Prima amintire din copilarie - care este?
Raspunsuri - Pagina 6
Parisatys spune:
Prima mea amintire nu e una frumoasa, mama m-a crescut singura, practic, pana la un an, ca tata era plecat mai mult in deplasari, si la un an nu a mai putut sa se descurce singura si cu facultate, si cu serviciu si cu copil, asa ca m-a dat la internat. A fost un soc pentru mine, m-am simtit abandonata, si desi aveam doar 1 an, imi aduc foarte bine aminte intensitatea sentimentelor de atunci. Am invatat de atunci pe pielea mea o lectie foarte buna de viata : SA NU SUBESTIMATI NICIODATA COPIII, indiferent de varsta.
emargherita spune:
prima amintire este in legatura cu mine cocotata pe masa din bucatarie a bunicii si ea servindu-ma ca o printesa cu lapte fierbinte de capra si gem de casa. era asa de bine, iar bunicul taia lemne afara in plina iarna. mai tin minte ca tragea curentul pe la geam si erau flori de ghiata pe el.
Adrianai spune:
Aveam cam 2-3 ani. Aveam ma plimbam cu tricicleta si mama imi daruise ceasul ei.
Bysko spune:
Una din primele amintiri este de la trei ani, ca mama era insarcinata cu fratele meu si eu ii puneam diagnosticul: "Sigur ai mancat multa fasole si de aia ti s-a umflat burta!"
Alta cand pe la 3-4 ani mi-am spart capul si mama a fugit cu mine in brate pana la urgenta ca era aproape. Si acum tin minte figura doctorului care mi-a facut sutura si mai ales acul cu ata...
A, si cand i-am dat fratelui meu de 2 ani un ardei iute rosu si l-am pacalit ca era ciocolata.Asta cred ca este prima lui amintire ca de fiecare data imi reproseaza ce rea am fost.
nic31 spune:
Mie imi era frica sa nu fac broaste in burta daca beau prea multa apa si eram de-a dreptul panicata ca mancasem un mar cu tot cu seminte si deja imi imaginam cum semintele incoltesc( cum vazusem la gradinita) si din ele va creste un copac in burta mea.
La prima mea serbare la gradinita( cu orar prelungit), avuseseram supa de spanac la masa de pranz. Mi-amintesc ca era foarte rece acea supa 
si ca majoritatea copiilor au facut kk pe ei, inclusiv eu, bineinteles. Si cum nu era apa calda la baie, am fost toti aliniati si spalati cu dusul rece. Mama mea a venit cu toate hainutele mele de serbare, dar fara chilotei pentru mine si locuiam si foarte departe de gradinita. Asa ca toata serbarea majoritatea fetitelor am dansat in costume nationale si in alte rochite, fara chilotei.
Mi-amintesc ca cel mai neplacut era cand ne asezam pe scaunelele reci si saream repede inapoi in picioare. Paraca le si vad pe celelalte fetite cum sareau dupa ce terminau de recitat ceva si nu intelegeam de ce, pentru ca noi nu facuseram asa la repetitie. Toti parintii erau pe jos de ras. 
RamonaD spune:
Imi amintesc c-am fost la tara,la bunica.Era intr-o zi de Paste.Eram imbracata cu hainute noi,rosii din cap pana-n picioare(pantofiorii erau de lac,tot rosii).Nu stiu de ce,din senin,a sarit in capul meu cocosul.Am tipat,m-am speriat,bunica a venit repede,"m-a salvat".In acea zi a taiat cocosul pentru a-mi trece mie sperietura,si l-a gatit.Ma punea sa mananc din el pentru a ma razbuna,si mie nu-mi placea mancarea.
Rebiana27 spune:
Si eu am o sumedenie de amintiri din frumoasa mea copilarie... de multe ori ma surprind spunand ca l-as "bate" pe Creanga la povestit!
Printre primele s-ar incadra una de cand aveam in jur de-un an, cand ma legana mama pe picioare si eu ma uitam la televizor prin geamul unui tablou ce era atarnat pe perete. Imi amintesc perfect gustul ceaiului de tei pe care-l beam in biberon.
La aproximativ un an de-atunci am zis prima data cuvantul 
imitandu-l pe tata care-l spuses cu cateva minute mai devreme... dar stiam ca e ceva rau si mi-am cerut scuze!
Imi amintesc prima zi de gradinita... aveam trei ani, eram la bunica in brate si mi-am vazut cateva vecine in bancutele de scoala-erau in cls I. Cativa copii plangeau si eu ii priveam uimita neintelegand de ce nu iubesc locul ala unde eram inconjurati de prieteni vechi si noi, jucarii si "tovarase" educatoare. Cred ca era o presimtire a faptului ca peste ani voi fi de cealalta parte a catedrei 
Din anii gradinitei imi amintesc foarte multe... parul meu lung si bogat, prins in codite impletite de cele mai multe ori, serbarile cu iz patriotic, cartea de cantece a doamnei (tovaresei, pe-atunci) educatoare care imi producea cea mai mare bucurie deschizand-o, vocea superba a dumneaei, jocurile, povestile pe care le spuneam copiilor (cea mai uzitata era aceea cum ca am vazut o balena care era asa de mare ca se intindea de la gardul vecinului de vis-a-vis si pana in spatele gradinei de zarzavat. Asta insemna cateva sute de metri - da' ma credeau toti), costumul de soim al patriei, sandalutele rosii (intotdeauna) pe care mi le cumpara mama cu diverse ocazii...
Si ma mai intorc cu placere la sarbatorile de iarna... miroseau a portocale, poate de aceea cand mananc acum o portocala gandul ma duce la iarna, a brad impodobit de tata pe ascuns, ca eu sa cred ca l-a imbodobit Mos Gerila (!), la ciocolatele chinezesti... greu de gasit pe-atunci... la zapada troienita care ne oferea prilej de cea mai frumoasa bucurie...
...
Acum un an am inceput sa scriu o carte despre aceste minunate amintiri... am stagnat putin ca sa-mi cresc copilul... dar mintea-mi croieste zilnic noi si noi pagini!
Rebiana, mami fericita de 
Luca-Andrei (14 martie 2007, 11:30)
www.totsites.com/tot/deiutz" target="_blank">
Eu sunt Luca-Andrei!
Poze, Varsta lui Luca
Nastere cu parfum de ghiocei...
Rebiana poate insemna asta dar si asta sau chiar www.bicoshops.de/ShopsAngebote.asp?frmPageNo=15&frmListSize=10&f_IDTyp=5&f_Typ=Trekking-/Tourenbike&frmIDLink=&frmMarke=&frmIDKGS=&frmKGSName=" target="_blank">asta