Ce pot sa fac?Sunt oripilata!Sistemul sanitar!
Raspunsuri - Pagina 7
Eliza5 spune:
quote:
Originally posted by vali02
..am intrat in sala de operatie, am tinut-o de manuta si am vorbit cu ea pana a adormit si abia apoi am plecat. Cand s-a incheiat operatia am fost chemata si am stat pana s-a trezit. Pentru un copil e foarte important sa-si vada mama langa el, deja trece prin trauma operatiei, de ce sa-i mai adaugam si trauma despartirii de parinti? Vali,Alexandra (30.03.2003) si
asta cam asa e.. si un copil poate ramane cu sechele si cosmaruri daca este despartit atat de brutal de parinti in cazul unei operatii.
BraveGirl spune:
Nu am timp sa citesc tot topicul...dar dupa primele 2 pagini deja mi s-a luat. Xio vad in tine tanarul student la medicina care, desi s-a lovit de toate mizeriile din spital, el tot nu vrea sa recunoasca cum sunt majoritatea doctorilor din spitalele romanesti. Zici ca nu te omoara nimeni daca nu dai spaga...nu, nu te omoara, te lasa sa mori pt ca nici nu vor sa se uite la tine....Nu-mi vine sa cred ca o studenta le tine partea si incearca sa le gaseasca scuze 
....M-am saturat de atitudinea din sistemul medical romanesc....nu cred ca vom vedea prea curand vreo schimbare daca nici viitorii medici nu vad mizerile din sistem. M-am enervat la culme...asa ca ma retrag ...
==========
Corina
Albumul meu
roxanal spune:
am inteles ca pot face reclamatie la Autoritatea de Sanatate Publica, ei sunt peste spitale..o sa mainteresez ce si cum..alte idei nu mai are nimeni?
mariamunteanu spune:
OXI, orice ai spune, nu este normal sa nu ti se explice ca pacient (sau parinte de pacient minor, bebe mai ales) prin ce urmeaza sa treci. Inteleg ca asta nu se poate face pe larg in spital, dar macar in cabinetul privat sau neprivat al medicului trebuie sa aiba loc o discutie lamuritoare despre interventie si implicatiile ei, pt. ca pacientul sa se poata pregati, la ce sa se astepte si sa stie ce are de facut ca parinte.
Eu am parinti medici, am crescut in mediu de medici, dar tot nu gasesc normal. Iar ostilitatea cadrelor medii este un abuz. Cum isi permit aceste persoane sa fie atat de insolente, incat sa trateze pacientul ca pe un animal ? Este tot vina doctorilor care nu le "strunesc". Ele sunt subalternele medicilor, nu invers, asa ca vorbim de o proasta organizare a sistemului medical, organizare pe care o fac medicii.
Ca medicul e bun si isi face treaba e una si e in mare parte adevarat, dar ca au datoria sa "educe" cadrele medicale si sa se ocupe de buna functionare a spitaleler/policlinicilor, e tot atat de adevarat.
Nu vreau sa raspuns punctual la fiecare problema ridicata de Roxanal si combatuta de tine, dar mi-am amintit de faza cu intrarea in spital - cum sa te deplasezi pe jos prin curtea spitalului, cand de multe ori pacientii ajung intr-o stare precara ? Sau cum sa faci fata cu copil mic si bagaje, ca Roxanal ??
Cu stima,
Maria
PS Eu m-a operat de 2 ori in strainatate si stiu ca li se permite pacientilor ca-si aduca lucrurile personale in rezerva, ba chiar sa le si poarte daca vor (ma refer la camasa, halat, papuci). De lucrurile de strada m-am schimbat in rezerva si le-am lasat in dulap. Vizitatorii au voie sa vina zilnic (cu restrictie la pranz si seara dupa 19) imbracati normal, nu exista sa faca portarul regula sau sa ceara bani pt. a te lasa sa intri.
psichoMom spune:
Dragele mele,
Postez foarte rar pe acest forum, preferand de cele mai multe ori, doar sa citesc... De data aceasta, insa, cititnd povestea aceasta mi-au trecut prin fata ochilor cele patite de mine intr-o imprejurare aproape identica acum un an si jumatate.
