Barbye are nevoie de suport

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 2

capra cu trei iezi spune:

sigur ca nu am uitat-o! ar trebui sa intre mai des pe DC ca sa ne spune ce simte, cum se simte, sa fim alaturi de ea.

capra cu trei iezi cucuieti, si ce cucuieti!

IUBESTE SI FA CE VREI!

sirimie spune:

quote:
Originally posted by magh

Ne lamureste cineva si pe noi, cele care nu stim, despre cine este vorba, si ce s-a intamplat?

Uite aici: http://www.desprecopii.com/info.asp?ID=978

Va dorim sa cresteti mari si frumosi!

Simona & Vladut (27 februarie 2005)

Poze la http://www.kodakgallery.com/I.jsp?c=akcecxh.f5u0t6d&x=0&y=nr5bn

Andrei are nevoie de ajutor: http://andrei.seek-on.com/ro

Despre Andrei

barbye spune:

Am ramas uimita, mi-au dat lacrimile....as sa postez "Povestea mea "cu care am aparut intr-o revista saptamana trecuta.Bine ca ei au mai taiat din ea...Pozele nu stiu sa le pun aici ..voi incerca la album.....

Cu aripile frante…………………………………
O clipa de imprudent mi- a transformat viata in cosmar.Anul trecut un accident de circulatie stupid mi-a frant aripile, la o varsta la care abia incepea sa viseze frumos viitorul.
Vantul imi rasfira parul, pe locul din spate al motocicletei condusa de sotul meu, in drum spre mare.Numai Dumnezeu stie pe unde imi purta gandurile in clipele acelea , la sfarsit de august.Nici nu stiu , intr-o clipa, totul s-a spulberat in drum spre mare , pe DN 22C, la km 17, in afara localitatii Satu Nou
De multe ori visam ca zbor.N-aveam nevoie de aripi ci pur si simplu intindeam bratele si pluteam.Nu auzeam decat acel suierat delicat al inaltimilor si simteam fara frica,abisul sub mine.Atata liniste incat totul parea incremenit.Nici gravitatie nu mai era parca.Sau era..Zborul dura minute intregi si se termina inevitabil si extrem de lin, la tarmul marii, unde ascultam valurile ce se spargeau de mal si le admiram spuma. Luam nisipul in palma si asteptam apa sa mi-l fure. Nimic mai frumos, nimic mai perfect, nimic mai adevarat. Armonie desavarsita. Iubitul meu ma lua in bratele-i puternice si ma ridica deasupra capului rotindu-ne impreuna.Eu intindeam bratele ca un saritor de la mare inaltime si ma lasam in voia lui. Dintr-o data imi dadea drumul si din cadere, ma prindea in brate, sarutandu-ma. Lumea era cu totul la picioarele mele.La umilele mele picioare.Am deschis ochii. Peisajul nu-mi era deloc cumoscut.Priveam cerul.Ce ciudat.Niciodata cand plutisem in vazduh, nu privisem spre cer.Si nici nu imi inchipuiam ca va urma o vreme cand voi ridica atat des ochii spre cer.Suprafata pe care ma aflam era tare si incomoda. Am incercat sa ridic capul spre a privi in jur. Era atat de greu incat am renuntat. Imi era nespus de sete.Gatul imi era uscat si pe buze simteam praf si gust de sange. Am ramas asa incercand sa-mi amintesc ce se intamplase. Usor, usor memoria a inceput sa-mi revina. Marea ma chemase la ea si hotarasem sa-i dam curs chemarii. Pe drum se pare ca am fost victimele nevinovate ale unui accident rutier,totul sa intamplat din cauza unui sofer ,din cauza neasigurarii lui la efectuarea manevrei de depasire.Mi se contura din ce in ce mai clar acest lucru. O clipa am avut senzatia ca ma aflu pe linia frontului sau ca joc acest rol intr-un film de razboi. Era mult mai trist decat atat, era crunta realitate.Auzeam voci si gemete si nu puteam nici macar sa le deosebesc pe ale mele de celelalte.Cineva mi-a spus sa incerc sa raman nemiscata. Am incercat sa-mi misc un picior.N-am reusit.Pur si simplu n-au vrut sa ma asculte.Am incercat sa nu ma gandesc la nimic si sa astept.Creierul meu realizase si, desi eu nu vroiam inca sa cred, din colturile ochilor imi curgeau lacrimi reci ce ma ardeau si se spargeau de asfalt.Le auzeam cum cad. Doar eu. Am murit incet, apoi din ce in ce mai mult,apoi de tot, pentru ca in cele din urma sa realizez ca traiesc.M-am trezit la spital.ma priveam undeva de sus cum doctorii ma stabilizau.Ii auzeam ce vorbeau si ma ingrozeam desi nu stiam medicina,Traumatism vertebra- medular complet T4- T7 – acesta e diagnosticul care mi-a tunat in urechi la 29 de ani,.Am tipat,am strigat,m-am zvarcolit si apoi am cugetat.Mi-am dat seama ca Dumnezeu nu pedepseste ci doar ajuta si iarta.Si daca mortii nu m-a dat desi fusesem in proxima ei vecinatate, asta inseamna ca ma iubeste si ca va fi cu mine.Au urmat luni de cosma,. o interventie chirurgicala pe coloana, pentru a mi se implanta tije de titan, pentru sustinerea coloanei,dureri insuportabile si multa multa suferinta. A fost greu si este in continuare.Si totusi am decis sa lupt desi ar fi mult mai simplu sa renunt.Prietenii ,cei dragi s-au cernut si s-au imputinat. Lumea e foarte amabila insa doar la nivel de intentii.Mi-au mai ramas doar doi prieteni adevarati.Carutul cu rotile si speranta.La numai 30 de ani.E trist sa ai doar doi prieteni la aceasta varsta. Alaturi de ei doi am inceput marea lupta, pe care culmea vreau s-o si castig.Si de ce nu? Pot sa vad, sa simt, sa primesc o floare si sa ma bucur de parfumul ei,sa gandesc, sa visez,sa iubesc si sa sper. Nu e putin lucru. Am inceput exercitiile de recuperare cu o hotarare ce ma uimeste chiar si pe mine.Inca mai am dureri dar asta nu e un impediment. Am inceput sa ma documentez din diverse surse, sa pierd nopti pe internet si sa citesc carti de specialitate. Am aflat ca prin implantarea unor celule stem in locul unde coloana este rupta acestea pot reface legatura intre cele doua zone.Si impulsurile trimise de creier pot depasi acea zona si ajung in zonele pana atunci imobile.Mi-am intocmit un dosar cu toate documentele necesare si l-am trimis in China la o Clinica specializata in interventii de acest tip.Dosarul a fost studiat si avizat favorabil.Am fost programata pentru operatie in 2008.Sunt fericita.Pe chip mi-a reaparut un zambet dupa multa vreme.A mai ramas un hop.Costul operatiei si al deplasarii.Si daca apta fiind de munca as fi sperat poate ca intr-o viata de munca si de eforturi sa strang acesti bani(poate), in situatia data imi este imposibil.Este vorba de 30.000 de euro.O suma totusi.Stiu ca sunt multi care au atatia bani incat au uitat pe unde au pus aceasta suma si nici macar nu-i o problema daca nu-si mai aduc vreodata aminte. Insa pentru mine e o chestiune de sansa sa reusesc sa ii adun.De aceia apelez la sensibilizarea opiniei publice in speranta ca voi reusi. Va rog sa nu ma condamnati pentru ca sunt nevinovata. Stiu ca sunteti obositi de cei care cer bani ( mai mult pe nedrept) insa incercati sa faceti un efort si acesta va va fi rasplatit de o lacrima ce va curge pe obraz in momentul cand ma veti vedea plimbandu-ma cu pasi mici dar siguri prin parcul inverzit.
Va multumesc Mirela

