sa iubesti pana simti ca te doare !
Raspunsuri - Pagina 3
Podeanu spune:
Draga inimioara,
Stiu prea bine ce simti.Golul din suflet te macina si amintirile celor 5 ani iti sunt treze.
E clar ARE pe cineva si chiar daca asta e dureros este adevarul.Sunteti prieteni de mult timp,a-ti stat impreuna si a intervenit obisnuinta.De ce s-ar mai lega la cap? Nu este inca pregatit si in plus "avind" pe tava anumite lucruri nu stie cum e sa si le doreasca.Nu e sigur ca isi doreste intr-adevar acest lucru.
Poate gresesc dar am sa-ti povestesc despre casnicia mea.
Mi-am cunoscut sotul cind ne-a facut cunostiinta verisoara lui din motive de contabilitate.(eu contabila,el angrosist)Ptr el a fost dragoste la prima vedere,ptr mine la a doua.
Am fost crescuta in spiritul fecioriei,mama saraca(D-zeu s-o ierte)nici nu concepea sa nu te casatoresti fecioara.
Ne-am indragostit si mi-a facut propunerea sa locuim impreuna.Eram fericita nu stiam ce complicatii pot apare.Si uite cum dupa o luna ne-am si mutat impreuna.Si calca,spala,gatea Dana,il astepta cu masa ,mereu ceva nou si prajituri,etc.Parca eram deja casatoriti.Am trait asa 5 luni,avea totul pe tava,si contabilitatea gratis,si viata sexuala implinita...
Nu imi intirzia,daca da stiam unde este,si aveam incredere in el.
Si apoi dintr-o data,imi lipsea noptile,nimic nu mai faceam ca lumea,si il cam sufocam cu "posesia" mea.
Plingeam si-l intrebam "ti-ai gasit pe altcineva?" Nega mereu.
Sunt mindra de felul meu si nu am sa cersesc niciodata dragostea cuiva. Prefer sa urlu in mine si sa pling in pumni decit sa ma injosesc.
M-am intors la mine acasa,am suferit enorm.Ce ma intarea era gindul ca am supravietuit mortii mamei mele,cind aveam numai 21 ani si m-a intarit D-zeu, si suferinta mai mare ca aia nu trebuie sa existe.
Imi spuneam la fel cum imi zice mama"ce e al tau e pus deoparte".
Ulterior am aflat ca DA ,avea pe cineva. Cineva mult mai diferit decit mine, care il cara prin toate barurile de noapte.Ii oferise ceva diferit,nu tu reprosuri de intirziat acasa,dar nici curatenie si gospodarie.La vremea aia era mai tentanta decit mine.
Lui I-a facut bine separarea de mine, a inceput sa-mi duca lipsa,si sa faca comparatie.
Eu nu am crezut NICIODATA ca vom mai fii ca la inceput.Stii vorba cu “ciorba reincalzita…”
S-a intors insa la mine,nu am cedat din prima si in 3 luni ne casatoream.
Chiar si casatoriti acomodarea a fost dificila.Isi dorea copii si am ramas gravida imediat dupa casatorie.Chiar daca si-I dorea parea ca actioneaza ca si cum n-ar fi pregatit.
Viata m-a lovit din nou si cind eram gravida in 3 luni mi-a murit sora.Am suferit iar enorm,eu m-am ocupat de toate ptr inmormintare.
Ptr ca am avut nopti nedormite,plinsete, lumea isi dadea cu parerea ca iese copilul cine stie cum.Mi-a cerut sa avortez ptr a fii in siguranta. Eu mi-am zis ca daca mi-a luat-o D-zeu pe EA,mi-a dat altceva in schimb,copilasul.
Am pastrat copilul, si nu mi-a pasat de nimic.Abia dupa alta luna am aflat ca erau gemeni.
Acum gemenii mei au aproape 8 ani si noi suntem casatoriti de 9.Suntem o familie fericita (ne poti vedea pe toti in albumul meu de familie) si nu regret ca atunci,l-am iertat.