La varsta de 2 ani si 4 luni a trebuit sa-l operez pe Matei de Hernie inghinala.
La prima vizita, d-na dr i-a dat pantalonasii jos si fara ca macar sa puna mana pe el, a decretat: maine dimineata la ora 8 trebuia sa ma prezint cu el la operatie. Asta era in octombrie. Noroc ca baietelul tusea si eu, precauta din fire am mai intrebat si in alte parti... Asa am ajuns la Dr. Lascu, un chirurg de exceptie si un OM deosebit. L-a luat, l-a mangaiat, l-a consultat si m-a sfauit sa mai astept, ca hernia e mica si ca e posibil sa se repare de la sine, data fiind varsta copilului... dar, ca oricum, operatia e f simpla, dureaza putin, voi putea pleca cu el acasa in aceeasi zi... M-a linistit. Mi-a dat nr lui de telefon si mi-a zis ca in caz ca acuza dureri, face febra sau obesrv ceva ne la locul lui sa-l sun la orice ora din zi si din noapte...
Si a a vut dreptate. Hernia parea sa se retraga si pana in mai nu a mai aparut nimic. In mai insa s-a refacut si de data aceasta s-a decisa sa mergem la operatie.
Ne-am prezentat la internari, dimineata cu noaptea in cap, insotiti de asistenta de la chirurgie, trimisa de Dr Lascu cu noi sa ni se faca fisa. Si de aici spume si nervi...
Doamna de la internari ma ia pe un ton rece, ca sa-i dau adeverinta de salariat. Ii explic ca mi-am schimbat serviciul de 2 zile si inca nu am aceasta posibiliate. Zice, bine, de la sot... Sotul, la acea vreme, nu avea nici el posibilitatea aceasta (nu mai stiu exact de ce), si ii zic ca nu pot sa-i aduc de la sot... La care ea, nu stiu de unde a tras concluzia ca colpilul meu de fapt nu prea are tata si imi arunca in fata urmatoarea replica: draga, zi-i sa faca ceva sa te ajute ca tu nu ai facut copilul asta singura... sa-si asume raspunderea!!!
Va jur ca am vut sa o bat!!! Asisitenta de la chirurgie ramasese si ea fara replica! I-am zis doar: Stimata doamna, tatal copilului meu este sotul meu, locuim in aceeai casa si nu va permit sa trageti concluzii de genul acesta depre viata mea...
Ma rog, trecand peste acest episod... ajungem in salon. Aici ma mir putin de povestirea Roxanei. Noi am stat intr-un salon curat, cu 3 paturi, dar eram singuri, cu televizor... Anestezista (Irina si nu mai stiu cum), o dulceata de femeie, a venit si ne-a explicat ce se va intampla cu copilul, ca va avea grija de el in sala ca si cum ar fi al ei... Dr. lafel... Asistentele, intr-adevar, nu s-au sinchisit sa ne bage in seama decat dupa ce au vazut banii in buzunar...
La iesirea din sala de operatii totul a fost OK pana Cand MAtei s-a trezit. Cand s-a trezit a vrut sa isi smulga perfuzia si pt ca altel nu a fost chip, i-au scos-o si au lasat branula...
Ce m-a scos din minti si m-a speriat de am dat in caderi de calciu a fost ca la vre-o ora dupa ce s-a trezit, la un mom dat a dat ochiii peste cap... si parea ca si-a pierdut cunostinta... Am ajuns la asistente urland si a venit una, s-a uitat la el, si calama imi zice: doarme, doamna, e normal dupa anestezie!!! Am zis ca innebunesc... Nimeni nu imi explicase ca e posibil ca un copil sa se comporte asa dupa anestezie... Eu stiam doar ca fusese operat, trecuse printr-o anestzie generala si acum ceva era rau...