email: mir_e_lala@yahoo.com

....

Invins nu esti atunci cand suferi, nici ochii cand in lacrmi ti`s...invins esti doar atunci cand viata te face sa renunti la vis!
www.speranta2007.as.ro

Chuny spune:

Frica mi-e ca acest mesaj iti va fi sters ... Eu il copiez, pentru orice eventualitate.

Sper sa ai destula putere si sa iti poti ameliora situatia.

Sibylle

Marina spune:

Imi pare rau ca discutam si rediscutam acest subiect dar regulile nu s-au schimbat. Cred ca toata comunitatea Dc este sensibila la suferinta lui Barbye. Nimeni nu a uitat-o si banuiesc ca nu-i putem intelege pe deplin durerea . Ii vad din cand in cand poza pe motocicleta la "Sa ne cunostem". Stiu ca e trist, stiu ca ii e greu.
DAR:
- cazul ei a facut obiectul unei campanii umanitare oficiale DC. Banii s-au strans si i-au fost inmanati. Aceasta campanie nu se va repeta din simplu motiv ca sunt atat de multi copii in suferinta pentru care am putea face acest gest.
- la subiectele de la Discutii Generale nu se posteaza conturi, nu se strang bani.
- Barbye poate oricand sa-si deschida un subiect la umanitare, respectand regulile de acolo. Orice actiune de strangere de bani se va face in cadrul rubricii Ajutor Umanitar.

Mesajul nu are de ce sa fie sters. Am sters doar conturile pe considerentele de mai sus.
Multumesc mult de intelegere

Irinel spune:

Mirela draga mea curaj, esti asa aproape de a redeveni o fata sanatoasa. Ma bucur ca esti optimista, si ca esti programata pentru operatia care te poate repune pe picioare. Ma rog pentru tine mereu, sa te ajute bunul Dumnezeu. Inteleg ca ai nevoie de bani pentru operatie. De ce nu deschizi un subiect la Umanitare? Sunt multi oameni cu suflet care ci siguranta ar incerca sa te ajute, mai ales ca multi cunosc deja povestea ta trista.

Multi pupici si sa te ajute bunul Dumnezeu.

Sa ne rugam pentru ei si sa-i ajutam sa zambeasca sanatosi:
Stefanel / Andrei/ Sonia / Darius / Teo / Ionut

Irina, Daniel (28 Mai 2004) si ingerasul Maria

sirimie spune:

Subiectul asta nu e pentru stringere de bani. Cine vrea sa doneze poate sa o contacteze pe Mirela pe PM.

Eu am vrut sa fie un subiect pentru suport. Pentru ca multa lume se gindeste la ea si as vrea sa stie si ea asta.

Marina, poate deschide subiect la umanitare chiar daca a primit o data bani dintr-o campanie DC?

Va dorim sa cresteti mari si frumosi!

Simona & Vladut (27 februarie 2005)

Poze la http://www.kodakgallery.com/I.jsp?c=akcecxh.f5u0t6d&x=0&y=nr5bn

Andrei are nevoie de ajutor: http://andrei.seek-on.com/ro

Despre Andrei