Ce se intampla cu copilul dupa boala?

Ce se intampla cu copilul dupa boala? | Autor: vilma

Link direct la acest mesaj

Dragilor, sa va spun ce experienta tocmai am cu Anca (2 ani). Unii poate stiti, Anca a facut amigdalita, de sambata trecuta a avut febra mare, peste 39, nopti chinuitoare, cu medicamente, comprese si tot tacamul. De ieri n-a mai facut febra, a inceput sa se simta in forma ei buna, chiar si-a reluat "programele artistice" de cantat, dansat, glumit, pozne, etc.
DAR, s-a intamplat o mare schimbare de comportament. Tipete, plansete prelungite, isterii, aruncat cu jucariile in toate directiile, daca nu i se face pe voie imediat!
Si parca e mai incapatinata decat era pana acu' 3 zile....
Sa fie o chestie dupa boala, ceva trecator, sau ne-am procopsit pe termen lung? Cum sa reactionez?
E santaj?
Sunt uimita pur si simplu, Anca e un copil bunutz, ( sau sa zic era...:O)....oooofff, ce sa fac, nu vreau un copil isteric. In sinea mea, ma ingrijorez si pentru ca i-am dat fenobarbital, sa influenteze medicamentul asta comportamentul? nu stiu ce sa mai cred.
Cine a mai patit asa? Ce e de facut?

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns MariaM spune:

Exact asa am patit si eu....diferenta este ca nu a avut nici o boala...pur si simplu...s-a trezit dimineata...si nu ne-am mai inteles cu el...parca era "isteric"...si a tinut-o asa cam 2 saptamani...
Am avut un soc...pt ca era un copil energic...dar bun...ne intelegeam cu el...
Dar, in perioada aia...nimic....mai avem putin si mergeam, cu el la doctor...
Dar totul trecut...este la fel cum era....si totul este bine,..
te pup..si multa sanatate...

Maria&Vladut

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns danis spune:

ma gandesc ca poate in timpul bolii i s-a facut pe plac in toate privintele (era oarecum normal, dealtfel), iar acum cand s-a facut bine, isi reia nu numai programul normal, ci si drepturile si (trist, probabil, pentru ea) si micile obligatii, interdictii si pedepse (daca e cazul!); fireste ca ultima parte nu e convenabila pentru ea, e necesara o adaptare care cere timp si rabdare; sper sa gasesti solutia sa o readuci lucrurile la normal, eu acum zic ca nu i-as permite sa faca ce vrea (dar inca nu m-am confruntat cu situatia, asa ca mi-e usor sa zic :) ); oricum, spune-ne si noua ce solutie ai gasit si cum mai merg lucrurile

sanatate multa si rabdare de fier,
daniela, mama andei (1 an si 2 luni)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bia spune:

Vilma,nu te ingrijora,eu cred ca-si va reveni;si Bianca dupa fiecare boala devenea parca alt copil,nu ne mai intelegeam cu ea.Copiii speculeaza orice,ei simt ca noi suntem ingrijorati,ca le facem pe plac atunci cand sunt bolnaviori si desi se fac bine,vor sa ne arate ca ei sunt sefii.A mea chiar imi spune uneori ca ea este sefa la noi in casa.Nu-ti face probleme cu fenobarbitalul,nu are cum sa-i influenteze comportamentul,ca doar nu i l-ai dat pe termen lung;mai bine sa previi,decat sa fi facut unele complicatii.Sanatate si cumintire rapida!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns vilma spune:

Ma gandesc sa incerc o combinatie intre: "dat militaria jos din pod" si "lasatul pe genunchi pana la nivelul copilul si explicatii simple", cu adaos de "distragerea atentiei" (care nu mai merge de altfel aproape nici in 5% din cazuri). Nu am alte pedepse in program decat ori palma la fund, ori trimisul la ea in camera sa se linisteasca.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns vilma spune:

Da, Bia, ai dreptate, ne simt imediat si ne "lucreaza". Chestia asta cu profitatul de slabiciunea parinteasca probabil ca face parte din natura umana.
Multumesc mult pentru raspunsuri.
Ma apuca groaza ca urmeaza concediul si cine stie ce showuri o sa dea don'soara pe plaja....[:O]

