Cum explici despartirea unui copil de 3 ani?

Cum explici despartirea unui copil de 3 ani? | Autor: livium

Link direct la acest mesaj

Deschid acest subiect in speranta ca din marea comunitate DC se va gasi cineva sa ma ajute cu un sfat.
Din pacate exista momente in viata cand "marile" noastre creiere se blocheaza si nu ne mai ajuta (divortul pare a fi unul dintre ele, cel putin in cazul meu), nu mai stim ce e bine si ce e rau, vedem totul in alb si negru. Ca si cum nu ar fi suficient, imaginatia ma paraseste exact cand e mai multa nevoie de ea pentru a fi aproape de cel care va pierde si suferi cel mai mult, baietelul meu.
Prin urmare rog pe oricine a trecut printr-o situatie similara sau prin profesie este aproape de sufletul copiilor sa-mi dea o idee despre cum poate fi explicata despartirea parintilor si mutarea doar cu mama si o bunica unui copil de aproape 3 ani.
Ma sperie acest lucru pentru ca acum cateva luni, cand bona lui si-a gasit altceva de lucru (dupa aproape 2 ani de stat impreuna) si a ramas cu una dintre bunici, a ajuns sa nu o suporte pe aceasta din urma si chiar sa-i spuna sa plece din casa (cand ne vizita) sau sa o loveasca (din pacate este vorba tocmai despre bunica la care ar trebui sa se mute).
Multumesc anticipat tuturor.

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns elyda spune:

este greu ,dar nu imposibil .in primul rand tu si fosta ta sotie luati copilul doar voi doi si intre ...6 ochi ii explicati ca mami si tati din anumite motive nu mai stau impreuna ,ca el va sta cu mami si bunica pt ca ele au grija ca el sa creasca mare si sanatos dar si tati le va ajuta si va fi mereu langa el pentru ca tati il iubeste muuuult si vor merge impreuna la plimbare , in parc etc . el percepe plecarea ta ca si cum l-ai parasi pe el totul este sa-l asiguri ca tu esti langa el si ca-l iubesti si mai ales ca TU ESTI TATICUL LUI SI ASTA NU SE VA SCHIMBA NICIODATA!ASTEPT SA POVESTESTI CE S-A INTAMPLAT!

dana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns szivarvany spune:

Eu Giuliei i-am spus adevarul. Ca tati se muta, ca nu va mai locui cu noi, dar ca o iubeste foarte mult si de cate ori poate vine in vizita. Cand intreaba de "tati" ii spn ca este la servici si-i spun sa-si aminteasca (,) ca tati nu mai locuieste cu noi.


Daria & GIULIA_(2004_08_16)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns livium spune:

Multumesc Daria, Dana pentru raspunsuri. Asa cred si eu ca e cel mai bine, adevarul si comunicarea cat mai bine a sentimentelor.
Momentul final nu a venit inca dar incerc sa anticipez intrebarile lui si caut sa gasesc si un "motiv" pentru ca raspunsurile de genul: "asa trebuie", "se intampla", "nu se poate" nu duc nicaieri in discutiile cu el. Se opreste din intrebari doar in momentul in care reuseste sa faca o legatura gen cauza-efect. Mami si tati merg la servici sa castige bani sa cumparam excavatoare, te culci acum sa fii odihnit si sa jucam fotbal, .....te muti cu mami si buni pentru ca ........
Liviu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns elyda spune:

ai inceput sa te prinzi !!!!asa trebuie sa procedezi sa-l faci sa inteleaga ca el nu are nicio vina si ca tu o sa fi cu el mereu .asteptam rezultatul

dana

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns monixy spune:

