.
Febra nu are (37 cu 1..maxim 2).
E normal sa doarma asa mult?
Sunt ingrijorata pt ca ea ziua nu dormea mai mult de maxim 30 min legat...si azi a dormit si 3 ore deodata.
Mananca normal, piciorul e ok.
Daca aveti vre'o explicatie..va rog sa-mi spuneti.
25.09.2007 Maria Diana
"Fiecare om se afla in inchisoarea sa, dar fiecare poate obtine dreptul de a se elibera. Sa nu te opresti niciodata sa te zbati" Buddha
BIKMARIAmamica de dulceata micaMARIA TEODORA(05-09-07) side papanas maricel ALEX(14-07-96)poze
betty78 spune:
quote:
Originally posted by myral
Da mai fetelor ce stiti voi! Ce credeti ca i-a adus la 3 luni, plovaras gros pe care vroia neaparat sa il probeze si fular desi mai avea inca unul nefolosit tot de la ea. I-am zis ca trebuie spalate mai intai lucrusoarele si apoi imbracate, cred ca nu mai suporta s-o vada in maneca scurta.Bine ca nu mai stam cu ea ca la prima fetita vai de capul nostru nu puteam sa o las cu ea putin ca o gaseam imbracata cu cojocel si caciula groasa, iar caloriferul electric deschis desi nu era nevoie, aaaaa si ce teorii ne mai tinea de cate o ora cum ca chinuim copilul si prevedea cate boli o sa aiba pe viitor din cauza noastra
Teodora ce bebe model ai! De azi am zis si eu sa-i dau mai rar sa suga adica nu din ora in ora dar trebuie sa ma plimb cu ea prin casa si nici la 2 ore vad ca nu mananca mai mult.
Myral, mami de Elisa(30.08.2007) si Isabela(9.08.1997)
si eu am patit acelasi lucru, doar ca era maica-mea cu matusa mea
ahhhh si o uitasem pe bunica-meaBetty78
de
Mario-Alexandru 16aug2007pozele noastre
asa creste bebe Mario
bikmaria spune:
quote:sigur a fost soacra ta? ca eu o recunosc in descrierea ta pe soacramea
Originally posted by myral
Da mai fetelor ce stiti voi! Ce credeti ca i-a adus la 3 luni, plovaras gros pe care vroia neaparat sa il probeze si fular desi mai avea inca unul nefolosit tot de la ea. I-am zis ca trebuie spalate mai intai lucrusoarele si apoi imbracate, cred ca nu mai suporta s-o vada in maneca scurta.Bine ca nu mai stam cu ea ca la prima fetita vai de capul nostru nu puteam sa o las cu ea putin ca o gaseam imbracata cu cojocel si caciula groasa, iar caloriferul electric deschis desi nu era nevoie, aaaaa si ce teorii ne mai tinea de cate o ora cum ca chinuim copilul si prevedea cate boli o sa aiba pe viitor din cauza noastra
Teodora ce bebe model ai! De azi am zis si eu sa-i dau mai rar sa suga adica nu din ora in ora dar trebuie sa ma plimb cu ea prin casa si nici la 2 ore vad ca nu mananca mai mult.
Myral, mami de Elisa(30.08.2007) si Isabela(9.08.1997)
.BIKMARIAmamica de dulceata micaMARIA TEODORA(05-09-07) side papanas maricel ALEX(14-07-96)poze
bikmaria spune:
quote:[b] SA O STAPANITI SANATOSI!
Originally posted by Sabina
bunaaa.
apuc si eu sa scriu ceva.
am dat o mica tura cu masina noua:))
da n-am luat isofixul, ca nu e sotul convins, a fixat scaunelul doar cu centurile, hmmm. Nana, voi ati luat si isofix la maxi-cosi-ul vostru? (easyfix se numeste la ei)
Copiii au fost superincantati de masinuta, si in general noi toti. adevaru e ca fata de dacia din 81....parca e avion!!!!
acuma bb doarme in carut.
Betty, incearca dupa cele 5 minute de supt sa il bagi in carut si sa dati o tura de 0 ora, o ora jumate.
daca o sa-l plimbi des, o sa manance mult mai bine.
Insa a crescut f bine pt luna a 4-a, stai calma.
si al meu le cam morfoleste uneori.
buey, astea cu gatitul si bucatareala, sunt intr- profunda admiratie si desgur invidie
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina,www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia si
bb Gheo
Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
BIKMARIAmamica de dulceata micaMARIA TEODORA(05-09-07) side papanas maricel ALEX(14-07-96)poze
isabeluta spune:
LA MULTI ANI ANDREELOR SI ANDREILOR MICI SI DRAGALASI!!!
