Spovedania inainte de casatorie

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns camelia-daniela spune:

quote:
Initial creeata de Meischa

SALUTARE!

Asa ca ce sa fac? E cineva care atrecut prin asa ceva? Nu-i pot spune preotului ca m-am spovedit la alta biserica, nu?
Multzumesc anticipat pt. raspunsurile voastre.

Meisha & BB



Dragä Meisha,

sä incepi un drum in viatä cu o minciunä in fata slujitorului Domnului, nu e bine!!!
Eu zic sä te duci la spovedanie, dacä este necesar...si spune-i preotului toate "päcatele" tale, cu inima deschisä!!!...oricum este vorba de trecutul täu!!!...acum sint mai importante prezentul si viitorul. Preotii au si ei, ca si avocatii si doctorii, acelasi statut de pästrare al secretului...altfel as vedea asta ca pe o inchizitie si n-ar fi deloc normal!!!
Dacä vezi cä stie sotul ceva din ceea ce i-ai spus preotului, poti sä-l dai in judecatä!!!...pt. inseläciune!!!..glumeam...
Cit despre "abtinere" pinä la cäsätorie...nu cred cä e cazul...deja porti cu tine "dovada"...
Eu nu m-am cununat la bisericä, desi mä bätea toatä lumea la cap!!!
Cind m-am cununat, eram in luna a 5-a, iar pe atunci ziceam cä o mireasä este simbolul puritätii, prin rochia albä pe care o poartä, si de care eu nu mä mai simteam demnä!!
Nu sint deloc bisericoasä!!!...cind mä vede popa la bisericä...dacä mä vede!!!...trebuie sä facä niste mätänii!!
Eu m-am spovedit numai de 2 ori in copilärie...cä m-a trimis mama.
Dupä prima spovedanie, am observat cä mama stie prea multe si mi-am dat seama de treabä....iar la a 2-a, i-am spus lui popa numai ce vroiam eu sä afle mama!!!


Pupici,

Cami.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Jasmine spune:

Ei uite cum imi dati voi inca o tema de gandire.Eu am nunta in octombrie,m-am gandit la toate (cred),numai la faza asta cu spovedania nu!
Nici eu nu prea ma vad spunandu-i unui preot toate cele.Iar daca incepe sa ma judece si sa ma "certe".....o sa fie chiar nasol.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alba_ca_zapada spune:

Eu habar n-aveam ca inainte de nunta trebuie sa te spovedesti! Acum trei ani cand am facut nunta nu mi-a spus nimeni de asa ceva. Nasul impreuna cu sotul meu au mers si au antamat biserica inainte cu vreo doua luni, iar eu m-am prezentat fix la eveniment in rochie de mireasa. N-a pomenit nimeni de spovedanie. In schimb la o saptamana dupa nunta am iesit cu nasii la biserica.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns camelia-daniela spune:

Hehehe....Jasmine....tu iti inchipui ca intr-o comedie!!!
Tu, vii cu "dosarul" la bisericä....preotului i se ridicä pärul pe cap, despre ce aude.......dupä care incepe sä tipe la tine: " päräseste imediat casa Domnului, pägino!!!!"
M-ai fäcut sä rid!!! Eu i-as spune deschis tot ce am fäcut, cä nu aude nimic nou, in fond...dacä nu avem päcate, nu ne-am duce nici la spovedanie!!!!
De fapt, din cite stiu eu, este päcat numai dacä te gindesti la ceva anume...stii tu!!!...si mai räu este dacä nici nu e sotul täu!!!
Ce poate sä-ti spunä???...cä Dumnezeu este mare si cä-ti iartä päcatele si cä e bine cä ti-ai deschis sufletul in casa Domnului...dupä care, o sä te simti mult mai bine, zic eu...

Pupici,

Cami.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nasuc spune:


Meischa (si nu numai), citeste te rog ce spune parintele Cleopa despre spovedanie. Sper sa-ti fie de folos!