Am sa scurtez povestea caci deja v-am spus ce era de spus din experienta mea. Din fericire Matei si-a revenit repede, s-a recuperat total (seara deja se plimba prin casa si se juca).
Comportamentul personalului mediu si al personalului auxiliar din GA lasa muuuuult de dorit. Ceea ce nu inteleg ei este ca acolo nu trateaza doar copiii ci si psihicul parintilor care sunt deja incercati de boala copiilor lor. Nu mai au nevoie si de comportamentul lor necivilizat... Dar pana acolo mai trebuie sa curga multa apa pe Dambovita civilizatiei noastre...
psichoMom spune:
Ce am uitat: ni s-a dat voie cu masina dupa ce portarul a cerut " de o bere". Dupa ce si-a primit banii pt licoarea solicitata, masina a mai iesit de acolo seara, fara sa ne intrebe nimeni nimic...
La internari mi s-a pus in vedere ca am nevoie de pijama si halat. Eu aveam un trening si cand i-am explicat nebunei ca nu am ce face cu pijamaua pt ca eu nu urma sa dorm acolo, ci aveam nevoie doar de o tinuta de zi, decenta si curata pentru spital, mi s-a zis ca nu exista asa ceva!!! Sa mi se aduca pijama de acasa!!! Noroc, din nou, cu medicul si personalul de la chirurgie...
danais spune:
Roxana, imi pare foarte rau de experienta pe care ai avut-o si ii uram micutei Teo sa se refaca foarte repede si sa uite trauma.
Eu personal cred ca amestecam mere cu pere, respectiv sistemul sanitar, despre care toata lumea stie cum este, mai precis lipsa medicamentelor in spitale, aglomeratie, mobilier si instrumentar de pe vremea lui pazvante, etc, si pe de alta parte omenia pura, de care ar trebui sa dam dovada cu totii, nu numai doctorii in particular, si care nu cred ca tine de sistem, sau nu numai de sistem. Faptul ca doctorita si asistentele s-au purtat cum s-au purtat tine de bun simt si omenie, ele datoria profesionala (la modul restrans in care este ea inteleasa in Romania) si-au facut-o, mai departe Dumnezeu cu mila.
Cam cat ar fi costat-o pe doctorita sa-si rupa un minut din timpul de palavrageala pe hol si sa-i spuna mamicii "am operat-o pe micuta, problema s-a rezolvat, va veni la salon in cateva minute, are voie sa bea atatia ml de apa, apoi dupa x ore atata lapte. Va fi mai agitata un timp, e normal, nu va ingrijorati". Asta deja nu mai tine de sistem, ci de o minima doza de omenie, pentru ca in cursul executarii meseriei lor, dotorita si asistentele cu pricina au interactionat cu oameni, nu cu stalpi sau pereti, deci se asteapta un comportament uman.
Si va spun ca nu tine de sistem ca atare, ci de oameni, pentru ca si noi am incasat cu Denisa doza noastra serioasa de spitalizare iarna asta si am fost tratati omeneste. Da, in Romania. Denisa mea a fost operata de otomastoidita in ianuarie, la urgenta, si nu pot sa va spun cat de frumos s-a purtat toata lumea cu noi, incepand de la doctori pana la infirmiere, in conditiile in care, fiind urgenta, nu am dat nimanui nimic inainte pentru simplul motiv ca nu eram pregatiti pentru asa ceva.
In cele 45 de minute care s-au scurs intre consultul pentru internare si operatie, ne-a explicat intai doctorul conferentiar in ce consta procedura, ce tratament i se va face dupa, care sunt riscurile, etc. Si i-a luat numai 3 minute si am inteles tot, in conditiile in care era si el ingrozitor de ocupat si a trebuit sa-si decaleze tot programul de operatii ca sa o opereze pe Denisa mea prima, pentru ca era in stare grava, in conditiile in care atunci ne vazuse pentru prima oara.