Nu stiu daca va fii asa si in povestea ta de dragoste,dar daca intr-adevar te iubeste fii sigura ca se va intoarce la tine.Lasa-I un pic de ragaz, lasa-l singur ca sa realizeze ce a pierdut.Nu-I arata cit suferi,continua-ti viata ca si cum nimic nu s-a intimplat.
Daca nu se va mai intoarce inseamna ca asa a fost sa fie si fii convinsa ca nu a fost ptr tine.
Sterge-ti lacrimile si ai incredere.
Cu mult drag.
Dana si gemenii
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?numeX=Podeanu
loremari2000 spune:
Draga inima franta,
Povestea ta imi aduce aminte de mine in urma cu aproape trei ani...Ex-ul meu sot, a plecat la servici si nu s-a mai intors.Fara nici o explicatie, fara nici un motiv, dupa noua ani de casnicie.Celor ce le spuneam ca a plecat nu le venea sa creada,eram o pereche prea potrivita....Dar uite ca s-a intamplat.Si crede-ma ca nici pana in ziua de astazi n-a dat nici o explicatie desi eu consider ca dupa atatia ani meritam ceva mai mult decat o fuga...Te uiti in urma si te intrebi unde ai gresit...Ca si tine nu-mi reveneam din soc.Dar sti ce se spune, timpul vindeca ranile sufletului, doar le vindeca,din pacate nu le si sterge.Mergi mai departe, desi ti-e greu.Iti vorbeste un om care a trecut si care si- a gasit in sfarsit linistea si fericirea.Tot timpul sa te gandesti ca daca Dumnezeu iti inchide o poarta are grija sa-ti deschida si alta usa.Sa nu uiti asta.Mergi mai departe cu fruntea sus, viata nu se termina si nu incepe cu un barbat.Va sti ce a pierdut mai tarziu, depinde doar de tine daca il vei mai accepta sau nu.Ai grija de tine.
Aurelia spune:
"Usa deschisa "este deja faptul ca ne-ai gasit pe noi!!!fiindca esti noua in bucuresti si lumea ta se invirte in jurul lui situatia ti se pare atit de catastrofica ,de acum nu mai esti singura ,daca urmaresti forumul ai sa vezi ca te poti si intilni cu o seama de mamici de aici care te vor ajuta sa treci peste asta!Hai ia-ti inima in dinti ,musca-ti din carne si chiar daca lacrimile-ti siruie pe obraz inpacheteaza-i lucrurile si pune-ile pe palier (daca nu poti sa le trimiti prin posta)schimba yala si cauta sa fii cit mai ocupata dute la serviciu iar dupa aceia vezi pe unde mai sint intilniri in Bucuresti cu mamici de pe DC,fa-ti prieteni noi si calca-ti sentimentele in picioare ,tu trebuie sa le domini pe ele nu ele sa-ti comande tie ,sa nu crezi ca mi-e usor s-o spun ,ti-o spun pentru ca am trecut pe acolo !!!!cunosc si eu gustul ca multe altele care ti-au scris!!!dar in acelas timp stiu ca se poate!Dumnezeu i-si iubeste mult copii!
AuraGalerne
marius spune:
La astfel de pozitie eu as raspunde simplu, rece si dureros:
Vezi-ti de viata ta! Nu cauta nefericirea, esti tanara si rostul tau este sa ai un OM linga tine, un tata dorit de copii si sotie, un partener care sa doreasca copiii si sotia.
E lucru de mirare in afirmatia ta ca dupa X ani a intervenit asa brusc ruptura. Eu nu cred asta. Mai degraba inclin sa cred ca relatia care a fost s-a desfacut incetul cu incetul de mult mai multa vreme, dar TU il iubeai si il iubesti prea mult si ai sperat cum inca probabil mai speri si acum. De aici casatoria amanata dupa mine. Si tare mare noroc ai dupa mine ca nu s-a intamplat asta sau sa fi aparut si unul sau mai multi copii. Aici ar fi fost tragedie cu adevarat pentru ca sunt foarte multe cazuri in care ELE desi stiu ca nu merge se MINT singure si SPERA dar degeaba ca daca se casatoresc se schimba, apoi daca va fi un copil se schimba..si se mint si spera la nesfarsit pentru un EL INEXISTENT.
