Cum sa le impac pe toate?!

anaana spune:

Cind aflii solutia la problemele tale (adica modul in care "pui la suflet") te rog anunta-ne si pe noi...cred ca mai multe persoane au nevoie de aceasta solutie.

Pina la urma cred ca toate astea fac parte din viata de familie, cred ca putina detasare fata de 'probleme' mari, mici, urgente si mai putin urgente e necesara. Uneori niste cuvinte, gesturi spuse fara rautate ma deranjeaza si ma influenteaza prea mult.
Daca as mai stii si cum sa ma detasez la timp as fi multumita. Partea buna e ca macar incerc sa iau totul 'normal' asa cum vine si poate intr-o zi chiar o sa-mi iasa. Si daca am fost nervoasa sau agitata ce-i? Asta este, dupa ce m-am odihnit nu am mai fot nervoasa.
Si pina la urma nu trebuie sa rezolv eu chiar toate 'problemele', chiar daca unii si chiar eu, ne asteptam la o rezolvare cit de cit multumitoare.

Sanatate multa
Ana

Lemoni spune:

Reteta o stim toate dar nu o aplicam prea des.Trebuie iesit din rutina asta zilnica macar odata pe luna o intilnire cu sotul la un restaurant elegant apoi o seara la un hotel luxos dupa care o sa va amintiti cit a fost de bine si o sa vorbiti despre noaptea aia vre-o 3 saptamini pana cand vine timpul sa se repete .Asa iti incarci bateriile si in cele 3 saptamini o sa fi ok.

Nonna76 spune:

Eu cred ca trebuie sa incetam sa vrem sa la facem pe toate perfect .Doar stim ca nu ne iese dar totusi perseveram.Decit o gospodina perfecta sotii nostri vor mai mult o femeie odihnita si vesela.
Stim asta si totusi continuam sa fim ambitioase, vrem sa la facem noi pe toate.
Eu cred ca nu ne iubim suficient si asta ii afecteaza si pe cei care ne iubesc.

http://community.webshots.com/user/Nonna0223

Monica ,mami fericita de Andrei (17 iulie 2007)si Vlad (8 martie 2003)

MissParker spune:

Tora, s-au mai linistit valurile?

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

tora97 spune:

va multumesc pt raspunsuri..
acu ce sa spun... am optat pt o atitudine mai nesimtitoare... incerc din arsputeri sa nu ma mai agit cu maruntisurile zilnice... sa nu mai adun non stop obiectele celorlalti 3 membri lasate prin toata casa.. (desi va rog sa ma credeti ca imi este extrem de greu) sa ma abtin cit pot de mult la a ma mai enerva de boacanele fetelor mai mari si alte alea asemanatoare.... Problema este ca o casa in dezordine imi creeaza depresii.
Mi am creat o mina zimbitoare.. ma gindesc ca asa poate "se ia" si imi intra in suflet.Habar nu am ce sa fac in rest. Ma simt dezorientata.. stiu ca poate cer prea mult de la mine, dar...

M a ingrijorat (si ma ingrijoreaza in continuare) si de aceea am apelat la ajutorul vostru, cind am realizat cit de rau fizic imi este atunci cind ma enervez cind ma cert cu fetele... pur si simplu mi se raceste fiecare fir de par de pe cap lasindu se apoi cu greata Atunci mi am spus ca undeva gresesc... poate intr adevar vreau prea mult.. si apoi, voi incerca promit, daca pe ceilalti nu i deranjeaza dezordinea din casa pe mine de ce ar trebui sa ma imbolnaveasca? Poate asaaaa... vor realiza si ei ca este dezordine desi in mod sigur isi vor lasa pe mai departe obiectele pe colo pe colo...si probabil ca voi face o sedinta in care sa spun clar ca nu mai pot face fata... ca de la 17 la 21 fizic nu am timp.. si sa mai fiu si relaxata, surizatoare...

Nu stiu, probabil ca am nevoie de o pauza in care sa mi pun ordine in idei si prioritati...

multumesc inca o data de ajutor! Stiu, de cind sint pe forumul asta, desi in ultimul timp am postat mai rar, ca o vorba buna, o incurajare ajuta enorm

poze multe cu noiAna a implinit un an 20062007
"da aripi unui copil, dar lasa l sa invete singur sa zboare" Marquez

Rufus spune:

Cu draga mea sotie s-a intamplat exact ce s-a intamplat cu mine atunci cand am ramas singur cu Ioana: am intrat in panica. Si am repetat panica cand m-am pomenit cu casa plina, din doi s-au facut 4 si apoi chiar 5.
Nu-i usor. Copiii cresc, la fel si nevoile lor si, uneori simtim ca nu mai facem fata. Cumva, toate sfaturile pe care le-am primit atunci cand intram in criza, i le dau eu sotiei, acum. Am fost si in vacante, in doi sau mai multi, insa cred ca-i nevoie de mai mult. E drept, pune mult la suflet si asta nu-i chiar bine. Stiu ca nu le poate face pe toate si ii explic ca face destule, ca nu-i vina ei ca nu-i in regula la servici, ca nu poate controla tot ce fac copiii. Lipsa timpului e o problema, s-a simtit foarte bine cat a stat acasa cu Ana...dar doi ani au trecut. Iar eu mi-am mai luat un servici. Ne mai vedem seara, amandoi obositi, iar noi inca mai dorim sa petrecem cat mai mult timp impreuna. Ce mai timp...cateva ore, iar atunci ce sa faci mai intai?
Culmea e ca eu sunt mai relaxat, desi eu eram lupul cel rau. Acum e invers, dar eu zic ca-i normal, nu-i usor sa fii mama de trei fete. Desi lumea ma plange pe mine...
O rezolvam noi si pe asta...

poze multe cu noiAna a implinit un an 20062007

try spune:

Cred ca mare parte a nemultumirii tale vine din faptu lca nu pot iajunge unde-ti propui. Nu uita ca nu e totul sa ajungi acolo unde-ti propui, nu uita ca ca uneori ar trebui sa ne multumeasca si doar faptul ca incercam, nu uita ca uneori ne fixam si noi teluri prea mari, care depasesc posibilitatile si disponibilitatile noastre afective, fizice, energetice.
Exista si super femei, dar ele au si super energie. Nu suntem egale si ca urmare ne plecam de la aceleais cunoscute/necunoscute. Unele femei pot duce mult fizic, altele obosesc repede sau au nevoie de mutle ore de somn pt refacerea zilnica. Unele femei sunt putin pretentioase si Accepta sa puna pe toti ceilalti inaintea lor, alte femei nu fac rabat de la nevoiel lor personale. Si tot asa putem merge cu exemplele la infinit. Trebuie sa inveti ca ai si tu niste limite si sa accepti ca nu le poti face pe toate perfect. Cand vei invata sa accepti asta, vei si ma multumita de sine sit e vei putea bucura mai mult de ceeea ce reusesti si vei invata sa-ti muti atentia spre ce-ai facut, nu spre ce n-ai facut.
Nu se poate si sotie, amanta, mama, gospodina si femeie perfecta. Pur si simplu nu se poate. E prea mult. Cele care iti lasa impresia asta ori infrumuseteaza realitatea sau tu le vezi altfel pt ca nu cunosti toate detaliile.
Cand iti fixezi niste teluri prea inalte fatza de disponibilitatile tale actuale apare o problema. Stii ce se intampla daca vei continua sa lupti sa atingi ceva mai departe decat poti? Inseamna sa-ti generezi tie insuti si mai multa nemultumire caci cu cat te vei stradui mai tare, cu atat te vei astepta la mai mutle rezultate si cu atat frustrarile iti vor fi mai mari pt ca limitele tale posibil sa nu-ti permita a ajungi acolo unde vrei. Si de aici poti intra intr-un cerc vicios
Ia-o mai incet, propune-ti cate mai putin si mai realist.
Poate ca nu e cazul tau asta, dar am vrut sa atrag atentia in acesta directie ca sa nu cumva sa cazi in capcana asta.
Ia lucrurile pe rand, rezolva putin cate putin.

undeva cred ca e vorba de-o nemultumire de sine sau pe o situatie de la fine din familie care te aduce la sfarsit de zi in acea stare de care spui: de nu poti sa mai zambesti si nu mai ai energie pt multe.
Fa o introspectiva si vezi ce anume te deranjeaza cu adevarat.

"Tot ceea ce nu te doboara, te face mai puternic"
Alex - 5 Nov. 2004 si Adrian - 24 Aug. 2006 ......... poze I si www.flickr.com/photos/8947508@N02/" target="_blank">poze II

kale spune:

in acele momente cand simti ca "nu mai poti" incearca sa te linistesti,respira adanc,inchide ochii si roaga-te la Bunul Dumnezeu sa-ti dea pace in suflet,sa te ajute sa te calmezi.eu asa fac mereu,si slava Domnului chiar ma ajuta.incearca sa vezi numai latura buna a lucrurilor,Dumnezeu te-a binecuvantat cu o familie superba,si niciodata nu-ti va da mai multe greutati decat poti indura.tot ce poti face e sa-ti pui toata increderea in EL.