LA MULTI ANI MAMICILOR CU NUMELE DE ANDREEA!!!
La multi bebicilor care sarbatoresc azi implinirea a 3, a 2 sau a unei lunisoare!!!!!
isabeluta de
Vlad Matei (22 septembrie 2007)
fecioru` mamei
youngrita200 spune:
Am auzit ca ati intrebat de noi. Povestea noastra e foarte trista. O postez sa o cititi si voi. E trista, asa ca daca aveti probleme la sufletel, mai bine amanati.
Odiseea unui ciutic
“Nu e u#351;or/ Nu e nici greu/ S#259; încerci acum s#259; te întorci din drum./ Poate c#259; eu, cu sufletul meu/ A#351; avea atât de multe s#259; î#355;i spun./ Îns#259; ochii t#259;i se vor pierde în noapte,/ L#259;sându-m#259; pe mine în urma lor/ #350;tiu c#259; ochii t#259;i vor fi dou#259; #351;oapte/ #350;i mi-e foarte dor, mi-e tare dor de ei./ Vreau s#259; simt c#259;ldura ta când noaptea va veni/ Doar stelele s#259; #351;tie c-ai sosit...” E ciudat, dar se potrive#351;te de minune cu ceea ce simt acum. Îmi vine s#259; plâng cu lacrimi cât un ocean. În 14 septembrie a început o nou#259; poveste în via#355;a noastr#259;. Credeam c#259; va fi cea mai frumoas#259; odisee din via#355;a noasr#259;, care abia începuse... în doi. Adic#259; într-unul singur. Trupurile sunt dou#259;, dar sufletul e unul.
Semnele fericirii erau acolo, sub ochii no#351;tri. „Felicit#259;ri, ai o sarcin#259; tare fain#259;”, erau vorbele medicului care urm#259;rea ciuticul cum cre#351;te în burtic#259;. Puiul de om #351;i oamenii mari din jurul lui nu aveau s#259; #351;tie ca povestea vie#355;ii tuturor avea s#259; se schimbe în momentul în care micul sufle#355;el a venit pe lume... pe 14 septembrie 2007. La ora 12:55, când puiul a scâncit pentru prima dat#259; în via#355;#259;, to#355;i oamenii mari apropia#355;i lui au plâns de bucurie. Avem o feti#355;#259;... cea mai frumoas#259; din lume. Omul mare care i-a dat via#355;#259; abia a#351;teapt#259; s#259; o #355;in#259; în bra#355;e #351;i s#259; o pun#259; la sân. A#351;teptarea e curmat#259;, îns#259;, de o veste cumplit#259;: „Doamn#259;, dumneavoastr#259; #351;tia#355;i c#259; copilul are probleme mari? A f#259;cut stop cardio-respirator #351;i a necesitat resuscitare. #350;i are un suflu cardiac foarte pronun#355;at.” De unde avea omul mare s#259; #351;tie toate astea? Vorbele medicului care urm#259;rea ciuticul cum cre#351;te în burtic#259; îmi r#259;sunau dureros în minte: „Felicit#259;ri, ai o sarcin#259; tare fain#259;”, „Felicit#259;ri, ai o sarcin#259; tare fain#259;”, „Felicit#259;ri, ai o sarcin#259; tare fain#259;”. Lacrimile au #355;â#351;nit #351;i primul lucru care mi-a venit în minte a fost s#259;-mi cer iertare... De la oamenii mari care erau atât de ferici#355;i. Au urmat patru zile în care cu to#355;ii oscilam între disperare #351;i fericire. Când ferici#355;i, când dispera#355;i. Puiul de om lupta s#259; tr#259;iasc#259;, iar oamenii mari în halate albe f#259;ceau tot ce le st#259;tea în putere s#259; #355;in#259; sufle#355;elul aproape de noi. În ziua a cincea, am z#259;rit #351;i îngerul. Un înger în halat alb care ne-a redat sufle#355;elul pe care îl credeam pierdut. În trei s#259;pt#259;mâni, dup#259; zile întregi de incertitudine #351;i suferin#355;#259;, am primit o alt#259; veste cumplit#259;: sufle#355;elul sufer#259; de trisomie 13 în mozaic, o afec#355;iune genetic#259; ce are o inciden#355;#259; de un caz la 20,000 de na#351;teri. Oamenii mari care i-au dat via#355;#259; sufle#355;elului cu ochi alba#351;tri afl#259; c#259; media de via#355;#259; în aceste cazuri nu dep#259;#351;e#351;te