SFANTA SPOVEDANIE

In cele ce urmeaza, m-am gandit sa vorbesc cate ceva despre taina Sfintei Spovedanii.
Una din marile datorii duhovnicesti, atat ale monahilor, cat si ale crestinilor, este spovedania pacatelor. Trebuie sa stim mai intai ca toti gresim inaintea lui Dumnezeu, unii mai mult, altii mai putin, si nimeni nu este fara de pacat.
Acest lucru ni-l arata Sfanta Scriptura care zice : Toti multe gresim. Iar de vom zice ca pacat nu avem, pe noi insine ne inselam si adevarul nu este in noi; iar daca ne vom marturisi pacatele, credincios si drept este Dumnezeu, ca sa ne ierte noua pacatele si sa ne curateasca pe noi de toata intinaciunea si nedreptatea.
Daca mi-am marturisit cu cainta si cu pregatire cuvenita si m-am spovedit curat, preotul, numai daca a pus mana pe cap si a zis : " Dumnezeu sa te ierte ", pacatele mele s-au ridicat.
Iar daca nu m-am dus cu cainta si cu pregatire cuvenita la cel mai iscusit duhovnic, si n-am stiut sa ma marturisesc curat, sa descopar toate pacatele mele, sa primesc canon pentru ele si sa le parasesc, pot sa fac o mie de dezlegari, ca pacatul, otrava, a ramas tot in mine, de nu m-am dus pregatit.
De aceea folosul, valoarea cea scumpa a Sfintei Spovedanii nu tine de preot, ci de mine. Eu, daca ma duc cu toata sfintenia, cu toata convingerea in fata lui Dumnezeu - ca, atunci cand ma duc in fata preotului, inaintea lui Dumnezeu ma duc, ca preotul este numai un martor -, trebuie sa-i spun toate pacatele mele.
Altfel crezi ca in ziua judecatii preotul poate sa-ti ajute ceva, daca n-ai spus drept ? Doamne fereste ! Preotul n-a putut dezlega la spovedanie decat ce i-ai spus tu. Iar daca tu ai avut vreo rezerva si ai tinut vreun pacat nespus, toate pacatele le ai indoite. Asa spun Sfintii Parinti, pentru ca ai crezut ca Dumnezeu nu stie ce ai facut tu.
Iata care sunt conditiile pe care trebuie sa le implineasca spovedania :
1. Spovedania trebuie sa se faca inaintea duhovnicului. Deci, eu cand ma duc la spovedanie inaintea preotului, ma duc in fata lui Dumnezeu. Preotul este un simplu martor. In ziua judecatii el atat poate spune, cat i-am spus eu. Ce nu i-am spus, nu-i dezlegat nici pe pamant, nici in cer. Dar eu, daca m-am dus la spovedanie si i-am spus toate si preotul mi-a facut dezlegare cu mainile pe cap, eu sunt dezlegat.
2. Spovedania trebuie sa fie completa si sa nu se ascunda nimic din cele faptuite, cum am spus mai inainte. Ai auzit ce spune Sfantul Apostol Pavel ? Cuvantul lui Dumnezeu este mai ascutit decat toata sabia cea cu doua taisuri si strabate pana la despartitura trupului de a duhului, cea mai inalta unire intre om si Dumnezeu.
3. Spovedania trebuie facuta de buna voie, dupa marturia Duhului Sfant, care zice : si din voia mea ma voi marturisi Lui;
4. Spovedania trebuie sa fie facuta cu umilinta, caci inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi;
5. Spovedania sa nu fie prihanitoare, adica sa nu dam vina pe nimeni, nici pe oameni, nici pe vreo alta zidira a lui Dumnezeu, nici chiar pe diavoli. La spovedanie numai pe noi sa ne invinuim si sa ne prihanim, cum zice Sfantul Ioan Scararul : " A mea este buba, a mea este rana; dintru a mea lenevire s-a facut, iar nu dintr-a altuia ".
6. Spovedania se cuvine sa fie dreapta, adica sa spui adevarul, spune cum ai facut toate, fara rusine. Isus Sirah spune : Este rusine care aduce pacat si este rusine care aduce slava si har.
Rusinea aceasta pe care o suferi la spovedanie te scuteste pe tine de rusinea aceea pe care o vom suferi cu totii la ziua cea infricosata a Judecatii lui Dumnezeu.
7. Spovedania sa fie hotaratoare. Sa luam inaintea duhovnicului o mare hotarare de a nu mai pacatui, ajutandu-ne noua dumnezeiescul har, si sa voim mai bine a muri de mii de ori decat a mai pacatui de acum inainte cu vointa noastra.
Sfantul Vasile cel Mare zice : " Nu se foloseste de marturisire, nici se marturiseste, cel ce zice la spovedanie numai ca a gresit, insa ramane iarasi in pacat si nu-l uraste ". Toata pocainta ta intru aceasta consta, adica sa te hotarasti a-ti schimba viata.
Cand ma duc la marturisire cu parere de rau si cu pocainta, si imi cunosc gresalele, ii spun preotului cate tin eu minte. Dar ca sa tii minte si sa faci o marturisire intreaga, nu te duce cu ochii legati la preot, ca diavolul iti ia mintea si uiti. Cu o saptamana sau doua inainte, stai intr-o camera linistita, ia-ti un caiet si scrie toate pacatele tale din copilarie pana in ziua spovedaniei.
Ce pacate am eu pe constiinta, de cande eram copil mic, cand eram de cinci ani, cand eram de sapte ani, cand eram in clasa intai la scoal, cand eram in clasa a doua, cand eram intr-a noua, cand eram fata mare, inainte de casatorie, sau dupa casatorie, cand eram militar, cand eram flacau.
Scrie, ca si diavolul a scris. Avem contabil bun, ingerul rau pe umarul stang, care scrie tot, si ingerul cel bun pe umarul drept, care scrie si el faptele cele bune ale omului.
Si atunci uite ce-i. Stii ca nimic necurat nu va intra intru Imparatia cerurilor ? De aceea, cel mai mare bine pe care poti sa-l faci unui om, este acesta. Daca vezi ca s-a imbolnavit in casa la tine, tata sau mama sau ginerele sau nora sau fata sau baiatul sau fratele, cine a slabit de boala si se apropie de moarte, nu se poate un bine mai mare decat sa-i aduci preotul repede. Nu doctorul. Doctorul este un bolovan de pamant ca si tine ! Preotul a luat dar de la Dumnezeu. Nu ati auzit in Evanghelie ? Ce veti lega voi pe pamant, va fi legat si in ceruri si ce veti dezlega voi pe pamant, va fi dezlegat si in ceruri !
Daca ai reusit sa-l spovedesti curat inainte de moarte, i-ai salvat sufletul. Cand se duce la vami, sufletul care a avut pacate, daca le-a dezlegat preotul aici, Duhul Sfant a sters tot de pe tabelele lor. Crapa, mor de ciuda diavolii : " Ia uita-te, domnule ! L-am avut in mana ! " Duhul Sfant i-a sters pacatele. Aceasta putere le-a dat Dumnezeu preotilor, ca daca nu dadea Dumnezeu aceasta putere preotilor, nimeni din oameni nu s-ar fi mantuit.
Dar Dumnezeu, Cel ce a facut cerul si pamantul, a stiut cum sa faca pentru a mantui lumea. Cand a inviat Hristos aceasta putere le-a dat Apostolilor. Ce le-a spus la Apostoli ? A suflat asupra lor si le-a zis : Luati Duh Sfant; carora le veti tine pacatele, tinute vor fi si carora le veti ierta, iertate vor fi si orice veti dezlega voi pe pamant, va fi dezlegat si in cer ... Ce, fratilor, voi nu ati citit ? Nu ati auzit Evanghelia ?
Deci, cand vezi ca esti bolnav de moarte, nu alerga la doctor, ca poate te omoara acela si mori nemarturisit. Intai spovedeste-te si apoi du-te si la doctor, daca este cazul, dar tu sa fii martusrisit. Daca ai murit, gata, te-ai usurat ! Ca vei muri in mainile doctorului, ca vei muri acasa, tu sa fii marturisit. Insa intai doctorul sufletelor, ca el te va scoate din iad. Asa. Si nu te gandi ca n-are dar.
Dupa o spovedanie curata, trebuie sa primim un canon, pe care trebuie sa-l tinem. Cel ce se spovedeste are mare datorie de a-si face canonul dat pentru a scapa de chinul cel vesnic al iadului.