in primul rand nu te astepta sa inteleaga imediat , si oricum logica la un copil de 3 ani nu e cea a adultilor , mai degraba trebuie sa aveti rabdare o perioada destul de lunga sa se acomodeze cu situatia si sa o accepte.
concret , ii poti spune ca tati si-a luat inca o casa si locuieste acolo pt ca asa e mai bine pt toti , dar avantajul e ca el , copilul o sa aibe 2 dormitoare si mai multe jucarii, o sa vina de 2 ori mos craciun , o sa isi faca mai multi prieteni , si la mami , si la tati (ca sigur nu va fi chiar asa cu prietenii , dar important e sa-i dai cateva idei pozitive pe care sa se fixeze) . apoi il poti asigura ca e normal sa fie trist , dar (iar e necasar un element pozitiv) ca e din cauza schimbarii si tati il iubeste la fel de mult si uite , poate vorbi cu el la telefon cand doreste si vor petrece o zi pe saptamana impreuna si va trece tristetea . apoi , daca e posibil, la culcare sa asculte o caseta inregistrata cu o poveste citita de tata . daca exista cunostinte cu copii , in aceeasi situatie , pot fi dati ca ex acei copii-ca normalitate a divortului (care sa fi trecut cu bine de faza critica a despartirii) si eventual daca au varste apropiate copiii sa petreaca ceva timp impreuna. daca nu aveti astfel de cunostinte , macar sa petreaca cat mai mult timp cu copii , ca sa fie cat mai mult ocupat si incantat de activitati , iar programul de vizita si telefoane trebuie respectat , pt a avea din nou incredere si a gasi din nou siguranta , in noua situatie.
in legatura cu bunica cu care copilul nu se intelege , poate s-ar schimba lucrurile daca aceasta ar pune la cale niste surprize pt cel mic (ca sa o asocieze si cu ceva placut , pt ca ,din pacate ,o asociaza cu despartirea de bona); o escala la un mc donalds cu spatiu de joaca si cumpararea unui meniu cu jucarie la alegere , cumpararea unui cd educativ pt copii de gradinita (baiatului meu de 3 ani ii place f. mult un anume cd-"matei merge la gradinita" -in special jocul cu ingrijirea unui catelus), sa se joace impreuna cu baloane prin casa (adica sa il rasfete nitel)si in general sa fie mai flexibila cu regulile (curatenie , politete , cumintenie) in perioada asta.
si orice ar face parintii , impreuna sau individual, tot vor exista crize de plans "vreau cu tati" , in care copilul isi exteriorizeaza tristetea (plansul si crizele mai ajuta si adultii sa se descarce , nu-i asa?) , astfel ca trebuie lasat sa se calmeze repetand ca ii intelegem tristetea , ca va trece si ca mami si tati il vor iubi mereu , intotdeauna .
in crizele copiilor se poate canaliza atentia pe altceva lungind" discutia :de ex . cat de mult te iubesc eu si tati ? -atat (se delimiteaza un spatiu cu bratele ) , ba nu atat (se desfac bratele la 180grade) , ba nu , de aici pana la cer (unde e soarele vesel si unde zboara pasarile-si aici se ia copilul in brate si il rotim , jucandu-ne de-a pasarile si avioanele ) si tot asa , initiind un joc si inlocuind emotiile negative cu ceva vesel.
in speranta ca dragostea (parinteasca) invinge totul , va urez numai ganduri bune !

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mwm spune:

...adevarat insa trist. E greu sa-ti dai cu parerea ne-avand trairea pe care o are acel copil, tatic si chiar si mamica. Cu povestioare o sa o tine-ti mult si bine insa cu adevarul cum stai? Coplului daca nu-i spui adevarul, fie el si pe ocolite, poate sa creasca influentat de minciuna de unde va fi foarte greu sa-l mai scoate-m la liman dupa o perioada de timp. Eu iti sugerez sa fii deschis cu el (chiar si mamica) si sa-i spui caci locul tau este in alta parte iar locul lui este cu mamica (oare de ce? al meu este cu mine de la varsta de 4 ani si m-a vrut inca de la 2-3 ani doar pe mine) In Romania politica e mare...si miciuna are picioroange (sau catalige) Deci ce a ramas sa aranjati este doar O PRIETENIE SINCERA CU COPILUL SI MAMICA ACESTUIA (pt. a avea acces la copil) alminteri esti pierdut si poti fi considerat kiar si ..abandonat mai tarziu. Trebuie sa stai mult pe genunchi si sa versi ligheane de lacrimi pt. ca Dzeu sa-ti asculte strigatul si sa-si faca voia SA.
Nu te pierde si nu dispera; rabdarea si tacerea sunt mama intelepciunii.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns livium spune:

Multumesc monixy, ce idei simple dar de efect (daca mai ai si altele te rog nu ezita aici sau pe mail).
Oricum azi sunt mult mai optimist pentru ca aseara am fost cu sotia la avocat sa ducem actele si acesta ne-a spus ca daca tot nu vrem sa facem "circ" (desi nu-i convine pentru ca-i reduce onorariul) ne recomanda o practica relativ noua in Romania: "custodie egala" (nu retin termenul exact pe care l-a folosit) si care presupune drepturi aproape egale pentru ambii parinti. E drept ca unul va fi "legal" tutorele si va semna, decide, etc in numele lui, dar copilul poate sta un timp egal cu amandoi. Sper sa accepte si sotia pentru ca nu s-a putut decide pe loc.
O zi buna tuturor!
Liviu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anca_vlad spune:

se cheama custodie comuna!

POZE VLADUT



"Dumnezeu iarta, dar nu lasa nimic neispasit!" Arsenie Boca

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Doamna Bibi spune:

Daca din pacate s-a ajuns in acest punct, copilul trebuie sa stie adevarul,bineinteles spus la nivelul lui.El trebuie sa stie ca, indiferent daca mami si tati nu se mai iubesc,pe el iti iubiti amandoi.Eu asa am procedat si se pare ca a inteles.Normal ca are momente in care plange dupa tati,ca ii e dor de el,sa vina acum. Momente din astea vor fi,dar trebuie sa-i explicati amandoi.
Si cel mai important aspect: nu va denigrati NICIODATA in fata copilului,nu vorbiti urat unul de celalalt,indiferent de ce a resentimente exista intre voi.Intotdeauna sa vorbiti frumos unul despre celalat in fata copilului (chiar daca in particular va scoateti ochii).Copii nu trebuie subestimati,intelg mai mult decat ne dorim noi cateodata.
Referitor la custodie,legea presupune acordarea totala a custodiei unui parinte,insa daca va intelegi (eu asa am procedat),tatal are liber oricand sa-l viziteze (si asta se specifica in decizia de custodie).
Numai bine

Monica si Bogdan (01.09.2004)

http://community.webshots.com/user/bogdanel2004

Mergi la inceput