mama & bb in acelasi salon la maternitate

Fetelor, desi am fetita mare (are aproape 2 ani...) imi face placere sa citesc si mesajele mamicilor in devenire sau ale aspirantelor. De aceea imi permit sa dau si eu un sfat.
Va rog sa nu ma intelegeti gresit si vreau sa ma adresez in primul rind celor care sunt "singure" , adica celor care sunt in strainatate si nu au pe nimeni apropiat sa le ajute sau chiar si celor din Romania aflate in situatia asta.
Eu am nascut in strainatate, la o maternitate in regim public , deci nu particular si regula generala era mamicile si bebeii in acelasi salon. Inainte de nastere am citit si eu despre "bonding" , despre legatura ce se formeaza intre mama si copil in primele clipe si zile de viata, etc. si mi s-a parut perfect si normal. Tin minte ca imi spunea mama ca pe vremea cind m-am nascut eu(acu x ani, nu zic citi..) nu exista optiunea asta cel putin in Romania si bebeii erau luati in mod automat si tinuti intr-un salon special si erau adusi numai la alaptat.Ce barbarie, imi ziceam eu, adica a trebuit sa maninc cind era ora de alaptat si nu cind imi era mie foame!!! Eu am stat in maternitate 5 zile si vreau sa spun ca mi s-a schimbat optica total. In toate aceste zile nu am fost capabila sa inchid un ochi!! Daca nu plingea fetita mea, plingea cea a vecinei si daca a vecinei tacea, plingea a mea. Dupa un travaliu de 10 ore si experienta nasterii, dupa primele tentative de alaptare, dupa schimbatul primului scutec, dupa cintatul primului cintec de leagan, doream cu disperare citeva clipe de somn. Nu am avut parte de ele timp de 5 zile, va rog sa ma credeti, nu exagerez. Din pacate am aflat prea tirziu ca puteam lasa fetita peste noapte in grija nursei pentru citeva ore , habar n-am avut, chiar ma gindeam unde-si duc atitea mamici puisorii noaptea la camera asistentelor, credeam ca sunt bolnavi!!!In fine, cind am ajuns acasa, oboseala si-a spus cuvintul din plin. Am mai scris despre asta si la subiectul "v-ati crescut copiii singure". E adevarat ca sotul isi luase citeva zile libere dar degeaba, ca nu putea alapta el in locul meu... Si fetita minca fara oprire, nu am reusit niciodata sa institui un interval de x ore intre mese fiindca nu suportam sa o vad invinetindu-se de plins si eu sa merg la culcare...Patutul ei era lipit de patul nostru si seara o luam linga mine in pat sa o alaptez cu gindul sa o pun inapoi in patutul ei cind adoarme dar de multe ori adormeam eu inaintea ei si efectiv nu mai tineam minte daca am pus-o in patut sau nu... Ma trezeam terorizata de gindul ca e tot linga mine si sa nu ma fi intors cumva peste ea si cind colo micuta dormea dusa la ea in patut, sau dimpotriva credeam ca am pus-o in patut si cind colo ea era linga mine... Nu stiu cum sa va explic starea de oboseala in care ma aflam, nici nu am cuvinte, si nici nu-mi amintesc prea bine cum am rezistat fiindca aproape mi s-a sters din memorie acea perioada, probabil vreun mecanism de autoaparare...
Fiindca m-am lungit peste masura, vreau sa zic ca daca nu aveti pe nimeni sa va ajute cind veniti de la maternitate , nu tineti neaparat sa fiti in aceeasi camera cu bebe. Sunt sigura ca nimeni nu va lasa copilul sa sufere de foame si va fi adus la cerere pentru a fi hranit. Dupa toate cele citite despre "bonding" si dupa experienta mea, cu mina pe inima, si sper sa ma ierte D-zeu daca gresesc, nu cred ca au atita importanta primele 3-4 zile de viata cita importanta are o mamica odihnita si in deplinatatea puterilor fizice si psihice pentru bebeul ei.
Va rog din nou sa nu ma intelegeti gresit, imi iubesc puiul mai mult ca orice pe lumea asta, nu sunt o mama denaturata dar daca D-zeu imi va da un al doilea copil am sa prefer varianta cu camerele separate, mai ales in cazul in care voi fi din nou "singura".
Daca aveti pe cineva sa va ajute la iesirea din maternitate, va rog ignorati mesajul meu, dar daca situatia e inversa atunci va rog ginditi-va ca puiutul are nevoie de o mama sanatoasa si odihnita, iar in maternitate e ultima sansa de a mai prinde niste ore de somn in timp ce puiutul se afla sub supraveghere competenta...
va pup pe toate si va doresc numai bine
cristina73

iris spune:

sint si eu de aceeasi parere, mi se pare aproape inuman sa lasi mamica lauza sa stea cu bebeul in camera, ba , de regula si cu alte mamici si cu bebeii lor; toata teoria cu creearea legaturii e nimic pe linga nesomnul care se acumuleaza continuu; nu stiu de unde si pina unde s-a instituit regula asta: e ceva uzual se pare in alte tari decit in ro, iar in ro multe mamici isi doresc acest lucru dar asta si ca urmare a povestilor depsre cum sint ingrijiti nou-nascutii in maternitati ;
dar cred ca daca te interesezi despre cum e in spital, si gasesti o maternitate normala, poti sta linistita fara bebi, meriti citeva ore de odihna in plus inainte de intoarcerea acasa;

lilic spune:

Problema e ca in Romania atunci cand bebele sta in alta camera,sta singur si e tot datoria ta sa ai grija de el.Orcum il auzi ca plange pentru ca esti despartita de el doar printr-un perete de sticla.Avantaje deci in situatia asta nu prea exista,insa exista dezavantajul ca atunci cand vrei sa-i dai sa suga trebuie sa strabati o oarecare distanta.Eu am trecut prin ambele situatii si va pot spune ca cea de mai sus m-a marcat,nu pentru ca as fi fost acea mama super protectoare,ci pentru ca fiind foarte slabita dupa nastere am lesinat de mai multe ori in drum spre camera bebelusilor.
A doua oara am avut fetita cu mine in camera si chiar daca de multe ori ii auzeam chiar si cel mai mic scancet,a fost bine pentru ca noaptea nici nu trebuia sa ma dau jos din pat ca sa ii dau sa suga.
Varianta cu camerele separate e grozava,dar in situatia in care exista persoane care se ocupa de copil si ti-l aduc sa suga atunci cand e nevoie.

Aurelia spune:

Mai Cristina nici nu stii cita dreptate ai!!!!!!!habar nu au mamicile din rominia care tinjesc sa stea cu bebei in camera ce demolitor este!!!!!!sa stii ca eu am nascut intr-o clinica privata si acolo tot asa era ,deci nimic de facut asta-i traditia aici indiferent daca-i spital public s-au clinica privata,este adevarat ca poti sa lasi bebitul la camera bebitilor si sa ti-l aduca doar la alaptat dar ce te faci daca cealalta maica ea nu si-l duce pe-al ei?tot tipa si te scoala din somn,cam asa am patit eu ,s-au oferit ele sa mi-l ea sa-l tina caci m-au vazut demolata de oboseala dar cealalta mamica nu l-a dat in nici un chip si urla toata noaptea cu mici pauze !!!!plus ca sotul meu are 11 frati si au venit toti sa ne vada in cele 5 zile bineinteles niciuni in acelas timp,!!!!!!cosmar si mai multe nu!!!!!!!dar am recuperat si eu dupa ce am venit acasa ,am inchis telefonul si cum adormea bebita ma culcam si eu indiferent daca casa era vraiste s-au nu!!!!!!si asta e un foarte bun sfat pentru ce te asteapta dupa aceia ,caci altfel nu mai poti sta in picioare de oboseala ,si nu-i de gluma cu asta atunci cind alaptezi,sper ca mamicile concernate sa aprecieze sfatul tau si sa nu-l uite ,eu n-am uitat nici acum cele 5 zile!!!!!pupici pe burtici,

AuraGalerne

Aurelia spune:

si tu ai dreptate lilic,ar tebui si la noi sa aduca bebelusii la pat pt alaptat mai ales ca la noi in ro ,la orce nastere normala te taie ca sa nu te rupi ,si -mi inchipui ce placere este sa mergi pe pereti (daca poti)si sa te mai asezi si pe scaun sa-i dai sa suga!!!!!!!e drept ca aici ele vin si-l iau si tot ele il aduc,noi aveam doar un buton la capatul unui fir pe care-l apasam ca sa vina ,si de obicei in maxim 5 minute vin,bine nu facem acum comparatii si comentarii de ce si cum caci stim bine care-i situatia si de unde am plecat,macar insa de s-ar schimba un pic mentalitatea chiar si cu privire la asistarea sotului la nastere ,poate ca unii dintre ei si-ar dori s-o faca si nu pot!

AuraGalerne

ina_nz spune:

Eu mai am foarte putzin si o sa nasc shi chiar ma gandeam ce o sa fac eu cu copilul alea trei zile cat o sa stau la birthcare. Si exact la faza asta ma gandeam.....daca copilul meu tzipa il v-a trezi pe al colegei de camera shi invers. Nu shtiu ce sa fac....in acelashi timp camera cu un singur pat este foarte scumpa...nu se merita sa platesc 300$ pe noapte....cea de doua paturi e gratis.
Si sincera sa fiu mi-e si frica sa pun mana pe bebe shi sa-i schimb pampersul....va imaginatzi ca eu nu am pus in viatza mea mana pe un copil mai mic de 6 luni ?!?!
Sper sa ma intareasca Dumnezeu shi sa-mi dea o putere cum numai mamele se spune ca au.

