Spuneti in fiecare zi parintilor ca ii iubiti...

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 4

doina2222 spune:

Mirela, si pe mine m-ai intristat foarte mult.Imi pare rau...In urma cu 3 ani mama mea a fost diagnosticata cu cancer, ba chiar metastaze osoase...Se pare ca in privinta metastazelor s-au inselat...cancerul a fost o forma usoara, nu a recidivat.
Dar cand toate diagnosticele erau cumplite, m-am rugat , m-am rugat cu toata puterea fiintei mele, fara a fi o bisericoasa si DUMNEZEU A FACUT O MINUNE!!!
Cand nu mai aveam nici o speranta...
Multumesc Domnului pentru asta!
Ai incredere, poate, poate...
Te imbratisez cu drag,
Doina

RamonaD spune:

Mirela,capul sus ca va fi bine!Tatal tau isi va reveni,mai sunt sanse.Si cand vei fi constienta ca ne se mai poate face nimic,nu-i spune asta.Incearca sa nu-ti tradezi sentimentele cand este si dansul de fata.
Am trecut prin momente grele in copilarie;mama mea a murit la varsta de 39 ani,eu aveam 15.A fost groaznic.Dar Dumnezeu ne da putere sa mergem inainte.
Atata timp cat avem parinti in viata suntem copii.Suntem copiii parintilor nostri.In urma cu 4 ani a murit bunicul din partea lui tata,la scurt timp dupa bunica.Tata avea atunci 49 ani si plangea in continuu:"Acum nu mai sunt copilul nimanui!".E groaznic.Dar speranta moare ultima!!!
Ma rog pentru tine.

mamica lui Cosmin-Alexandru

lorelei_19 spune:

Mirela, si eu sunt cu tot sufletul alaturi de tine si ma rog ca tatal tau sa se faca repede sanatos. Doamne ajuta.

b.nica spune:

quote:
Originally posted by dana d

Si eu am lacrimi in ochi si mi-e ciuda pe mine ca nu e felul meu sa-mi exprim in cuvinte dragostea si recunostinta.... adevarata dragoste si recunostinta, pentru ca atunci cand imi face o prietena un serviciu mi-e foarte usor sa-i spun "multumesc".
Totusi, firea mea de geamana cauta sa vada si cealalta fata a problemei: credeti ca parintele respectiv s-ar simti in largul lui sa-i faceti asemenea declaratii? Ei stiu ca-i iubim, ei stiu ca le suntem recunoscatori, poate un acces de emotii si declaratii i-ar face sa se simta stanjeniti sau chiar banuitori daca nu e in firea nostra sa ne manifestam asa.
Pentru cel ramas e dureros sa simta ca au ramas vorbe nespuse sau fapte nefacute, dar asta e pt constiinta lui, nu stiu daca si parintele ar fi fost fericit sa-si vada copilul cu lacrimi in ochi facandu-i declaratii, depinde foarte mult de firea omului, daca nu e o persoana care nu se rusineaza sa se exteriorizeze si sa-si arate sentimentele, cred ca mai buna ar fi discretia.
Putem sa le dam de inteles ca ii iubim, sa le aratam grija si atentie, dar un "te iubesc foarte mult si iti sunt recunoscator pentru cate ai facut pentru mine" ar putea sa-l faca sa se simta stanjenit.
Asta este celalat mod de abordare a acestei teme, eu am vrut doar sa v-o aduc in atentie, nu neaparat sunt adepta ei... sau sunt, nici eu nu stiu.

draga dana cat de mult te inseli!
dupa ce am pierdut-o pe mama cel mai mult m-a durut ca nu i-am aratat cat de mult o iubeam;acum niciun gest de afectiune pe care ar fi trebuit sa il arat nu mi se pare ca ar fi fost exagerat.
credem ca parintii sunt nemuritori si ca bineinteles ca ei stiu ca ii iubim.
dupa ce nu mai sunt ne dam seama ca ne este tare...tare dor sa-i imbratisam si ce rau ne pare ca nu am facut-o cand traiau,pt. ca acum cand suntem si noi parinti tanjim dupa o...imbratisare,fie si fara declaratii,dar din inima.
daca sunteti parinti,dati-le parintilor vostrii dragostea pe care o asteptati sa vina de la copiii vostri.

women13 spune:

Mirela, ce pot sa iti scriu, decat ca , de cateva minute bune am cautat titlul acestui subiect , care imi suna ... pur si simplu izbucnesc in lacrimi. Poate ca stii ca eu am ambii parinti extrem de bolnavi si stiu , sincer , prin ce treci.
IUBIREA TA trebuie aratata ACUM CAT SUNT AICI CU NOI PE PAMANT , ARATATA IN TOATE FELURILE POSIBILE SI MAI ALES CU VESELIE, UMOR, PONDERATE BINEINTELES, CHIAR DACA SUFLETUL TAU ESTE SFARAMAT. Ajuta tare mult o vorba buna si vesela, o imbratisare sincera si calda a tatalui tau. Fa orice poti , acum cat este in viata.
Sotul meu si-a pierdut mama, ... ( nu intru in amanunte ) dupa cativa ani, vreo 10 parca, eram impreuna intr-un restaurant sa servim masa si fara nici un motiv a izbucnit deodata in plans, spunand doar atat:
"Ce rau imi pare, ca nu mi-am luat mai des mama in brate, sa o strang cu toata puterea iubirii ce i-o port si sa ii spun TE IUBESC, MAMA !
Dupa 10 ani de suferinta launtrica , au izbucnit deodata , toate regretele adunate peste ani : ca nu a mers mai des pe la ea, ca nu a scos-o in oras la o bere, asa, ca baiatul cu mama lui,....
Draga mea, Mirela , orice gest poti sa faci pentru tatal tau, ACUM, o sa fie o amintire frumoasa mai tarziu.
Nu putem sa facem totul si din pacate absolut nimeni pe pamant nu poate face totul, dar acel putin, care il putem face, poate deveni o minune. Dumnzeu se uita la cei ce se straduiesc pentru bine, dragoste si semenii nostri.
Dumnezeu se uita la tine si la tatal tau, pentru frumusetea si profunzimea cuvintelor din titlul subiectului, ce nu pot fi ignorate :