Imediat dupa ce am iesit de la dansul, ne-a luat la rand doctorul nostru (mana 2 in operatie), care o operase pe Denisa de polipi cu 6 saptamani inainte si ne-a mai explicat o data toata tarasenia, ne-a indemnat sa il intrebam orice, ne-a spus cam cat estimeaza ca va dura, ce tratament ii vor face dupa, cam cat va trebui sa stea internata, etc. Ne-a incurajat pe amandoi, care eram ingrozitor de speriati, cu copilul aproape lesinat. In cateva minute a venit si anestezista, a ascultat-o la plamani si inimioara, ne-a intrebat de alergi, boli, ereditate, etc., a glumit cu ea, ne-a explicat ce anestezie ii face, care sunt riscurile, cum se va simti dupa operatie, etc. Repet, nu i-am dat nimic si ne vedea pentru prima oara.
M-au lasat sa merg cu ea pana in anticamera salii de operatii, apoi aistenta, foarte draguta, a pacalit-o cu un ursulet sau ceva de genul asta si mi-a facut semn sa o sterg. Cat a durat operatia (vreo 45 de min) mai iesea cate o asistenta si ne spunea ca totul e bine, apoi au scos-o din sala si au mers cu ea pana la salon si anestezista si medicul (mana 2), care ne-au explicat amandoi ce s-a intamplat in operatie, ce i-au facut, ca s-ar mai putea sa mai fie nevoie de o interventie (slava, Domnului, n-a fost). Dupa operatie, asistenta de salon baga capul pe usa din proprie initiativa cam la o jumatate de ora, sa vada daca e totul in regula, cand s-a trezit cu dureri mari de cap s-a reunit intr-un minut un adevarat sobor la patul ei, i-au bagat ceva in perfuzie si s-a linistit, apoi s-a umplut toata de pete rosii, iar a venit asistenta, apoi doctorul si i-au pus niste dexametasona si i-a trecut. In toata perioada de spitalizare am avut parte numai de genul asta de tratament, ca sa nu mai vorbesc ca a doua zi, cand ne-am dezmeticit, sotul meu l-a haituit pur si simplu pe doctor sa ii dea ceva ca recunostinta, pentru ca pur si simplu doream sa facem asta, fiind realmente si profund recunoscatori, si nu a reusit, pana la urma i-am luat un cadou pentru baietel, nici pe asta nu a vrut sa-l primeasca, dar am insistat noi. Dupa externare ni s-a explicat ce trebuie sa facem, care sunt semnalele de alarma care sa ne determine sa revenim la spital, etc.
Ideea postului ingrozitor de lung este ca se poate si in Romania sa fii tratat decent in spitale, daca materia prima umana a doctorilor, respectiv asistentelor si infirmierelor, este buna. Bineinteles ca pe de alta parte este si vina sistemului deficitar care, cred eu, inraieste pe cei care se confrunta zi de zi cu lipsurile sale.
Inca o data, multa sanatate lui Teo, si sa va tina Dumnezeu departe de spitale si boli
Daniela si Denisa
XIO spune:
Bine , sa o luam pe rand:
1.Nu am afirmat ca este NORMAL sa nu-ti spuna nimic doctorul , trebuie sa-ti explice , am spus ca doctorita respectiva nu ti-a spus probabil din cauza ca intra in operatie.Am tras eu concluzia din ce ai spus.
Ca ea statea cu o asistenta si radea nu o aplauda nimeni , avea obligatia sa-ti explice MACAR in 3 cuvinte despre ce e vorba si sa-ti raspunda la intrebari.
2.Posteoperator....multe spitale nu au sali pre/postoperatorii , de aceea pacientul este dus inapoi in salon (dupa ce e dezinfectat, pansat) sau la terapie intensiva.
