este/a fost momentul pentru bb?

Buna!
Discutand cu fetele pe chat, am aflat despre mamici-studente, pe care le admir f. mult. M-am gandit sa va intreb cum a fost sau cum este la voi din acest punct de vedere? S-a mai discutat pe forum in general despre cand si in ce conditzii facem copii. M-am gandit sa va rog acum sa va povestitzi experientzele individuale. Eratzi realizatzi din punct de vedere material cand atzi avut un bb? Prin ce situatzii atzi trecut? Daca il vetzi avea in curand, vi se pare cel mai "potrivit" moment?

Va pup!


ruxij

lilib72 spune:

In anul 1993 am facut prima mea intrerupere de sarcina (la cerere).
De ce? Pt. ca nu eram realizata pe plan profesional, nu eram cununata cu actualul meu sot (mare tragedie...), credeam atunci ca nu este momentul potrivit.
Dupa trei ani am inceput sa mai merg pe la doctor, la control pt. ca nu mai ramaneam insarcinata.Era un doctor mai in varsta si ma intrebat de ce nu am lasat primul copil, i-am spus motivele iar el mi-a zis: "tine minte ce-ti spun, copilul il ai cand vrea Dumnezeu, nu cand vrei tu" asa este, a avut mare dreptate.
Credeam ca ma pedepsit Dumnezeu pt. ce-am facut dar cred ca ma iertat, ca dupa zece ani mi-a dat darul cel mai de pret pe micuta Daria care este cea mai mare realizare a vietii noastre.
Eu am ajuns de mult la aceasta concluzie, sa faci copilul atunci cand il trimite Dumnezeu chiar daca nu esti realizat pe nici un plan, copilul va creste si pe acest parcurs te poti realiza si tu, este adevarat ca va fi mult mai greu dar satisfactia va fi si mai mare.
Dumnezeu sa ne ajute pe toti.
Lilib

Eleni spune:

La noi, Maria a venit ca o surpriza. Ne propusesem un copil la un moment dat, dar ne gandeam ca mai avem o gramada de facut, in primul rand sa ne luam casa. In 2 iunie 2002 am avut nunta, iar la jumatatea lui iulie mi se confirma sarcina. Desi ne protejasem, desi pana atunci nu avusesem nici un fel de surprize... Dar am decis ca asta era cadoul nostru de nunta de la Doamne-Doamne si cum mie mi-era groaza de intreruperea de sarcina (nu stiu cum e, dar nici nu vreau sa aflu), decizia a fost evidenta si luata fara indoieli. Chiar daca nu suntem inca in postura sa spunem ca avem totul si suntem realizati, nu regretam aparitia Mariei pe lume. Si eu cred, ca si Lilib, ca e bine sa faci copilul atunci cand ti-l trimite Dumnezeu.
Tot amanand momentul, s-ar putea sa fie prea tarziu.
Cu drag,

ginutaC spune:

Cind am ramas insarcinata cu Ralu-in mai 2000,stateam cu chirie.E drept aveam amindoi serviciu,dar salariile nu erau astronomice.Si pot sa spun ca ne-am descurcat,chiar foarte bine.Si de atunci ne-a mers din mai bine in mai bine.Am reusit sa ne cumparam un apartament micut,apoi sotul meu a fost avansat la servici.Deci pot sa spun ca noua fetita ne-a purtat noroc de cind era in burtica.Acum am reusit sa ne cumparam un aparament mai mare(fara ajutorul parintilor ca data trecuta),sa avem ceva mai multi bani,si sa ne dorim al doilea bb,un bb care se lasa asteptat.
Un copil iti lumineaza viata,iti da un scop in viata.Si e bine venit oricind.
Multi -ici

Anina_n spune:

Noi am tot amanat sa ne casatorim, sa avem un bb, din cauza situatiei materiale. Abia dupa 8 ani si jumatate am indraznit sa ne casatorim, si dupa inca 2 ani sa facem un bb, desi situatia materiala nu se schimbase prea mult. Acum, imi pare rau ca am tot amanat sa ne casatorim si sa avem un bb, pt. ca nu am realizat nimic cat timp am asteptat sa ne fie mai bine din p.d.v. material. Din contra, am pierdut timp. Iar timpul..."timpul trece, nu asteapta pe nimeni !"
Acum, desi nu stam pe roze, vrem si un al 2-lea bb. Sanatosi si fericiti sa fim !