Da lasa-l sa plece pentru ca nu este trenul tau. Doare dar fii sincera cu adevarat cu tine insuti. Asta e parerea mea.
Marius
moto spune:
Draga inimioara bine ai venit ...iubire asta ....Eu cred ca are pe altcineva si de aceea nu ii mai convine ce faci tu ...cum a spus di Dana cu gemenii lasa-l iar daca se intoarca cu coada intre picioare poate o sa fie prea tarziu ptr el...barbati sunt si care stiu sa si aprecieze totul...fruntea sus si nu te uita inapoi...
Delia si bb-ul Sebastian.
ruxi spune:
Draga mea "inima franta", deocamdata, ar fi trebuit sa-ti spui de fapt "Inima multumita". Ca de fericire nu poate fi vorba, dar de multumire, da. Fii multumita ca ai scapat de el, acum cat inca nu erati casatoriti si mai ales cat nu aveti copii. E clar ca:
1. nu te iubeste cu adevarat
2. are pe altcineva
3. SI MAI ALES nu te merita.
Ca multe dintre noi, am simtit si eu gustul acesta amar. L-am cunoscut, dar nu prea mi-a placut de el insa lui da, i-am placut foarte, foarte mult. A procedat in consecinta si in curand m-a cucerit si am inceput sa ma indragostesc de el. Eram minunata, frumoasa, desteapta si toate cele atunci. I-a cunoscut pe ai mei, am locuit impreuna, fara sa ma mut totusi definitiv, totul era ok. Intr-o noapte de inviere m-a cerut de sotie in fata tuturor celor apropiati mie. Eram fericita. Am stabilit si ziua nuntii. Insa dupa asta, nu brusc, dar incet, incet a inceput sa se schimbe. Parca incepusem sa ma ingras, parca nu-mi vine deloc bine fusta asta, parca nu mai fac bine chestia aia, parca mai bine mai asteptam cu nunta, inca nu e momentul potrivit, nu prea stam bine cu banii, etc. Eu sunt o fire mandra si orgolioasa insa atunci, nici eu nu stiu cum, am acceptat tare multe. Parca nu mai eram eu. Ar fi trebuit sa plec de atunci, dar n-am facut-o. Imi zdruncinase serios increderea in mine. Am ajuns la faza la care ne luam amandoi concediu, sa mergem la mare, la munte. Era si ziua lui in curand. Pentru aceea zi, am umblat o saptamana pana sa ma decid ce sa-i iau cadou, am gatit casa in mod special, am pregatit si aranjat masa, ce mai, am facut totul sa iasa bine. Cand a venit se simtea rau. Nu a dat 2 bani pe ce facusem. Am stat langa el, si l-am ingrijit 3 zile si nopti, i-am sters voma de pe jos, pentru ca dupa ce si-a revenit si se simtea bine vorbind cu un prieten la telefon, cand acela l-a intrebat ce face, i-a raspuns : "Sunt cu O PRIETENA." Acum imi vine sa rad, dar atunci am simtit ca explodez. Efectiv, m-am trezit la realitate. Eram de un an impreuna. I-am spus tot ce aveam pe suflet, mi-am facut bagajele urgent si am plecat la ai mei, in provincie. Nu a facut nici un pas sa ma opreasca. Mi-am petrecut concediul stand acasa si plangand. Dupa o saptamana, mi-am revizuit atitudinea, si am luat niste hotarari. M-am ridicat si am luat-o de la capat. Nu mi-a dat nici un telefon o luna de zile, dar nici eu. Nu as fi rezolvat nimic, m-as fi injosit. Ma mancau degetele, dar am rezistat. Mi-era dor, dar stiam ca nu ma merita. Dupa o luna m-a sunat. Intre timp imi gasisem o garsoniera cu chirie, in Bucuresti, eram singura dar plina de sperante, incepusem sa-mi caut alt serviciu, si simteam ca renasc. Acum ma simteam bine, nu ma mai simteam chinuita. A inceput sa ma caute tot mai des, sa ma vrea inapoi, sa ma doreasca din nou, sa vrea sa o luam la inceput. Ma pandea in fata blocului sa vada daca vin cu cineva. Imi tot cerea sa ma intalnesc cu el sa stam de vorba. La un moment dat am acceptat sa ma intalnesc si stii ce mi-a spus? Ca asa ii plac, sa nu mai accept tot ce spune el, sa nu fiu tot timpul de acord cu el. L-am privit cu ochi detasati si l-am vazut asa cum era de fapt.JALNIC. Si nu era un pustan, avea atunci 32 de ani, eu 25. Intre timp am cunoscut pe altcineva, care mi-a redat din nou increderea in mine. Sa nu crezi ca am ramas indiferenta la avansurile fostului, pentru care inca mai simteam destul. Simteam ca parca l-as ierta si m-as intoarce la el. Insa am stat o noapte intreaga, m-am gandit, m-am analizat si m-am hotarat. NU . Am fost la o rascruce in viata mea si am ales bine. Asta s-a intamplat acum 5 ani. daca as fi ales altfel, acum as fi fost la fel de chinuita. Acum sunt casatorita de 3 ani cu omul pe care-l iubesc cu toata fiinta mea, care ma iubeste si el la fel, avem un copil minunat- sufletul nostru, sunt realizata pe toate planurile, sunt fericita, sunt EU INSAMI. EL, are acum 37 de ani, nu e casatorit, nu are copii, e in bataia vantului.