un an. Încep c#259;ut#259;ri disperate pe internet, în rândul altor oameni mari cu halate albe #351;i totul se confirm#259; pân#259; la urm#259;. Dar vine #351;i o veste bun#259;: putem veni cu sufle#355;elul acas#259;, în p#259;tu#355;ul ei cu a#351;ternut roz, plin de juc#259;rii. Urmeaz#259; trei s#259;pt#259;mâni de vis. Ciuticul m#259;nânc#259; #351;i doarme, a#351;a cum îi st#259; bine unui sufle#355;el cuminte. Oamenii mari care i-au dat via#355;#259; nici nu b#259;nuiau c#259; totul avea s#259; se schimbe. Într-o sâmb#259;t#259;. Sup#259;rat pentru ceva, puiul de om înceteaz#259; s#259; mai respire. Omul mare care o #355;inea în bra#355;e pe cea mai frumoas#259; feti#355;#259; din lume face ce-i dicteaz#259; sufletul #351;i instinctul: pune gura pe guri#355;a puiului de om #351;i sufl#259; aer #351;i cheam#259; oamenii în halate albe. Ace#351;tia vin foarte repede, dar ciuticul prime#351;te aerul de la omul mare care i-a dat via#355;#259; #351;i respir#259; din nou. Oamenii mari în halate albe ajung foarte repede, dar puiul de om a venit din nou înapoi #351;i respir#259; normal. Oamenii mari #351;i ciuticul r#259;mân acas#259; cu sufletele înghe#355;ate de spaim#259;. Povestea se repet#259; îns#259; luni seara, când puiul r#259;spunde din nou unei chem#259;ri #351;i se opre#351;te din respirat. Omul mare care o #355;inea în bra#355;e îi ofer#259; din nou aerul salvator, iar oamenii mari în halate albe le iau pe amândou#259; #351;i le duc în mijlocul lor. Urmeaz#259; o s#259;pt#259;mân#259; cumplit#259;, în care puiul de om înceteaz#259; s#259; respire de #351;aisprezece ori. R#259;spunde chem#259;rii, dar oamenii mari în halate albe o aduc înapoi de fiecare dat#259;. Disperat, puiul de om cu ochi alba#351;tri plânge cu sufletul de fiecare dat#259;. Nu e l#259;sat s#259; plece. Povestea se repet#259; la nesfâr#351;it. Oamenii mari pierd #351;irul tentativelor de a pleca ale ciuticului, dar acestea, cu siguran#355;#259;, dep#259;#351;esc uluitorul num#259;r de treizeci. #350;i de fiecare dat#259; cineva e acolo #351;i o aduce înapoi... pentru înc#259; câteva ore sau zile.
Oamenii mari în halate albe analizeaz#259; totul #351;i într-o zi de miercuri ne comunic#259; „oficial” c#259; „Nu se mai poate face nimic. Problema cea mare nu mai e inimioara puiului de om, ci trisomia. Stopurile respiratorii sunt de origine central#259; (din cauza afect#259;rii creierului)”. „Bun. #350;i nou#259; ce ne r#259;mâne de f#259;cut?”, vine întrebarea fireasc#259; a oamenilor mari care au dat via#355;#259; sufle#355;elului cu ochi alba#351;tri. „S#259; a#351;tepta#355;i”, a venit, f#259;r#259; menajamente, r#259;spunsul din partea omului mare cu halat alb. Practic, a fost ca o condamnare la incertitudine, la un sfâr#351;it care va veni când va vrea Dumnezeu. Lacrimile ard din nou obrajii slei#355;i de putere ai omului mare care î#351;i vrea sufle#355;elul în bra#355;e, s#259;-l s#259;rute la nesfâr#351;it. Omul mare cu p#259;r lung #351;i ochelari î#351;i strânge comorile în bra#355;e #351;i încearc#259; disperat s#259; î#351;i st#259;pâneasc#259; lacrimile de durere. Reu#351;e#351;te. #350;i, împreun#259; cu al#355;i oameni mari, decide c#259; e mai bine s#259; venim acas#259;. Acas#259; de tot. Dar mai dureaz#259; o s#259;pt#259;mân#259; pân#259; când camera puiului mic e dotat#259; cu tot ce trebuie: oxigen, aspirator #351;i o saltelu#355;#259; pe care nimeni nu vrea s#259; o aud#259;, pentru c#259; asta ar însemna ca ciuticul nu mai respir#259;.
