prevenirea consumului de droguri

dupa cum stiti lupta impotriva dependentei incepe cu prevenirea consumului.

cauzele sunt o combinatie nefericita de factori ereditari (deficiente neuro-chimice) , familiali , social-culturali.
conflictele in familie si lipsa unei scale de valori au un rol important in cautarea unui paradis artificial.
concret , ce metode de educatie credeti ca ar avea mai mult succes in indepartarea copiilor nostri de asemenea tentatii , ca drogurile si alcoolul?
nici comportamentul excesiv de autoritar , nici permisivitatea fara limite si deschiderea portii tuturor posibilitatilor nu cred ca sunt bune.
oare atitudinea asta "consum, deci exist " (citat de la Oliv75), si promovarea competitiei acerbe pt orice , ar fi un indicator spre infern?
voi ce pareri aveti?

Tisina spune:

Eu cred ca totul se reduce la comunicare. O comunicare atat intre parinti si copii cat si intre cadrele scolare si copii. Nu sunt de acord nici eu cu comportamentul excesiv de autoritar, care de multe ori nu face decat sa inrautateasca situatia, dar nici cu permisivitatea fara limite. De asemenea nu sunt de acord cu cei care afirma ca "daca incearca si vede ce rau e se lasa singuri". Singura solutie, dupa parerea mea, este sa vorbesti deschis cu copilul (mai mic sau mai mare), sa explici si iar sa explici, si sa il lasi si pe el sa isi exprime parerile, pe care mai apoi le puteti discuta, fara a-i da impresia ca parerea lui nu conteaza sau ca habar nu are ce vorbeste (gen, tu esti mic, nu stii ce spui).
Numai bine tuturor!

clarrice spune:

Ma gandesc cu groaza la aspectul asta si sper din tot sufletul sa-mi ghidez copilul pe un drum sanatos. Cred ca, intradevar, comunicarea e la baza relatiei copil-parinti. Deasemeni, parintii trebuie sa se intereseze in permanenta de copii: la scoala, la joaca si pe unde mai merg ei, iar in perioada adolescentei, pentru a nu parea ca li se ingradeste libertatea, consider ca e absolut necesar ca parintii sa stie din umbra ce se petrece cu copilul lor. Nu cred, ca, in calitate de parinte ai voie sa ramai surpris de faptul ca copilul tau a lipsit de la scoala o luna sau ca a ramas corigent. Retete nu exista, insa, exista parinti interesati de odraslele sale si parinti indolenti care dau vina pe societate, scoala sau mai stiu eu ce. Nu exista parinti perfecti, insa ar fi bine sa incercam sa fim.
Dezvolta un pic monixy, acea cauza care tine de actori ereditari (deficiente neuro-chimice).

monixy spune:

neaparat precizez ca oricare factor intern sau extern exprima doar vulnerabilitatea , si nu certitudinea .
se presupune ca o deficienta innascuta de sinteza a serotoninei si a endorfinelor determina anxietate si excitabilitate crescuta ,care conduc la anumite comportamente de echilibrare . care anume ramane la alegerea (inconstienta ) a fiecarui individ in parte ,in functie de personalitate si mediu .
ideea era ca noi putem sa intervenim doar in educatie .
modelele pe care le promovam inconstient (sau lipsa lor) au repercursiuni .
eu consider nociv modelul :copilul e un ingeras , printesa , printisor ,(care primeste totul si are voie sa faca orice) , pt ca formeaza un egocentric , care in cazul ca "reuseste" in viata va fi tiranic si insensibil cu ceilalti , iar daca nu "reuseste" ,se va comporta autodistructiv .
alt model nociv este "face cum doreste , il las sa aleaga singur cand va fi mare un model spiritual" . din pacate caracterul se formeaza in copilarie , asa ca e prea tarziu cand va fi mare , sa schimbe ceva . orice model spiritual e bun pt ca are o scala valorica , iar in lipsa acesteia , copilul va prelua modelele concrete ale unei industrii de consum .
desigur , sunt doar opinii personale, cele despre educatie .

Oliv75 spune:

Intr-o zi fata unei colege a venit la serviciu si asteptand niste hartii am inceput sa vorbim de una de alta, despre viata, hobby-uri, planuri de viitor etc. Ce m-a socat a fost faptul ca in timpul discutiei noatre, cand fiica ei vorbea, colega mea se amuza “habar n-am avut ca vrei sa vizitezi Japonia” sau “cand ai vrut tu sa te faci fotograf profesionist?” etc. Nu s-a intamplat nimic cu fata respectiva dar v-am povestit toate astea ca sa va prezint un parinte ce nu-si prea cunoaste copilul. Scuze sunt foarte multe si unele chiar intemeiate : munca multa, stresul zilnic, alte probleme.
Cred ca asta e cheia pt a preveni consumul de droguri : sa-ti cunosti copilul foarte, foarte bine.