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ticka spune:

quote:
Originally posted by danis

ma gandesc ca poate in timpul bolii i s-a facut pe plac in toate privintele (era oarecum normal, dealtfel), iar acum cand s-a facut bine, isi reia nu numai programul normal, ci si drepturile si (trist, probabil, pentru ea) si micile obligatii, interdictii si pedepse (daca e cazul!); fireste ca ultima parte nu e convenabila pentru ea, e necesara o adaptare care cere timp si rabdare;

sanatate multa si rabdare de fier,
daniela, mama andei (1 an si 2 luni)


Subscriu!
Acum, ca s-a facut mai bine tot slabita e si-i va lua ceva timp sa-si revina din toate punctele de vedere. Curaj mult si rabdare. daca pana acum a fost ok, vei trece cu bine si peste asta. Te rog sa ne scrii si sa ne tii la curent. (E bine sa fii pregatit din timp si sa stii ce ti se poate intampla) Sanatate multa!
Cu mult drag,

-
.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns tinatache spune:

mai, si la noi e asa de ceva vreme, e fff geloasa (azi dimineata a atins apogeul cand a venit si ne-a despartit cand ne pupam si noi oleaca), nu imparte jucariile cu nimeni, tzipa de zici ca cine stie ce-a patit pt un motiv de 2 lei (de ex: daca nu reuseste sa puna o jucarie asa cum vrea ea, sau daca nu se poate urca/cobora de pe scaunelul ei s.a.m.d.). La inceput m-am cam speriat, ce-i cu tipetele astea disperate??? Acuma o trimit la ea in camera cand vad ca n-o mai scot la capat, incepe sa planga din senin si parca uita sa se mai si opreasca... Prea mari progrese nu am observat, eu tot astept sa treaca faza asta... si o pun pe seama dintisorului care iese acuma... desi vad ca se intampla si cand nu e cazul de noi dintisori...

Cristina, mamica cu burtica

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns vilma spune:

Ticka, cred ca nu e 100% refacuta, mi-am adus aminte: ii mai iese o maseluta.
Fetelor, sunteti dragute ca mi-ati raspuns, dar sa va intreb inca ceva: este oare o solutie daca stau cu gura pe ea cu tot felul de atentionari si de constrangeri? Nu am fost niciodata un parinte care sa adopt asemenea atitudine, dar nici temperamentul copilului nu a necesitat asta. Insa schimbarile de comportament impun la randul lor o flexibilitate in comportamentul nostru, in luarea deciziilor. Sa ma fac cicalitoare? (nu sunt genul, dar daca trebuie.....)
Cu drag,
Vilma si Anca (2 ani)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Cristina spune:

Vilma, eu am incercat pe cat posibil sa o "cicalesc" numai in legatura cu chestiile care mi se par mie importante, de genul: "nu tipi sa ti se aduca ceva - zici te rog pe un ton neutru" - deci legate de educatia pe termen lung, chestii legate de siguranta ei.. In rest, am adoptat tactica ignorarii. Tipa, plange dintr-o prostie, ok, nu o baga nimeni in seama. La noi tine de cele mai multe ori. Si pe mine ma mira faptul ca uneori nu o recunosc pe Sanziana. Aici rade si iti vine sa o mananci , aici se miorlaie si-ti vine sa o smotocesti. Inghit in sec si ma fac ca nu o aud. Mai greu este cand sunt bunicii de fata si ii canta in struna. Dar sa stii, nu am spus-o eu dar am trait-o pe pielea mea: testeaza limitele ceva de speriat. Sunt permanent atenti, doar-doar te-or prinde cu garda lasata. Ma rog, mai creste si se mai schimba.
Succes si nu ceda in ceea ce priveste lucrurile cu adevarat importante.
Pupici,



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns vilma spune:

Multumesc, Cristina. Realizez acum ca o schimbare a atitudinii mele care nu ar fi potrivita ar face de o suta de ori mai mult rau decat daca m-as mentine in actualele coordonate de educatie. Sunt anumite principii educative care trebuiesc mentinute, ele functioneaza probabil tocmai prin faptul ca sunt instituite cu consecventa.
Teoria ca teoria, sa vad ce rezolv practic.
Cu drag,
vilma si Anca cu nabadai (2 ani)

Mergi la inceput