Vedem in Sfanta Scriptura ca prin canon s-au curatit toti cei ce au pacatuit inaintea Domnului. Altfel, cel ce a primit canon si nu-l face, nu se poate curati de lepra pacatului si nici sufletul sau nu este slobozit din robia dracilor.
Este bine stiut ca cel ce se pocaieste cu adevarat, nu numai ca primeste canonul dat de duhovnicul sau, ci singur cere mai mult canon, stiind ca ori aici vremelnic, ori dincolo vesnic, pacatosii trebuie sa-si faca canonul.
Iar canonul sa fie dupa masura puterii fiecaruia. Ai auzit ce spune Sfantul Marcu Ascetul ? " Cata deosebire are arama de fier si fierul de gateje - adica de vreascuri -, atata deosebire este intre un trup si altul ". Altul este din fire sanatos si tare si poate sa posteasca si sa nu manance pana seara; iar altul, saracul, daca n-a mancat de doua - trei ori pe zi, cade jos. In toate acestea se cauta scopul. De aceea dreapta socoteala este imparateasa faptelor bune.
Tu crezi ca pe dracul il intreci la fuga ? El intr-o clipa este la marginea pamantului. Numai cu asta il intreci : daca te smeresti si te socotesti a fi praf si cenusa si pacatos si neputincios si nevrednic de a trai pe pamant. Numai de smerenie se teme diavolul ! De alta nu se teme el. Poti sa fii tu nevoitor cat ii lumea, daca nu stii sa ceri iertare, esti batjocorit de diavoli.
De aceea, fratilor, sa ne ajute mila Domnului sa castigam oleaca de smerenie si dreapta socoteala, fiindca in lumea aceasta sunt curse si ispite si fel de fel de nedumeriri pamantesti si duhovnicesti. Dar sa avem in toate dreapta socoteala. Ca padurea nu se teme de cel ce incarca o data mult pe o caruta. Stie ca mai la vale se rupe osia si se strica carul. ea se teme de acela care ia cate un lemnisor si-l duce acasa. Asa si vrajmasul, nu se teme de cel care incepe cu multa nevointa, ca oboseste si ramane. Ci, se teme de cel care ia cate oleaca asa, incet, incet.
Sfantul Teodosie spune : " De lucrezi cate putin, cate putin se imbogateste cineva si la cele trupesti si la cele duhovnicesti !". Cate oleaca ! Asa sa luati fapta buna, cate oleaca si sa va para rau ca n-ati facut mai mult.
- Cand se face spovedania generala ? au intrebat unii credinciosi.
- O data pe an tebuie sa faci spovedania generala din mica copilarie. Sfantul Nicodim Aghioritul spune : O data pe an, in Postul Mare, este bine sa faci spovedania generala. Stii de ce ? Pentru smerenie. Te ajuta mult sa-ti aduci aminte pacatele. Eu ma marturisesc, dar dracul ma face sa uit pacatele mele cu care am maniat pe Dumnezeu.
Dar eu, cand fac spovedania generala, mi le face ingerul cat muntele in fata mea. " Vezi cine esti ? " Smerenia ! Si atunci, mai mult se apropie Dumnezeu de noi, cand noi ne smerim din adancul sufletului.
- Dar ce incredere avem ca ni s-au iertat toate pacatele prin spovedanie ?
- Dar dumneata daca ai spalat o rufa bine, curata, si daca se mai murdareste, nu o mai speli din nou ? Nu pui soda si lesie si o pui la uscat ? Precum camasa trebuie spalata, asa si sufletul trebuie spalat mereu prin deasa spovedanie.
dar Sfintii parinti si mai ales Sfantul Nicodim Aghioritul avea o invatatura pentru duhovnic : " Sfatuieste-i, o! duhovnice, la spovedanie deasa si curata pe toti ". O data in an se face spovedania generala din nou. Si asta-i pentru smerenie si pentru ca omul sa nu uite neputintele lui, cu care a suparat pe Dumnezeu. Asa este.
De aceea trebuie sa ne pocaim, sa ne para rau. Pentru ca Dumnezeu este atat de milostiv si de bun,ca nu mai tine minte raul ce-am facut, daca noi ne intoarcem din toata inima si ne marturisim.
Ati vazut ce spune proorocul Isaia : Intoarceti-va catre Mine si Ma voi intoarce catre voi, fiii oamenilor. De vor fi pacatele voastre ca mohoraciunea, ca zapada va voi albi, si de vor fi ca roseala, ca luna le voi face albe si nu voi mai pomeni cele dintai ale voastre.
In bunatatea Lui cea fara margini, El stie neputinta noastra, ca gresim cu voie si fara voie, cu stiinta si cu nestiinta. Nu este clipa cand nu gresim inaintea Domnului. Dar nimeni nu stie firea omului mai mult ca Dumnezeu, caci El ne-a facut din nimic.
De aceea, cum ne intoarcem catre El cu lacrimi, cu parere de rau, cu spovedanie curata, ne si iarta. Cine are pacate mai grele trebuie sa faca oleaca de canon, ca Dumnezeu totdeauna este gata sa ne primeasca si sa ne ierte, caci suntem zidirea Lui.
Nimeni nu L-a facut pe Hristos sa coboare din cer, decat mila Lui, dragostea Lui pentru oameni. I-a fost mila de neamul omenesc. Ca atat de multa dragoste are fata de neamul omenesc, incat auzi ce spune Sfantul Ioan Evanghelistul : Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat pe Unul nascut, Fiul Sau, L-a trimis in lume sa mantuiasca neamul omenesc.
A venit Mantuitorul Iisus Hristos, nu numai sa ne invete ce trebuie sa facem, ci pentru ca sa sufere pentru noi suferinte, batjocuri, scuipari, batai si moarte pe Cruce, pentru ca sa scoata neamul lui Adam din iad, care statea acolo de 5508 ani, cat au fost, de la primul Adam, pana la venirea Noului Adam - Hristos.
Deci, sa avem catre Dumnezeu inima de fiu, si sa-L iubim din toata inima. Iar cand am gresit ceva, indata sa cerem iertare si sa alergam la marturisire, ca sa-L impacam pe Dumnezeu, caci l-am suparat, ca Domnul niciodata nu tine minte raul. Daca vede ca ne-am intors, se intoarce si El catre noi.
Sa avem catre noi inima de judecator. Adica cum ? Sa ne judecam. Oare, ce gandim noi ii place lui Dumnezeu ? Ce vorbim noi oare ii place lui Dumnezeu ? Ce fac eu acum oare ii place lui Dumnezeu ?
Si indata constiinta ne spune da sau nu. Caci de se va judeca omul pe sine, nu va cadea in judecata lui Dumnezeu ! Sa ne facem judecatori noau insine : " Mai, aceasta nu-i bun ce fac, aceasta nu-i bun ce vorbesc; aceasta nu-i bun ce intentionez eu sa fac ! "
Catre aproapele sa avem inima de mama. Ai vazut o mama buna ? Chiar daca are copii mai multi si daca unul o supara, o nacajeste in fel si chip, ea are mila de toti. Daca vede ca un copil de-al ei a cazut in apa si se ineaca, sau in foc, si striga : " Mama, nu ma lasa ! ", ea uita tot. Uita ca a suparat-o si se duce catre dansul si-l scapa, chiar cu riscul vietii.
Ca asa este mama ! Adevarata mama nu mai tine minte raul. Atat iubeste pe copii. Iata, asa trebuie sa avem si noi inima noastra fata de toti. Sa ne fie mila de toti, si de straini si de ai nostri. Asa cere Dumnezeu in Sfanta Evanghelie.
N-ai vazut closca ? Are atati apui si daca i-ai luat numai unul, iti sare in cap, macar ca are multi. Asa si mama cea buna isi pune sufletul pentru copii. Aceasta inima de mama o cere Dumnezeu de la noi. S-o avem fata de toti. Cand a fi unul, care chiar de ne-a facut rau, chiar de ne-a suparat, insa cand il vom vedea ca este la necaz, sa sarim sa-l ajutam, ca sa vada el ca noi avem dragoste si nu tinem minte raul pe care ni l-a facut el. Numai asa vom fi fii ai lui Dumnezeu dupa dar.