Cât am fost departe de cas#259;, împreun#259; cu noi mai suferea o feti#355;#259; b#259;laie cu ochi alba#351;tri. Era suspect#259; de leucemie, îns#259; gândurile îi erau cât se poate de limpezi #351;i de sincere. Mi-a spus într-o zi c#259; ea #351;tie de ce puiul mic cu ochi alba#351;tri e „cuplat” la un sigur televizor (monitorul func#355;iei cardiace). A spus c#259; cel#259;lalt televizor din salon era pentru suflet, iar micul meu omule#355; nu are probleme cu sufletul, deci #259;la nu trebuie monitorizat. Cât adev#259;r în vorbele unui copil de cinci ani!
În s#259;pt#259;mâna de a#351;teptare, omul mare care st#259; cu sufle#355;elul î#351;i pune gândurile pe hârtie nu ca s#259; nu le uite, ci ca s#259;-#351;i ofere ocazia de a-#351;i desc#259;rca sufletul #351;i de a împ#259;rt#259;#351;i ceea ce simte.
20 noiembrie 2007
Baia Mare
„Triste#355;e nem#259;rginint#259;. Suferin#355;#259;. Lacrimi. Rug#259;ciuni. Mister. Totul e alb în jur #351;i miroase a clor. Infirmiera tocmai a terminat de #351;ters praful #351;i de sp#259;lat pe jos. Mirosul în#355;ep#259;tor îmi ajunge în suflet #351;i brusc revin pe micu#355;ul scaun, realizând c#259; puiul meu are nevoie de mine în continuare. E în bra#355;ele mele #351;i m#259; prive#351;te rug#259;tor fix în ochi. Albastrul splendid al privirii ei îmi cere insistent s#259; fac ceva. Orice. Orice însemnând un gest m#259;runt care s#259;-i arate c#259; o iubesc. Este convins#259; de asta, dar are nevoie de noi #351;i noi dovezi. Îi place s#259; fie iubit#259; #351;i mângâiat#259;... cu atât mai mult cu cât suferin#355;a ei este nem#259;rginit#259;. Cunoa#351;te durerea înc#259; de la na#351;tere. Cunoa#259;te lumea de dincolo înc#259; de la vârsta de câteva ore. A fost acolo timp de 40 de minute, dar a venit înapoi pentru c#259; are o misiune important#259; pe p#259;mânt. Oamenii mari din jurul ei nu o cunosc. Încearc#259; doar s#259; o ghiceasc#259;. Pân#259; acum, dac#259; despre asta e vorba, a reu#351;it. A unit o seam#259; de oameni #351;i i-a f#259;cut s#259;-#351;i deschid#259; sufletele ca niciodat#259; pân#259; acum. Sufle#355;elul ei #351;tie c#259; e iubit#259; ca lumina ochilor. Lumea unor oameni mari se învârte acum doar în jurul ei. Îns#259; LUMEA ei e atât de mic#259;! Se întinde doar de la p#259;tu#355;ul rece de inox pân#259; la patul opus în care doarme un om mare. De „cutiu#355;a” plin#259; cu oxigen st#259; proptit în tromp#259; un elef#259;n#355;el zâmb#259;re#355;, roz în obraji. Parc#259; ar #351;opti u#351;or#350; „Lini#351;te#351;te-te, copil mic! Sssst... Dormi lini#351;tit, pui de om!” Ochii puiului nu se mai dezlipesc de chipul albastru cu bujori roz, decât atunci când sunt închi#351;i #351;i viseaz#259; îngera#351;i sau când unii oameni mari din jurul ei îi vorbesc sau o ascult#259;.