Ina

Aalina spune:

Fetelor eu am trecut de 6 saptamani prin prima nastere. A fost in Romania si am avut ocazia sa experimentez ambele situatii. In prima noapte am stat fara bebe intr-un salon cu cel putin inca 10 mame. Conditiile nu vi le pot descrie. Baia, dusul...Oricum era un continu du-te vino asa ca mare odihna nu a fost. Eu am fost taiata si cusuta si la alaptat nu va pot spune cum am stat pe scaunul ala. Bebelusul meu nu a vrut sa suga in cele doua dati cat am apucat sa ma duc pentru simplul motiv ca dormea dus.
A doua zi am fost mutata in salon cu bebe. A fost bine prima noapte pentru ca am fost doar noi doi. Apoi a mai venit o mamica cu un copilas. E adevarat ca plangeau pe rand dar parca tot cu el as sta. Pentru ca aici conditiile erau mult mai bune, mai curat, plus ca eram langa saloanele cu nou nascuti si am putut sa vad cat de "bine" erau ingrijiti...Cel putin eu daca ii dadeam ceva asistentei puteam sa vad cu ochii mei atentia pentru bebe...altfel...
Sfatul vostru este foarte bun. Eu la venirea acasa nu am avut pe nimeni si mi-a fost greu, asa cum greu mi-a fost si in spital. Dar ar fi minunat daca am sti ca atat timp cat bebelusul nu e sub ochii nostri e bine. Ceea ce pe aici nu prea se poate spune din pacate.
Sper sa nu se supere nimeni dar eu asta am trait.

ruxij spune:

Eu am stat doar 24h in maternitate, dar nu am avut colega de camera, iar acasa am fost tot cu el in camera, normal. Am fost obosita, dar nu cred ca as prefera sa mai aman cateva zile oboseala, nu stiu, tot aia e... Sigur, m-a ajutat sotzul meu, nu altcineva, nu mama, bunica etc. Acasa au mai venit prieteni, dar nu noaptea. Ma mir ca in US ai impartzit salonul cu alta mamica, eu am stat cu tati si cu Bogdanel, iar tati s-a ocupat de bb, schimbat, spalat funduletz, eu doar cu alaptatul, atat cat lapte aveam (adica nu aveam). Mie mi-a placut asha, de fapt mie totul mi-a placut, chiar si oboseala, acum, cand privesc retrospectiv. Cred ca ar trebui ca fiecare mamica sa poata alege cum doreste sa stea, cu bb in camera, sau separat, pt. ca nu toata lumea simte la fel si nu sunt conditziile aceleasi chiar si in aceeasi tzara, nu inseamna ca daca vrei sa stea separat bb esti mama denaturata Doamne Fereste!

Ruxi

vilma spune:

Ina, pot sa te calmez io. Am stat in rezerva cu inca 2 mamici, iar cei 3 bebelusi erau intr-o camera separata, dar lipita de camera noastra. A mea a fost cea mai zgomotoasa, plangacioasa, iar ceilalti bebei isi vedeau de somnul lor, n-aveau absolut nici o treaba.
In schimb, in camera de mamici, cele 2 dormeau la greu si sforaiau cumplit iar io cand prindeam un moment de respiro, nu mai puteam sa adorm ca parca taiau sifonierele...
Ceea ce n-am reusit eu niciodata a fost sa alaptez in pat, nu mi-a reusit figura de nici o culoare (am alaptat pe un scaun de lemn ingrozitor de incomod).

Flower spune:

Eu am stat 9 zile in spital ( am nascut cu cezariana ! ). Normal ca as fi vrut sa stau cu bebelusul in salon si le invidiam pe cele de la rezerva cu plata care beneficiau de acest lucru. Insa acum ma gandesc cu regret ca la al doilea copil n-o sa mai fie ca la primul. O sa-mi lipseasca imaginea mamelor stranse la un loc pentru a-si alapta copiii ( nu stiu , pe mine ma emotiona de fiecare data si mi se parea cel mai pur lucru !) si mai ales mirosul de lapte din incaperea respectiva. Chiar daca nu am avut bebelusul langa mine oricum stateam mai tot timpul la el si chiar ma gandeam ca mai mult de 3 ore pe noapte nu am dormit cat am stat in spital si totusi nu am simtit oboseala ( iar eu fac urat la nesomn !). Cu oboseala sau fara , momentele alea sunt unice si , intr-adevar fiecare ar trebui sa hotarasca ce i se potriveste ! Cel mai important este scopul pentru care s-a instituit acest program , adica reducerea abandonului copiilor in spitale ! Sa dea Dumnezeu sa reuseasca !

adita spune:

Eu ii dau dreptate Aalinei( nu ca n-as fi de acord si cu ce s-a mai scris). Eu am fost operata de cezariana si mi-au dat copilul in salon a treia zi. Pana atunci, de cate ori ma duceam sa o cer la alaptat(si trebuia mereu sa dau cate ceva la asistente ca sa mi-o aduca in salon si nu la sala de alaptat, unde nu puteam sa stau pe scaun) o gaseam ca vai de capul ei: cu scutecul cazut pana sub fundulet, imbracata cu niste lucrusoare dintr-un material aspru si gros(in mai)etc. Nu stiu cat de bine o ingrijeau ele acolo, asa ca am preferat sa stea cu mine.

Doamne ajuta cui saruta si sporeste cui iubeste

http://community.webshots.com/user/adrianacalin