Nina & Nina-Cristina (1 an si 5 luni)

melinav spune:

Nici la noi bebe nu a venit planificat. A fost o intamplare. Bine ca totusi eram cu nunta facuta.
Mi-am dat seama ca sunt insarcinata cam la o luna dupa ce m-am angajat in domeniul pentru care ma pregatisem; cautasem luni intregi un astfel de post, ajunsesem la disperare, peste tot mi se spunea ca nu am experienta! Lucram, dar eram platita foarte prost. Cand in sfarsit mi-am vazut visul realizat, obtinusem deci un servici bun, a aparut sarcina! Ma vedeam data afara, vroiam sa renunt la sarcina, dar am avut parte la servici de oameni minunati care m-au sustinut!
Si asta nu a fost singura problema. Sotul meu facea a 2-a facultate si nu avea servici, fiindca la facultate i se cereau prezente la laboratoare, incercase sa se descurce si cu servici si cu facultate si nu a mers! Cand a auzit de sarcina, nu vroia in nici un chip sa auda de copil! La noi nu a fost ca in filmele americane, ea il asteapta cu luminari parfumate si ii spune ca vor avea un copil si el sare in sus de bucurie!
In plus la noi era si diferenta de RH, eu il am negativ si sotul pozitiv si cei din familie ma sfatuiau sa nu renunt la copil, ca s-ar putea ca mai tarziu, cand vom fii realizati, cu functie, casa si masina, sa ne dorim copii si sa nu mai putem face!
Si in toata istorie, poate ca rolul cel mai important il are soacra mea, care mi-a spus: "lasa, mama, tu sa-l faci doar, ca eu ti-l cresc, tu nu o sa ai nici o grija!" Si s-a tinut de cuvant, de cand am iesit din spital a facut naveta la noi, eu am stat doar 2 luni cu copilul acasa, iar mai tarziu l-a luat la ea la tara sa-l creasca.
Si inca ceva, eu am simtit ca pur si simplu trebuie sa am acest copil din tinerete, nici acum nu cred ca as fi avut taria sa fac un avort, desi m-am chinuit mult pentru acest copil.
Iar sotul meu acum este foarte mandru ca are un baietel, iar cand BB il striga "tati" si vine sa-l pupe e cel mai fericit.

Melina

ruxi spune:

Eu mi-am dorit mai demult sa am copil, dar sotul meu nu prea voia din considerentele, ca mai avem multe de facut, ca nu avem aia, aia si aia, dar pana la urma l-am convins ca vor veni toate cu vremea si nu ne-am mai ferit. Si asa a aparut Clara, am ramas insarcinata la 6 luni de la luarea deciziei, intrasem un pic in panica, dar pana la urma am ramas. Acum sotul meu e innebunit dupa Clara, e de acord ca ar fi fost si mai bine sa fi facut mai devreme copil si ma bate la cap sa mai facem inca 2. Si eu mai vreau inca unul macar. La momentul cand am ramas insarcinata, nu aveam casa, nimic de fapt, doar servicii bunute. Pana sa nasc ne-am luat si casa, cu credit, si aproape tot ce aveam nevoie in casa, asa ca uite, daca nu ramaneam insarcinata, probabil ca si acum stateam cu chirie. Eu cred ca intradevar, daca stai dupa momentul potrivit, tot timpul vei gasi ceva sa nu fie TOCMAI cel mai potrivit moment.Pupici,
Ruxi

ginutaC spune:

Buna
Trebuie neaperat sa adaug ceva la mesajul meu da mai sus.Atunci m-am dat cu capul de pereti pentru bb-ul care nu vroia sa vina.Adevarul e ca incercam de citva timp si nimic.Atunci nu stiam,dar acum sint sigura:SINT INSARCINATA.Ralu o sa mai aibe un fratior sau o surioara.Acum plutesc.
Sa fim sanatosi.

ginutaC spune:

Scuze pentru greselile facute mai sus.M-am grabit sa trimit mesajul si....
Va pup dulce

ciufulici spune:

Moment potrivit nu se stie niciodata daca exista.
Povestea noastara e lunga, noi dupa aproape 10 ani de prietenie am hotarat sa ne casatorim. Am dorit sa avem un bebelus si el a aparut in viata noastra dupa 6 ani de la casatorie. Primii trei ani inca mai invatam amandoi apoi am lucrat o perioada. Deci dupa inca trei ani a venit pe lume bebelusa noastra draga si scumpa. Nu a fost chiar asa de usor dar nici imposibil. Pentru mine personal cred ca e cea mai adevarata realizare a vietii mele.

Va doresc tuturor sa aveti copii sanatosi si timpul potrivit pentru o decizie mare.

2xCiufulici

ariel_7000 spune:

eu am mai povestit aparitia pe lume a alexutzei...dar o reiau si in cadrul acestui subiect.
eram impreuna cu iubitul meu de 2 ani si ne gandeam deja, ca in primavara sa facem nunta.acum era vara...am zis sa termin facultatea, sa-mi gasesc un post de munca si urma sa ne mutam impreuna pt cateva luni, sa vedem daca o sa ne iubim in continuare sau en vom strange de gat...
dar, intr-o buna zi de august, in urma unei vacante insorite si minunate la mare, dupa ce am terminat cu licenta, ce am zis eu? hai sa merg la un dr. si sa-mi fac un control, ca nu prea ma simteam bine in ultima vreme...cam de vreo cateva saptamani.zis si facut!doctorul m-a felicitat pt realizare....eram insarcinata in 6 saptamani.l-am sunat pe iubitul meu si l-am anuntat ca vreau sa n evedem sa vorbim.i-am dat vestea care a picat ca un trasnet...cateva ore a fost incapabil sa spuna ceva.seara a ramas la mine si mi-a zis ca nu suntem pregatiti sa facem acest bebe, ca lui ii este teama sa fie tatic acum, ca nu este pregatit psihic, ca eu abia mi-am dat licenta si nu am de lucru, ca nu avem bani , casa, etc...
in noaptea aia m-am rasucit de pe o parte pe alta, mi-am adus aminte de dr care mi-au zis ca nu voi putea face copii si am decis...voi avea acest copil su sau fara el!!!
a doua zi el a plecat la servici, dar m-a sunat sa ne vedem seara sa vorbim ceva foarte serios.ne-am vazut si mi-a zis ca s-a gandit si-si doreste enorm acest bebe si pe mine...
in luna octombrie am avut cununia civila, in aprilie s-a nascut minunea noastra, iar in octombrie vom avea cununia religioasa.
eu inca nu am servici, decat din cand in cand ma joc de-a operatorul calculator si mai scot cat eun ban, dar ma pot lauda ca am cea mai frumoasa meserie...cea de MAMA!!!
nu regretam decizia luata atunci, suntem o familie fericita si consider ca am realizat intr-un an ce nu au facut altii intr-o viata.
cu mana pe inima pot spune ca sunt FERICITA impreuna cu familia mea. va doresc si voua sa aveti parte de o fericire ca a mea.

ariel
http://community.webshots.com/user/alinapaveliuc
http://community.webshots.com/user/alinapaveliuc1
http://community.webshots.com/user/alinapaveliuc2