FOLOSUL DESEI SPOVEDANII

Acum sa spunem pe scurt despre cele cinci foloase ale desei spovedanii.
Preabunul Dumnezeu a pus in lume Taina aceasta a Spovedaniei, ca daca n-ar fi fost aceasta dupa botez, nimeni nu s-ar putea mantui. Cine reuseste sa faca o spovedanie curata, reuseste sa faca al doilea Botez; dupa cum ati vazut ca zice preotul la molifta : " De vreme ce cu al doilea botez te-ai botezat, dupa randuiala tainelor crestinesti ".
Taina Marturisirii sau a Spovedaniei, este una din cele sapte Taine si cuprinde patru parti.
Prima parte este durerea inimii pentru pacate. Sa-i para rau si sa planga pentru pacatul prin care a suparat pe Dumnezeu.
A doua este spovedania prin viu grai la duhovnic.
A treia este facerea canonului, prin hotararea in fata preotului ca-l va face.
A patra parte, cheia Sfintei Spovedanii, este dezlegarea pacatelor, prin punerea mainilor preotului pe capul credinciosului. Acesta, dupa canonul 8 al Sinodului I Ecumenic, se numeste epicleza duhovniciei, adica venirea Duhului Sfant peste capul celui ce s-a marturisit curat. Ca nu se poate incheia taina Sfintei Spovedanii, decat atunci cand a pus preotul mana pe capul celui ce se marturiseste, dupa cum arhiereul pune mana pe capul diaconului sau al preotului, cand il hirotoneste si vine Duhul Sfant prin succesiune apostolica.
Deci, la fel si aici, Duhul Sfant vine prin mana preotului, sa dezlege sufletul care s-a spovedit.
Dar spovedania, fiind o spalare sau un botez duhovnicesc al sufletului, dupa Botezul cel dintai, este o taina prin care se iarta pacatele omului prin dezlegare de la duhovnic si este bine sa se faca cat mai des.
Dumnezeiescul parinte Ioan Gura de Aur zice asa in cartea care se numeste " Putul " sau " Fantana " pe romaneste : " De este cu putinta, o, crestine, si in fiecare ceas sa te marturisesti la duhovnic ".
de ce ? Pentru ca nu este clipa si minut cand nu gresim lui Dumnezeu. Deci, daca gresim in fiecare clipa lui Dumnezeu, este prea de nevoie sa se faca deasa spovedanie, sa spalam sufletul prin marturisire curata cu cainta si canon, pentru ca se innegreste haina sufletului nostru cea curatita la Botez, prin tot felul de pacate, din ceas in ceas si din minut in minut.
In vremea veche a crestinismului patristic, crestinii se marturiseau in fiecare zi la duhovnici. Dar pe vremea aceea se si impartaseau in fiecare zi, cum arata la Fapte : ... si erau toti in biserica, cand s-a intemeiat Biserica, si staruiau in invatatura Apostolilor si in impartasire, in frangerea painii si in rugaciune. ... iar toti cei ce credeau erau laolalta si toate le aveau de obste.
Astfel s-a intemeiat prima obste apostolica.
Toate le dadeau Bisericii si pe ei insisi se dadeau lui Hristos. Pe vremea aceea, dupa terminarea slujbei, si masa se dadea in biserica, mesele agape. Mai tarziu s-au scos in pridvorul bisericii si pe urma acasa la crestini, fiind binecuvantate de Sfintii Apostoli.
Spovedania se facea la inceput in fiecare zi. Mai tarziu oamenii, rarind cu Sfanta Impartasanie, au rarit-o si cu Sfanta Spovedanie. Si vedeti acum de-abia se mai spovedesc in cel;e patru posturi. Atata s-a racit credinta si evlavia, mai ales fata de Spovedanie, si chiar de impartasirea cu Preacuratele Taine, care aduc cel mai mare folos si putere de crestere duhovniceasca a sufletelor noastre prin harul Duhului Sfant, care vine peste noi prin aceste Sfinte Taine.
Aici vom vorbi, nu numai despre Spovedanie, ci despre foloasele desei spovedanii.
Foloasele desei spovedanii sunt cinci.
Primul folos al desei spovedanii, este acela ca pacatul nu prinde radacini in noi si se strica din suflet cuibul satanei.
Diavolul, vazand ca te spovedesti des, te caiesti, te rogi si-l parasti mereu, zice asa : " Degeaba ma ostenesc cu dansul, ca se duce mereu la preot si se spovedeste, si-l dezleaga, si eu nu castig nimic. Mai bine ma duc la cei care dorm, care n-au grija de mantuire, care nu se spovedesc cu anii, ca aceia nu mi se mai impotrivesc !".
Cine se spovedeste des, stie ce a gresit, ca tine minte. Daca nu s-a spovedit de cateva zile : " Mai, ce-am facut ?". El indata isi aduce aminte, iar daca lasa sa treaca o luna sau doua sau poate si un an, de unde sa tina el minte ?
Ca intr-o zi daca s-ar ispiti omul pe sine, stai undeva intr-un unghi de casa, intr-un colt si pandeste-ti gandurile tale numai timp de doua ceasuri, sa vezi in cate feluri umbla mintea. Si la cate pacate se duce daca n-o strunesti cu rugaciunea si cu frica de Dumnezeu. Dar intr-o zi sau doua ? Dar umbland in societate cu lumea si vorbind cu lumea si vazand si auzind, cat se incarca sufletul nostru pe constiinta in fiecare ceas ?
deci primul folos al desei spovedanii este acesta. Si sa tineti minte ca prin marturisire deasa, pacatele nu pot prinde radacini adanci in inima celui ce se marturiseste.
