trenule masina mica

Mariuta mea e invatata cu trenul, caci de, daca avem permise clasa I am fost de la 1 an cu ea la mare cu trenurile rapide.
Azi suntem in situatia de a o plimba la fiecare sfirsit de saptamina cu trenul sau sa mergem cu ea la sina sa vada trenul.
In zona in care ne construim casa trec trenuri mai mereu, iar Maria Andreea de cite ori aude trenul incepe sa spuna:"Auzi! treno! Mami, la tren, la tren"
Asa m-am plimbat cu ea toata duminica trecuta pina la halta Pantelimon.
Imi aduc aminte ca si eu eram ca ea dar cu "Masina maro", adica autobuzele cu scaune maro.
Oare copii ne seamana intrutotul???

vinv

Violeta spune:

Zic ca ne seamana ceva-ceva!
Eu in copilarie locuiam aproape de o gara si mirosul acela specific de "CFR", de carbune ars, imi trezeste tot timpul nostalgii... Intotdeauna intr-o gara simt o energie benefica, o vraja care imi incarca bateriile.
Pentru baietelul meu, cea mai placuta distractie este sa stam pe peronul garii sau in incinta metroului si sa privim...cat mai mult timp posibil. Prietenii mei chiar glumesc si zic ca atunci cand nu sunt gasita pe telefonul fix iar mobilul ii anunta ca"nu ma aflu in aria de acoperire", precis sunt precum copii strazii, prin Gara de Nord sau in Piata Victoriei, jos la metrou.

Violeta