Plecarea din tara - schimbare de sine?

Sunt curioasa sa aflu cum stau lucrurile la voi. In ce masura v-a schimbat plecarea din tara? Majoritatea celor pe care i-am intalnit pe alte meleaguri spun un DA hotarat. Si o sa fiu mai concreta. Poate sunt unele la care s-a mai raspuns deja, nu am citit toate subiectele. V-ati schimbat in privinta:
1. Personalitatii si comportarii - eu sunt nemultumita ca nu prea imi gasesc mult timp sa citesc (in general, sa fac lucruri care altadata erau la ordinea zilei) - e adevarat ca a aparut copilul ... si-mi acapareaza aproape tot timpul. As vrea sa ma organizez mai bine, sa-mi gasesc timp pentru mai multe lucruri.
2. In privinta relatiei cu partenerul de viata - la noi s-a pierdut putin din "romantismul" care ne caracteriza relatia.
3. In privinta celor de acasa: participati din plin la problemele lor existentiale, cum? sufleteste, financiar sau in ambele moduri?
Mama si fratele sotului meu sunt inca in Ro - la noi nu mai e ca si cum am fi acolo ... desi sufleteste suntem alaturi de ei .... dar comunicam parca destul de putin si poate nici ajutorul financiar nu este cum ar trebui.
4. Copiilor - aveti sau planuiti mai multi fiind "afara" decat daca ati fi fost in tara?
La noi aici nu e schimare - unul am planuit indiferent de spatiul geografic.
5. Relativ la bani - aceeasi viziune asupra lor?
La noi schimbare - am devenit mai "cumpatati" ( desi suntem mana libera oricum), ne uitam mai mult (sau planuim) pe ce-i dam si vrem sa economisim mai mult. Probabil si pentru ca asa e societatea, caracterizata de foarte mult pragmatism si ca sa tii pasul trebuie sa te conformezi si anumitor reguli nescrise.
6. Aspiratiilor, pretentiilor - sunt mai inalte?
7. Conceptiei generale despre viata - prioritatilor din viata.

Mai spune-ti voi daca mai traiti si alte schimbari si cauzele care probabil le-au generat.

ruxij spune:

Wow, ce lista lunga! Ar trebui sa scriem foarte mult ca sa raspundem la toate problemele pe care le-ai pus.
Pot spune ca m-am schimbat f. mult, dar nu in esentza, pana la urma sunt aceeasi, cuvantul potrivit este ca am evoluat venind aici. Amandoi, dar acum vorbesc despre mine in primul rand. Intzeleg multe lucruri mult mai bine, am orizontul mai larg, sunt mai pragmatica (desi am fost intotdeauna, dar n-aveam ce face cu pragmatismul in Ro, eu raman la parerile mele-si m-am mai certat cu toata lumea la un subiect pe tema asta in trecut, asha ca va rog nu reluatzi, nu imi schimba nici d... parerea- ca in Ro nu se poate face nimic prin fortze proprii). In rau s-au schimbat lucrurile acasa, adica vin tarziu de la servici si as veni si mai tarziu dc. n-as avea copil, nu mai am timp sa gatesc in alta zi in afara de sambata, sa fac curat, sa fac multe lucruri pe care le faceam cu drag in Romania, pentru ca din intamplare chiar imi place sa trebaluiesc prin casa, intotdeauna mi-a placut, nu mai am timp de nimic, nici macar de televizor (doar pt DC imi fac). Ma port ca un barbat, sau ca "femeia americana". Asta e situatzia, stresul este f.f. mare in cazul meu, alergam de colo-colo sa ne atingem obiectivele, ca doar nu ne-am parasit tzara si familia degeaba. Aspiratziile? Astea sunt maxime, maxime, la un nivel la care nici nu indrazneam sa visam in tzara! Nici macar nu am cum sa fac o comparatzie, diferentzele de aspiratzii sunt ca de la cer la pamant! In sfarsit, simtzim amandoi ca daca vom fi valorosi, valoarea ne va fi recunoscuta in tzara asta si nu vom mai vedea gunoieri cu lefuri mai mari ca noi ca acasa. Pentru ca in Ro noi ne infundasem si nu mai vedeam nici o continuare, nici o schimbare in bine pentru noi, pierdusem si orice sperantza, ce sunt alea aspiratzii? Cand moare si sperantza e f. grav. De fapt ceea ce e cel mai mult schimbat aici asta e. Avem sperantze si sperantze mari. Astea ne motiveaza si ne imping inainte. Vad perspective de viitor pentru noi si copilul (speram copiii) nostri. Mie mi se pare ca societatea asta de aici mi se potriveste perfect. Sunt si schimbari in rau, am spus, dar nu le potzi avea pe toate, incerc din rasputeri sa balansez totul, desi e f. greu, dar e si o provocare care energizeaza.
Hai ca am vorbit si cam aiurea, poate am raspuns pe langa, ideea e ca sunt intr-adevar multe schimbari si in familie, modul nostru de comportare, viziune asupra vietzii, orizont, cariera etc. Nimic nu mai e la fel din sept. '99 cand am pus singura piciorul in avion si m-am trezit aici, dezorientata! A intrebat cineva la un alt subiect daca suntem fericite. Da! Eu sunt fericita, pentru ca fericirea e in noi, depinde de noi. Potzi fi nefericit, dar asta e doar pentru ca asa alegi tu, in cazul in care nu ai probleme de sanatate, Doamne Fereste! Daca e sanatate, totul e OK si toate au o rezolvare. Pe mine ma face fericita insasi lupta vietzii, imi place sa lupt si sa ating obiective. Am un sotz bun, un copil superb, suntem sanatosi, avem perspective, de ce sa nu fim fericitzi? Ce ne lipseste?

Va pup si sper ca n-am suparat pe nimeni cu unele afirmatzii, stiu ca nu iubitzi carieristele. Suntem diferitzi si asta e doar cazul meu, al altora sunt sigura ca e diferit si interesant, fiecare e unic, ceea ce e minunat.

Ruxi

Adela P spune:

Interesant subiect. Si eu m-am schimbat mult, poate si casatorita fiind cu canadian bastinas si faptul ca am fost fara prea multa experienta de viata cand am venit aici. Nu stiu, insa cert e ca inainte vedeam lucrurile mult mai superficial, gandeam altfel iar schimbarea de mantalitate a fost benefica in cazul meu.
Asa ca as putea raspunde da la toate punctele enumerate de tine, mai putin la cea cu romantismul...ca noi eram la inceput oricum

Adela