3.Lipsa asistentelor/infirmierelor/brancardierilor este din cauza lipsei fondurilor necesare. Este normal ca fiecare 3-4 pacienti sa aiba o asistenta , nu sa fie una la 3-4 saloane pt. ca bolnavii nu pot fi supravegheati. Trrebuie scris in fiecare zi in fisa : evolutia zilnica , medicamente , daca are sau nu febra , cat e diureza , cat se dreneaza din operatie, samd. , cum au atata treaba si sunt foarte putine nici nu se pune problema de stat langa pacient.
4.Spitalele...din pacate este o imagine jalnica in multe din spitalele noastre tot din lipsa fondurilor. Nu este normal sa stea 10 pacienti intr-un salon .
5.Doctorii....eu pana acum am auzit de un singur doctor care a pertind bani pt. operatie(familie , prieteni , amici , eu ) , atat , din toate contactele cu doctorii unul singur a cerut bani si habar n-am cine e , ca matusa-mea nu a vrut sa-l reclame.
Nu te lasa sa mori pe masa , nu te lasa sa mori , este cea mai mare aberatie.
Am operat batrane care nu aveau nici un leu , femei care nu aveau nimic , am vorbit cu o doamna de etnie rroma care vindea fier vechi , traia de pe o zi pe alta cu familia si a fost operata in cel mai modern spital din oras unde stau pacientii cate 2 , maxim 4 intr-un salon enorm , unde au toaleta in salon , dus , dulapuri ca in filme. Nu a dat absolut nimic pt. ca nu avea si cu toate astea n-a murit .Ca sa vezi....
Este o poveste nemuritoare asta cu muritul , ia incearca sa nu dai bani si sa vezi. Zic si eu , ca pana acum nu am scos 1 leu din buzunar si sunt ok.
Deocamdata majoritatea medicilor cu care am lucrat si care au lucrat pe mine , de fapt toti au fost OK , nimeni nu s-a rastit la vreun pacient , n-a cerut bani , ba chiar n-am vazut sa lase pacientii sa moara pe masa ca nu au dat ceva. Asa ca , sa imi fie permis sa am si eu majoritatea mea , asa cum povestile nemuritoare pe care le tot citesc au "majoritatea" lor.
Roxanal , nu ma supar , pur si simplu imi este scarba cand vad atacuri penibile(nu ma refer la tine ci la cele care stiu cum sunt eu fara sa ma fi vazut/cunoscut vreodata).Ma refer la puerilitatile astea , daca cineva spune ceva cu ce nu sunt eu de acord pe mine ma opreste "ceva" anume sa-i spun ca e jalnica in pat , frigida , mama denaturata , profesoara agramata sau mai stiu eu ce dedesubturi ale vietii personale, mai ales cand nu cunosc persoana in cauza.
http://www.hi5.com/friend/photos/displayMyPhoto.do?albumId=100560422
cami30 spune:
Am tot respectul pentru medici. Este o meserie de o responsabilitate uriasa. Totusi, medicii in Romania se cred niste mici Dumnezei. Poate ca in multe cazuri chiar sunt, insa parerea personala este ca Dumnezeu, daca exista, mai este si modest.
XIO, tu reprezinti viitorul in medicina. Urmaresti documentare si filme cu modul in care se lucreaza in strainatate. Iti doresti ceea ce vezi acolo. Dar sa stii ca nu totul depinde de dotari si de bani.
SCHIMBAREA incepe cu noi, oamenii. Cand noi oamenii o sa intelegem ca a nu arunca hartii pe strada tine doar de noi, vom avea o tara mai curata, cand vanzatorul va zambi, vom avea clienti mai multumiti, cand medicul va fi mai intai om si apoi medic, vom avea mai multe vieti salvate . Oamenii se vindeca si cu cuvinte.
Medicii trebuie sa inteleaga ca ei sunt in serviciul oamenilor. E ca si in comert. Eu , asiguratul, platesc serviciul medical care doresc sa fie civilizat. Pacientul nu e doar un produs adus la reconditionat intr-un atelier, e un om. Un om in suferinta inconjurat de alti oameni ingrijorati.
