Casatorie fara dragoste ???????

Raspunsuri - Pagina 6

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Tia spune:

Sa va spun o poveste veche de 5 ani. Aveam 30 de ani si eram singura.. Intamplarea face sa cunosc in acelasi timp 2 barbati care sa-mi faca curte. Asa se intampla mereu, ori nu te baga nimeni in seama, ori se imbulzesc toti Primul era mai mic ca varsta, fara nici o pregatire, o slujba proasta cu un salariu mic, un viitor bazat in special pe ambitia de a-si urma pasiunea... Al doilea, mai mare cu 3 ani, scolit, bine "plasat" in societate, apartament, masina, etc... O saptamana m-am framantat ce alegere sa fac... primul nu-mi oferea nimic, decat inima lui, al doilea imi oferea totul, inclusiv inima lui. Ce sa fac? Ratiunea imi spunea sa merg mai departe cu cel de-al doilea, ne intalneam, vorbeam, era o persoana spirituala, matura, dar ceva lipsea... Primul, cel mic, era curajos, hotarat, pasionat de meseria lui... si avea acel CEVA despre care ati spus si voi... sufletul imi dadea ghes spre el, iar ratiunea ma tragea de maneca... Ei bine, l-am ales pe primul, am facut alegerea din inima, m-am gandit ca de aici se poate cladi totul... din ratiune nu se poate cladi o iubire, poate doar o relatie bazata pe respect reciproc si asta cred ca este varianta optimista ... Dupa un an ne-am casatorit, am cladit impreuna totul, si-a urmat pasiunea si determinarea l-a dus departe. Am fost mereu cei mai buni prieteni, el este jumatatea mea...
"Daca dragoste nu e, nimic nu e!"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns andreea30xi spune:

Eu cred ca daca o casnicie este sortita esecului...nu va merge infiferent ca a fost facuta din dragoste,iubire,ratiune,interes sau mai stiu eu ce. Eu sint casatorita de 10 ani..totul bine si frumos pina cind i-am spus sotului meu ceva ce ma rodea inca de la inceput. Ar fi trebuit sa discutam pe aceasta tema, sa incercam sa salvam ceva, sa facem ca totul sa fie bine dar nuuuu...el a preferat sa taca,sa se inchida in el iar eu am ramas cu "ochii in soare". Ceva s-a rupt, lipseste comunicarea,sarim in sus din orice...si culmea este ca ne-am casatorit din iubire. Cred ca de ffff multe ori iubirea poate fi confundata cu intelegerea, respectul, obisnuinta,armonie...Deci parerea mea este ca nu conteaza cum si de ce te-ai casatorit ci ceea ce faci ca totul sa mearga bine..Nu are rost sa mai vorbesc si de soarta fiecaruia,nu?
Va pup!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns GabiG spune:

Fiecare raspuns are un dram de adevar in el, fiecare spune ce crede el sau ce a trait...
Eu zic ca dragostea de la inceput tot trece, ma refer la starea aia de "indragosteala" care stiintific nu poate dura mai mult de 2 ani...Dar ramin multe altele: prietenia, respectul reciproc, compatibilitatea, intelegerea, tandretea, comunicarea...si toate astea la un loc (plus multe altele) formeaza noua iubire, aia din casnicie...Eu asa cred! Noi avem azi 7 ani de casnicie si pot spune ca au fost 7 ani frumosi, cu exceptia unui an cind nu ne-a fost prea bine, dar a trecut...

si Francesca 1an2 luni
Pe lumea asta exista un singur bebelas (copil) perfect! Si fiecare mama il are!
http://f1.pg.photos.yahoo.com/adigabi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns andreea30xi spune:

GabiG..eu iti doresc muuuuulti,multi ani inainte la fel sau chiar mai fericiti decit cei anteriori. LA MULTI ANI!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Aliada spune:

Depinde ce primeaza in viata ta!Ce anume te domina?Ratiunea sau inima?Daca ratiunea atunci poate ai sanse bune la o astfel de casatorie din interes,daca nu nu prea cred.Daca poti trai fara dragoste in jurul tau(Se poate )poti sa te casatoresti si sa-ti mearga bine chiar.
Multi spun ca dragostea se duce dupa primii doi ani,dar eu nu cred lucrul asta.Se duce atractia aia turbata sa zic asa,e normal,nu te mai zbati ca-i langa tine si te linistesti,dar dragostea e acolo prezenta imbracata in alta forma.Ganditi-va ca atunci cand aveti probleme si va certati cu sotii ce va face sa-i iertati mai mult?Pe mine una,faptul ca-l iubesc.Daca n-ar fi dragoste intr-o relatie ce mai ramane dintr-o relatie in momentele de criza?NIMIC!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns osteffy spune:

Eu cred ca daca o casnicie este sortita esecului...nu va merge infiferent ca a fost facuta din dragoste,iubire,ratiune,interes sau mai stiu eu ce. Eu sint casatorita de 10 ani..totul bine si frumos pina cind i-am spus sotului meu ceva ce ma rodea inca de la inceput. Ar fi trebuit sa discutam pe aceasta tema, sa incercam sa salvam ceva, sa facem ca totul sa fie bine dar nuuuu...el a preferat sa taca,sa se inchida in el iar eu am ramas cu "ochii in soare". Ceva s-a rupt, lipseste comunicarea,sarim in sus din orice...si culmea este ca ne-am casatorit din iubire. Cred ca de ffff multe ori iubirea poate fi confundata cu intelegerea, respectul, obisnuinta,armonie...Deci parerea mea este ca nu conteaza cum si de ce te-ai casatorit ci ceea ce faci ca totul sa mearga bine..Nu are rost sa mai vorbesc si de soarta fiecaruia,nu?
Va pup!

Andreea

>.ups!sunt de acord cu tine!

stefi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns GabiG spune:

Multumesc andreea, abia acum am vazut raspunsul tau. Mersi mult de urari! Sa dea D-zeu la toata lumea numai bine!
Va pup

si Francesca 1an2 luni
Pe lumea asta exista un singur bebelas (copil) perfect! Si fiecare mama il are!
http://f1.pg.photos.yahoo.com/adigabi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sorana spune:

Se poate dar probabil ca depinde de circumstante si de fire.
Parintii mei sunt un caz concret. Tata a iubit-o si o iubeste pe mama - a fost/este iubirea vietii lui. Mama a divortat de "iubirea vietii ei" pt. ca a inselat-o. S-a casatorit cu tata la 29 de ani (tata avea 38) pe motiv ca "n-o sa mai iubesc oricum niciodata, e om bun, ma inteleg cu el, vreau o familie si copii". Si asa a fost. Pentru noi au fost parinti adevatati, nu am simtit niciodata ca mama nu l-ar iubi pe tata. Vorbesc la trecut pt. ca mama a murit. Povestea o stiu de la mama - aveam peste 20 de ani cand mi-a spus - cred ca a fost un mic soc pt. mine, nu mi-as fi imaginat.
Nu stiu cat de fericita a fost mama, mie mi se parea fericita.

bb Monica si Sorana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sorana spune:

Vroiam sa mai zic ca daca s-ar intampla ceva, doamne fereste, si m-as desparti de iubirea mea, sotul meu, cred ca si eu m-as casatori cu un om cu care pot fi prietena, fara sa-l iubesc. Nu cred ca as mai putea iubi pe alcineva, si solutia mi se pare normala.

bb Monica si Sorana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Scuffy spune:

eu cred ca da, daca cele 2 persoane implicate sunt suficient de mature, trecute prin viata si dezamagite oarecum, si daca privesc lucrurile din perspectiva prieteniei, pot forma o echipa, un cuplu, chiar fara sa se iubeasca si chiar ar putea rezista, pe baza respectului reciproc.

scuffy

Mergi la inceput