" Spuneti in fiecare zi parintilor ca ii iubiti... "

women13 spune:

De ce se uita la tine si la tatal tau Dumnezeu ???
Pentru ca tatal are o fiica, care e arhisuficient sa spun , ca a deschis un site pentru ingeri si mamele lor, pentru a rezolva , oameni intre oameni si pentru oameni, probleme grave sau mai putin grave, pentru ca tu ai deschis posibilitatea celor mai iubite de Dumnezeu fiinte de pe pamant , MAMELOR, sa se ajute, sfatuiasca, sa se certe, sa se iubeasca, sa fim mai toleranti, mai buni...

Dumnezeu sa-ti vegheze familia si pe tine !

Cu multa sinceritate, ma rog pentru tatal tau, familia ta si nu in ultimul rand pentru tine DOAMNA FIICA !

Cu reala consideratie,

elyda spune:

acum 3 saptamani am aflat ca mama mai are de trait 6-9 luni din cauza unui cancer .a fost cel mai mare soc al vietii mele 3 zile am plans si m-am intrebat DE CE!!!! nu puteam sa ma uit in ochii ei stiind ce se intampla, ma duceam la spital incercam sa ma abtin, discutam scurt si la obiect despre ce trebuia si apoi plecam acasa si ma puneam pe plans...ore intregi.si apoi m-am trezit la realitate .mama mai are atat de putin si eu irosesc timpul scurt care ne-a mai ramas traind in tristete si durere. am incercat sa ascund intr-un colt de suflet toata durerea ,recunosc ca ocupa o mare parte a sufletului meu dar...si incerc sa-i aduc zambetul pe buze si speranta in suflet.luptam impreuna cu boala prin toate mijloacele si cu sperante mari. sunt perfect constienta ca nu avem sanse mari pt ca diagnosticul e cumplit ,ea nu il stie pe tot pt ca m-am gandit ca nu are rost sa-si astepte sfarsitul in tristete si deznadejde .stie ca lupta sa se faca bine,ca sunt alaturi de ea ca indiferent ce trebuie facut sunt langa ea si glumim, povestim si...facem planuri pt vara urmatoare cand vrea sa se duca cu copii mei la tara .si NU POT sa-i spun ca pt ea nu exista vara urmatoare si ii spun ca asa va fi ca copii asteapta vacanta viitoare si radem impreuna. nu pot sa o las pe mama sa rada singura si chiar daca sufletul meu urla de durere eu rad cu ea .si vin acasa de la spital unde am lasat-o ametita si sfarsita de citostatice si plang pana imi seaca lacrimile. daca ar veni cineva sa ma intrebe ce dorinta as vrea sa-mi indeplineasca i-as spune ca nu imi doresc decat sa mai pot sta cu mama de vorba "ca intre noi"si sa mai cutreieram magazinele ca pana acum.si mai vreau ceva :sa termin cu plansul ca ma dor ochii si se inrosesc si ma duc la ea si nu vreau sa ma vada asa.pauza...de jelit.

dana

women13 spune:

Draga mea,

Ne mai poti spune ceva despre tatal tau?! E mai bine ... Sper sa nu fac vreo gafa, dar m-as bucura sa aud sau mai corect sa vad un mesaj de la tine, despre taicutul tau, aici la acest subiect al carui titlu nu-l pot ignora, dimpotriva o sa fac tot posibilul sa il tin in primele 3 pag. de sub.
E un titlu , care ne reaminteste de iubire si recunostinta, de TOT.

Va dorec, numai de bine, tie si tatalui tau !

desprecopii spune:

Va multumesc la fiecare in parte pentru fiecare gand bun. Cred ca gandurile bune se vor intoarce si voua, la nevoie.
Tatal meu a fost in Bucuresti, la un spital (Bagdasar-Arseni) in care a fost inconjurat de medici specialisti, de mare mare calitate. Nici nu pot sa ma exprim. Toata stima pentru medicii de la Bagdasar.

Exact azi, a revenit acasa. Cand a intrat in curtea casei, si-a facut cruce. Nu credea ca se va intorce acasa, pe picioare.
Nu stiu ce va mai fi, insa ma rog sa il mai vad, sa il mai aud, sa il mai cert, sa ma mai certe.

inca o data, va multumesc pentru ca ati fost alaturi de tristetea mea.
Mirela

Desprecopii.com - Asa se naste o mare iubire.
iubesc:www.supereva.ro Blog: http://mirelablog.supereva.ro/dblog/