Al doilea folos al desei spovedanii este ca omul tine minte usor greselile facute de la ultima spovedanie, pe cand cel ce se marturiseste rar, cu anevoie poate sa-si aduca aminte de toate cate a facut. Astfel, multe din pacate raman nespovedite si, prin urmare, neiertate. Pentru aceea diavolul i le aduce aminte in ceasul mortii, dar fara de folos, caci i se leaga limba si nu le mai poate marturisi.
Vai de acela care se duce la marturisire si spune o seama de pacate si o seama nu le spune; sau le spune si pe acelea, dar nu sincer cum le-a facut. Cauta cuvinte de acoperire; asa de ici de colo, crede el ca poate minti pe Dumnezeu, ca nu stie Dumnezeu cum s-a facut pacatul si in ce fel ? El crede ca trebuie sa-i spuna duhovnicului cateva pacate si, daca l-a dezlegat, este iertat.
Duhovnicul dezleaga numai ce aude; celelalte pacate raman legate, ca acela n-a fost sincer si nicidecum nu reuseste sa se usureze. Deci a doua pricina ca spovedania sa fie buna, trebuie sa fie sincera si curata. Tot ce tine minte omul sa spuna, ca nu-i spune preotului. Preotul e un om de tarana ca si noi. El a primit puterea de a lega si dezlega pacatele, prin lucrarea Duhului Sfant.
Al treilea folos al celui ce se marturiseste des, chiar daca i s-ar intampla sa cada in pacat de moarte, indata alearga si se marturiseste si intra in harul lui Dumnezeu, si nu sufera sa aiba pe constiinta greutatea pacatului, fiind deprins a se curati des prin spovedanie.
Al patrulea folos al desei spovedanii este ca pe unul ca acesta, il afl amoartea curatit si in harul lui Dumnezeu, avand mare nadejde de mantuire.
Dupa marturia Sfantului Vasile cel Mare, diavolul merge totdeauna la moartea dreptilor si a pacatosilor, cautand sa afle pe om in pacate spre a-i lua sufletul.
La cei ce se marturisesc des si curat nu poate afla nimic, deoarece s-au marturisit luand dezlegare pentru pacate.
Al cincilea folos al desei spovedanii este ca unul ca acesta se opreste si se infraneaza de la pacate, aducandu-si aminte ca dupa putine zile se va marturisi din nou si va primi canon de la duhovnic, acesta mustrandu-l pentru cele facute.
Acesta care se spovedeste des, cand isi aduce aminte de rusinea ce-o s-o aiba de la duhovnic, de canonul pe care o sa-l primeasca, se opreste de la pacat. Omul are atata putere impotriva pacatului, ca toti diavolii din iad, daca ar veni, n-au ce-i face, daca vrea sa nu faca pacatul; caci i-a dat Dumnezeu o putere mare, de la Botez, sa biruiasca ispitele diavolilor.
Daca n-as avea puterea aceasta, n-ar fi iad nici pedeapsa pentru pacat. Voi nu auziti in Psaltire ce spune Duhul Sfant ? Doamne, caci cu arma buneivoiri ne-ai incununat pe noi. Si iarasi spune Solomon : Dumnezeu l-a zidit pe om, l-a lasat in mana sfatului sau.
Daca vrea sa faca pacatul, il face, daca nu, nu. Diavolul numai ii da in gand, iar el daca este prost si se amageste, il face. Poti sa spui tu in ziua judecatii : " Doamne, diavolul m-a dus la crasma, diavolul m-a dus la ia o pauzarea cutare, diavolul m-a dus la furat, diavolul m-a dus la betie, diavolul la avort, la toate ! " Iar diavolul vas pune atunci : " Doamne, sa-m i arate martori, ca m-a vazut cand il duceam de mana la crasma, la desfrau sau la avort !".
Apoi va zice omului : " Vezi ca esti prost ? Eu ti-am dat in gand sa faci pacatul. Daca ai fost prost, te-ai dus tu singur ! Nu te-am dus eu de man ! Daca m-ai ascultat esti al meu !".
Deci prin deasa spovedanie se strica cuibul satanei. Ai vazut cocostarcul ? Face cuib pe casa la tine; si-i o pasare foarte fina. Daca i-ai stricat cuibul o data, de doua ori, nu-ti mai vine acolo. Stie ca-i esti dusman. Asa si noi, daca-i stricam cuibul satanei, el nu mai vine repede. Si acesta este un om care tine sufletul curat, ca nu poate suferi pacatele.
Deci al cincilea folos al sfintei spovedanii este indoit. Mai intai ca stricam cuibul satanei din suflet si al doilea ca nu ne gaseste moartea nespovediti.
Cel ce are obicei sa se marturiseasca des, nu lasa rugina pacatului sa se prinda de mintea si inima lui; cine isi pliveste ogorul lui des, simte cand incolteste pacatul si indata il smulge din suflet prin spovedanie. Pe acel amoartea nu-l gaseste nepregatit.
Uite, acum um parinte a murit la noi, duhovnicul Natanail. A venit la mine vineri, s-a spovedit dupa indreptarul de spovedanie pe care il au duhovnicii, s-a impartasit cu Preacuratele Taine, iar peste cateva zile s-a dus la Domnul, zicand rugaciuni.
Acest suflet, desi s-a dus repede, era pregatit. A fost om intelept. Dar noi ce zicem ? " Lasa ca m-oi spovedi la anul !". Nu ! Sa nu amanam, ca nu stim cand ne cheama Hristos ! Parintele Natanail n-a stiut ca moare. Dar ingerul Domnului l-a ajutat, fiindca el avea obicei in fiecare saptamana sa vina la marturisit. Nu a avut cand sa se stranga rautatea, ca au fost dezlegate la spovedanie toate pacatele, pana si cele mai mici.
Sa nu credeti dumneavoastra ca pacatele mici nu sunt grave ! Si pe acelea trebuie sa le marturisim, ca auzi ce spune Evanghelia : Nimic necurat nu va intra intru imparatia cerurilor.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns l_carmen2003 spune:

Casa de Piatra Meischa,
La noi a fost si mai dragut. Ne-au cerut sa aducem certificat de botez. Si cum sotul meu are un pic de descendenta germana si prenumele lui nu sunt tocmai romanesti, popa la care m-am dus sa imi dea mie certificat de botez - pe mine ma cheama destul de romaneste!- a inceput sa caute prin registru. Si chestia e ca intrucat m-au botezat acasa, nu m-au trecut in registru. S-a gasit un popa cu motz sa imi faca morala si de unde de neunde ca sotul meu trebuie sa fie catolic sau protestant de imi trebuie acest certificat. I-am aratat certificatul de botez al sotului care e foarte ortodox, asa ca a hotarat ca bine, dar veniti sa va spovediti. Ma rog, nu imi placea deloc despre el sa ma enerva ca ma purta pe drumuri. Si m-a chemat timp de o saptamana in fiecare zi de imi venea sa il bag undeva pe romaneste. Aveam un program la scarbici de nu mai stiam ce sa fac si cum sa fac cu timpul... si el avea chef de barfa. Intr-o zi exact in fata mea si a sotului meu s-a oprit cu spoveditul pe motiv ca: "nu mai avem timp acum si hai sa stam de vorba altadata pe indelete". M-am enervat si m-am spovedit la popa care spovedea la "usa vecina" si a doua zi m-am impartasit la alta biserica si m-am dus la el si i-am zis sa imi dea certificatul mai repede ca nu am timp sa ma tot plimb.
Si sa vezi ce problema il vorba ceea pe el: ca vrea sa ne cunoasca mai bine!!!! Cred ca a folosit pluralul ca sa nu ma infing in el cu unghiile... De fapt voia si de la sotul meu ceva, fiind arhitect poate ii facea un proiectel... Si mai voia sa vina si la cununie.
Acum 3 ani am botezat si tocmai popa asta a botezat copilul. Si mai este si vecin cu cumetrii mei. Nu e frumos sa vorbesti de rau pe popi, dar sunt unii cumpliti.
Acum, depinde peste ce popa nimeresti sa te spovedesti.
Trebuie sa cauti un parinte la care sa mergi cu placere si respect. Si sa incerci sa ii spui ce ai pe suflet sincer. Altfel nu are rost. Si cum nu cred ca ai timp acum, mergi la popa de cartier si spune-i sincer problema ta. Asta fiind din cartier s-ar putea sa inteleaga omeneste despre ce e vorba.
Inca o data Casa de Piatra si fericire multa!