Oxigenul umple în continuare „cutiu#355;a”, iar timpul parc#259; st#259; în loc pentru noi. Îns#259; boala nu st#259; s#259; numere secundele #351;i minutele. Ea macin#259; în continuare. Iar oamenii mari în halate albe sunt neputincio#351;i. Spun c#259; nu mai pot face nimic. La fel de neputincio#351;i sunt #351;i oamenii mari care i-au dat via#355;#259;. I-au dat-o o dat#259;... Iar a doua, a treia, a patra... a nu-#351;tiu-câta oar#259; nu se mai poate. E imposibil. Dar ea tot mai vrea printre oamenii mari. #350;i vrea s#259; fie iubit#259;. Asta se poate. F#259;r#259; limite. Nu se poate s#259; obose#351;ti iubind. Oamenii mari nu vor obosi niciodat#259; iubind-o. #350;i, întotdeauna, un s#259;rut dulce, p#259;rintesc, se va a#351;terne pe obrazul sau pe um#259;rul puiului, ce st#259; culcat în patul rece de inox.”
23 noiembrie 2007
Baia Mare
„Mi se pare deja o joac#259;. Un fel de „v-a#355;i ascunselea” cu via#355;a #351;i cu moartea. În zilele senine, cum e azi #351;i cum a fost ieri, copilul mic e lini#351;tit. Cu privirea senin#259;, parc#259; num#259;r#259; orele care trec. Un om mare, c#259;ruia senin#259;tatea ei îi lumineaz#259; chipul, #355;ine în mân#259; o sticlu#355;#259; mic#259;, mic#259;, din care cu fiecare mi#351;care a guri#355;ei copilului mic, se scurg încet mililitrii de lapte. Privirea fix#259; #351;i albastr#259; obose#351;te tot mai repede, parc#259; ar spune „mai vreau”.Oamenii mari care au grij#259; de copilul mic ar face orice ca puiul de om s#259; simt#259; pl#259;cere când m#259;nânc#259;. Efortul este enorm, iar puiul adoarme nes#259;tul. Nimic, nici chiar stomacul pe jum#259;tate gol, nu o mai poate trezi. Poate un s#259;rut... b#259;rbos... o mai face s#259; deschid#259; „o #351;eptime” dintr-un ochi#351;or, care se închide rapid #351;i continu#259; s#259; odihneasc#259; puiul de om.
Am constatat c#259; omule#355;ul din patul rece de inox #351;tie s#259; aprecieze dragostea ce i se ofer#259;. Absen#355;a pentru câteva ore a oamenilor mari care o iubesc o fac s#259; devin#259; agitat#259;. Mângâierea unui str#259;in #351;i laptele c#259;ldu#355; o potolesc în toiul nop#355;ii doar pentru câteva ore. La venirea dimine#355;ii, dorul devine insuportabil parc#259; #351;i puiul de om deschide ochii #351;i caut#259; pe cineva. Pe cineva pe care noi, oamenii mari, îi numim „MAMI” #351;i „TATI”. Nu e niciunul aproape. Oamenii mari în halate albe nu iau în seam#259; lacrimile ei. De disperare, o mângâiere #351;i un pic de lapte, chiar #351;i rece, ar fi fost de-ajuns pentru ca omule#355;ul s#259; se lini#351;teasc#259;. Dup#259; un ocean de lacrimi, copilul mic prime#351;te în final doar laptele rece #351;i poate o gur#259; de oxigen. Mângâierea avea s#259; vin#259; mai târziu... de la MAMI. O mami care i-a promis puiului #351;i #351;i-a promis ei c#259; nu-l va mai l#259;sa singur niciodat#259;. Promisiunea a reu#351;it s#259; smulg#259; de pe chipul copilului primul zâmbet adev#259;rat. Cred c#259; era un imens „Mul#355;umesc #351;i s#259; nu m#259; mai la#351;i niciodat#259; singur#259;”. #350;i a#351;a au în#355;eles oamenii mari de ce puii de om vor s#259; fie iubi#355;i. O merit#259;! Ei sunt lumin#259;. Ei sunt aer. Ei sunt pl#259;cere. Pl#259;cerea de a tr#259;i. Ei sunt zâmbete #351;i – poate, uneori – lacrimi. Puii de om sunt soarele #351;i luna, cerul #351;i p#259;mântul.”
youngrita200 spune:
Imi pare rau pentru incurcatura cu # si cu cifrele alea, dar textul e scris cu diacritice. Sper sa aveti rabdare si sa va descurcati totusi.
Sabina spune:
foarte frig insemna sub minus 10 grade.deci scoate baiatu!!!
Rita.....
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina, www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia si bb Gheo
bebeka spune:
Doamne,ai grija de toti copilasii si sterge de pe obraji lacrimile mamicilor si bebicilor care sufera!
Bebeka,mamica fericita de 
REBECA-MARIA
www.flickr.com[/poze]