Si medicii in strainatate muncesc la fel de mult in conditii bune sau in spitale pt saraci, totusi au datoria morala de a vorbi cu pacientul. Au datoria de a fi oameni cu oamenii in suferinta.
Eu nu inteleg de unde ingamfarea asta exagerata a unor medici care nu pot cobora explicatiile procedurii medicale la nivelul unui pacient, de unde rautatea si invidia asistentelor care muncesc mult si sunt prost platite. Daca 10 oameni iti baga cate ceva in buzunar si al 11-lea nu, de ce nu poti fi om si cu al 11-lea?
Nu trebuie sa ne resemnam la gandul ca asta e sistemul si asa trebuie sa fie, sa suportam si sa intelegem.
N-am vorbit niciodata urat despre un medic desi am avut parte si de, dupa parerea mea, dezastre in medicina. De la oftalmologul care mi-a gresit dioptriile pana la ginecologul care mi se plangea ca nevasta lui nu vrea copii si ma tinea o ora la povesti in cabinet, totusi am incercat sa acord si a doua si a treia sansa sa inteleg nici eu nu sunt cea mai buna in meseria mea.
Am observat ca unii medici sunt foarte sensibili la persoanele informate care incearca ele sa se ridice la nivelul de informatie al medicului caci, "domnia sa", nu poate cobora. Daca vorbesti medicului pe limba lui si ii arati ca nu esti chiar dobitoc te va trata altfel. Dar nu tot oamenii pot sau vor sa se informeze. Marea majoritate doresc sa aiba increderea oarba in medic...
Acestea fiind spuse, roxana, eu te sustin si te incurajez in demersurile tale cu reclamatia, chiar si una legata de comportament.
Azi o reclamatie, maine doua... si uite asa incepe schimbarea...
Sanatate copilului tau!
cami
madalinad spune:
roxana, brrrr, m-a luat cu fiori reci... si asta nu numai pt ca saptamana viitoare ar trebui sa-l operam pe serban de polipi la gr alexandrescu, dar si pentru ca mi-am adus aminte de experienta trecuta de acolo...
xio, te rog io mult, tot respectul pt tine dar nu vorbi in necunostinta de cauza!
- inainte de operatia lui serban, ne-am internat pt analize. copilul (9 luni), nemancat de peste noapte. analizele - la 2 dupa-amiaza. de, erau multi.
- ne-au bagat intr-o camaruta cu 4 patuturi de bebe, din alea cu gratii, si atat. eram asa: 2 copii operati, unul pe chimioterapie si al patrulea bolnav copt, plin de muci, tusea de rasuna spitalul. mamele dormeau pe scaunele, ca doar unde altundeva.
- mancare in spital?! noroc ca nu mi-a ars... NIMIC, nici pt mine nici pt copil.
- cand l-au adus din operatie, urlaaa de mama focului. explicatia: asa e dupa, las' ca-i trece repede. nu i-a trecut nici dupa 2 ore. noroc ca una din mamele din salon era asistenta medicala si a vazut ca acul de la perfuzie ii perforase vena... i l-a scos, si s-a potolit brusc.
- am intrebat ce are voie sa manance dupa operatie (si eu am fost cu bintea blocata, ca puteam sa ma prind si singura). raspuns: orice. i-am dat piure, iaurt, lapte... a urlat infiorator pana pe la 2 noaptea (era singurul din sectie, in rest era liniste...), dupa care a vomat cumplit, si sa vezi atunci fuga pe asistenta dupa doctorul de garda sa vada daca a ajuns la plamani. slava domnului, nu ajunsese.
- tot asa, am asteptat externarea pana la 6 seara, de, doctorul plecase, si am dat ditamai spaga ca sa pot pleca.
scuze ca m-am intins, da' m-am enercat. roxana, tin pumnii sa faci un demers din care sa si iasa ceva.
apropo, ceva experiente cu polipii la gr alexandrescu...?