M-am lungit peste masura, insa sper sa iei ceva din ce ti-am povestit. Eu zic sa pleci si sa nu te mai uiti in urma. Ia-o de la inceput. Esti tanara, ai tot ce-ti trebuie. Noi vom fi alaturi de tine.
Te pup, Ruxi
ruxi spune:
Draga inimioara, de ce nu vii si tu maine la intalnirea cu noi? In parcul IOR, la ora 10. Te vei simti bine cu noi, iti garantez. Pupici, Ruxi
inima franta spune:
e incredibil cum uneori, niste oameni pe care nu-i cunosti iti pot fi prieteni si-i poti simti alaturi de sufletul tau, pe cand cel de langa - te dispretuieste !Va multumesc ca existati ,raspunsurile voastre m-au facut sa-mi mai revin! Multumesc Osolita,multumesc Claudia, Mariana, Ralu,Scarmanus,Daniela(sa-ti traiasca gemenii, i-am vazut, sunt frumosi - ca si voi !), multumesc Aura,Marius, Delia si nu in ultimul rand Ruxi ( sa te bucuri de Clarita, e o scumpete )...Ce e cu intalnirea asta de maine si unde e parcul asta, ca eu nu am auzit de el ?.. si cine mai vine la intalnire ?
pupici la toti,va iubesc,
Irina
ruxi spune:
E o intalnire intre mamici cu bebici, dar si viitoare mamici, dar si aspirante. Adica o multime de fete. Parcul IOR e pe undeva, n-as putea sa-ti spun exact, ca nici eu nu stiu, eu vin cu alta mamica de la Tineretului. E pe la intersectia Baba Novac cu Mihai Bravu. In cartierul Titan. Daca stie cineva sa explice, poate o face. Tu unde stai?
Catalina spune:
Draga prietena (nu pot sa te numesc "inima franta"din moment ce eu imi doresc din tot sufletul sa te vad privind inainte si zambind),
Eu zic ca trebuie sa plangi tare, tare o data, sa te saturi si apoi sa zici stop. Citeste inca o data tot ce au scris prietenii tai aici pe forum, in special Daniela, si invata cate putin dar mergi inainte asa cum iti dicteaza inima ta.
Orice decizie vei lua va fi buna daca va fi din suflet si nu din prejudecati (ca ce zice mama, lumea, ca cum se face si alte astea ...).
Si eu zic sa mai citesti o data ce zice si Marius, vezi si perspectiva unui barbat. Oricum, noi suntem langa tine si poate maine vii sa ne si vezi si sa te strangem in brate la propriu ca la figurat oricum o facem.
Mult curaj si nu uita, singura explicatie pentru ceea ce ti se intampla este aceea ca Dumnezeu s-a decis sa iti trimita un mesaj special. Este momentul sa inveti ceva ce te va ajuta in viata. Nu mai plange si deschide ochii mari si sufletul asemenea.
Pupici,
Catalina, o viitoare mamica