Carmen

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Oana spune:

quote:
Originally posted by angi_gemeni

Stai ca-ti zic eu ce-i cu popii astia si cu spovedaniile!
Eu ma spovedeam in fiecare an de Paste si... ma simteam foarte bine(eram de pe-atunci lovita in scufita!!!) Dar, intr-un an, s-a trezit taica popa sa ma intrebe daca-s maritata! I-am zis ca nu! M-a intrebat daca fac "prostioare". I-am zis ca da! Ce-a urmat nu cred ca vei crede! BALACAREALA la greu. Ideea finala a fost ca-s o desfranata si ca nu merit sa primesc sfanta impartasanie! Negru am vazut in fata ochilor! M-am dus frumusel acasa, mi-am facut o rugaciune si de-atunci mi-am zis ca nu mai are rost sa ma spovedesc. Am credinta, cred in felul meu, ma rog, aprind candele , intru in biserici etc!
Inainte de nunta, NU M-AM SPOVEDIT!!!!!!
Poanta: preotul care m-a facut in fel si chip, are de aproape 2 ani de zile... amanta(hihihihihihihi). NO COMMENT
Apoi, cand am cununat, preotul care urma sa oficieze slujba a tinut mortis sa aduc finii la spovedanie. Finii mei erau impreuna de 7 ani, asa ca fina mea i-a zis din start preotului ca nu are rost sa tina predici. Au cazut la invoiala: preotul le-a zis sa se abtina vreo saptamana inainte de nunta!
Asa ca... iti poti da seama de aici, fara sa generalizam, ca treaba asta cu spovedania este... relativa.
Ai facut ceva sa te rusinezi? Nu? Atunci stai linistita! Concentreaza-te asupra pregatirilor de nunta, vezi cum te programezi la coafor, cum iti aranjezi parul(este cald si se pleosteste cocul!!!), ai grija de tine sa fii odihnita la nunta, relaxata!
Sa fiti amandoi fericiti, sa va iubiti, sa aveti copii frumosi si sanatosi si...CASA DE PIATRA! Sa ne povestesti cum a fost!

Angi si gemenii
"Cu cat zbori mai sus, cu atat vezi mai departe" Richard Bach-<Pescarusul Jonathan Livingston>




Angi m-ai facut sa rid non-stop !!!

Te-am sunat intr-o zi da’ erai tare ocupata nu stiu cu cine am vorbit (barbat). A venit sotul din voiaj ?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns adi69 spune:

Greu mi-a fost inainte de cununie!
Daca nu as fi facut chestia asta pentru copilul din burtica mea,as fi lasat totul balta...
El catolic,eu ortodoxa,am hotarat,intr-un tarziu ,ca facem cununie mixta.Preotul lui ne-a chemat o luna de zile ,de trei ori pe saptamana la scoala de tineri casatoriti(parca asa zicea)adica de trei ori pe saptamana,mergeam la el si stateam de vorba cate o ora.Si-a zis ca am venit tarziu ,ca trebuia sa anuntam biserica cu trei luni inainte,si scoala asta sa dureze trei luni.Buuun!
dar,ce s-a intamplat de fapt in aceasta luna/A incercat sa ma convinga prin diferite chestii,sa trec la catolici.Ba ca nu se fac asa usior casatorii mixte,ba ca trebuie dezlegare de la... (nu stiu cum i-a zis ,un fel de Mitropolit al Moldovei la ei)si ca nu se abtine asa usor,ba ca ortodoxii sant asa si pe dincolo,ba ca "lasa,ii zicea sotului meu,o sa vada ea calea cea dreapta pana la urma"si "o sa revina la credinta "ca si cum ortodoxii nu ar fi fost credinciosi,tot felul de apropouri si de subtilitati.L-eam suportat grae si am fost recalcitranta pana in momentul in care am fost trimisa sa ma spovedesc la preotul ortodox.Care preot a inceput si el ,aproape la fel ca cel catolic.Ca "asta nu e religile,e politica",ca "cine a mai vazut stat in stat",ca "au omorat o multime de oameni cu inchizitia si acum nu mai recunosc nimic,trec sub tacere",pana m-am plictisit.
Asa ca am hotarat sa zic ca ei si sa fac ca mine.Pur si simplu m-au dezgustat.Unul cea si unul haisa.Daca as fi fost mai slaba de inger,cred ca ne-ar fi despartit.Ca sa nu mai spun ,punctul culminant!Nu ne-a casatorit pana nu am semnat un act prin care ma oblig ca toti copiii mei sa fie botezati catilic!Iar astalalt,preotul ortodox,nu a recunoscut cununua facuta la catolici,si a zis ca trebuie sa ne cununam si la el,cu nasi ,lumanari si tot tacamul.Asta nici nu i-am mai spus-o sotului.Dupa ce m-am vazut scapata din mainile lor, zau ca nu-mi mai vine acum sa ma mai duc ,nici la unul,nici la celalalt!
Dupa cununie,preotul catolic,a spus ca sa aducem dumunica urmatoare numai o lumanare la biserica,cealalta probabil ca trebuia dusa la ortodoxi.Asa ca nu am dus nici una.I le-am dat bunicii mele,care le-a taiat bucatele si le-a dus la biserica la topit.Pana la urma au ars intr-o biserica,zic eu!
La spovedanie,nu m-a intrebat decat daca am trait impreuna,si cand am raspuns afirmativ,mi-a facut nu stiu ce slujba deasupra capului.
Cam neplacute amintirile mele despre cununie!Bine ca a fost frumos in "luna de miere"care a fost de fapt o saptamana!
Va pup!

Dia si bebe Rucsi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ginutaC spune:

Buna,
Hai sa va povestesc cum a fost si la mine.Noi ne-am cununat la tara,in satul unde m-am nascut eu,deci preotul ne cunostea-pe mine mai mult,pe sotul meu din vedere(preotul statea pe aceeasi strada cu mama mea).Cu o duminica inainte de nunta a anuntat-o preotul pe mama mea(care e foarte bisericoasa de cind a murit tata)ca trebuie sa ne spovedim.Si ne-am dus,dar cu o zi inainte de nunta,intr-o vineri.A intrat sotul meu primul,cred ca stat 2-3 minute,a iesit cu o gura pina la urechi,apoi am intrat eu.Aveam niste emotii,de nici nu va inchipuiti.Ma gindeam ca cine stie ce ma intreaba avind in vedere ca el stia ca noi deja locuim impreuna(el e mai rau ca o femeie din aia care sta pe marginea santului la birfe.Le stie pe toate).Dar nu m-a intrebat NIMIC.Doar mi-a dat sfaturi in ce priveste relatia sot-sotie.Si ce sfaturi!Adica sa nu-mi refuz barbatul cind vrea.A spus-o el mai pe bilbiite,dar in esenta cam asta a iesit.Am ramas.Probabil ca pe el il refuza prea des preoteasa sau se intelesese cu sotul meu mai devreme.Am vrut eu sa-i spun ceva cu refuzul,dar am tacut de frica sa nu-l sochez ca ma stia fata cuminte.Eu doar aprobam.Si prin urmare nu am stat cuminti in noaptea aceea.Era doar sfatul preotului nu?
Sper ca nu v-am plictisit,dar eu am avut parte de un preot modern.
Va pup dulce,si CASA DE PIATRA! celor care asteptati marele eveniment.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Meischa spune:

SALUTARE!

Cu respect si recunostinta pentru raspunsuri -MEISCHA.
Daca saptamana trecuta si asta, pana azi, am fost in concediu, iata-ma acum maritata si nespovedita!
Am tinut vinerea de din-naintea nuntii post, cu gandul ca duminica voi merge la spovedanie. Dar mi-a trecut intre timp, si ca lista pacatelor mele sa fie completa, am incheiat ziua cu un de-a murit lumea. Si apoi vine ziua nuntii.
Nu cred ca are rost sa spun prin cate peripetii am trecut, de ai fi zis ca sunt semnele Domnului. In fine, ajungem la biserica, unul din preoti fuma cu unchiul si tatal meu. Am intrat in biserica, ne-au asezat cum au stiut ei. Slujba a fost tinuta de 4 preoti. Cred ca a durat max. 1/2 h. Si a costat 4 400 000 lei. ENORM! Da' ce sa-i faci?
In fine, ideea era ca nu m-au intrebat daca m-am spovedit sau nu, si nici pe sotul meu. Si apoi nici nu cred ca ii interesa, din moment ce slujba a durat atat de putin. Toata lumea s-a mirat. Pacat de biserica, ca e superba

Meisha & BB

Mergi la inceput