Si daca nu are sa fie nicicand bine?

Sunt parinte singur (sa fiu politically correct si fair fata de cei cativa "rara avis" tatici ), ca multi dintre voi de pe acest forum..(m-am prezentat,akum realizez, k la o asociatie de anonimi) Va citesc cam in fiecare seara(de romane nu a fost vorba de timp in ultima vreme) si va admir pe multi dintre voi..ma regasesc in ce citesc aici..iar pe Maia,care are deja 2 ani si 4 luni,am cam crescut-o ink din burtik "desprecopii style":)..si,tocmai de aceea,azi,cand toate imi par imposibil de realizat,as vrea sa va intreb daca voi,dupa divorturi,despartiri,la mai multa vreme dupa,ati avut momente in care ati fi vrut sa dati timpul inapoi?cum stii sigur k trebuia sa fugi?cand stii k nu se mai putea face nimic?mai ales daca sentimentele pt persoana care te-a ranit nu s-au diminuat si singur totul e al naibii de greu,dak nu imposibil...eu nu pot sa scap din starea asta de un an si jumatate.nu mi-era bine,nu ma simteam iubita,respectata,nu-mi placea atmosfera in care avea sa creasca copilul meu..si..am incetat sa incerc!si acum,park iar imi vine a incerca..pt ca ma lovesc zilnic de probleme de care ma ocup singura,ma uit la fetita noastra care ii seamana leit si ma gandesc ce frumos s-ar juca impreuna,ma pun seara singura in pat si citesc povesti frumoase care li se intampla altora..si ma simt implinita,cum spunea cineva pe forum,cu taraita..la un cuvant nou al maiei,la un pupic din tot sufletelul ei.. El nu recunoaste ca a gresit cu nimic-eu am fost cea care am vazut totul negru..el nu a cedat in nimic nicicand.. So,cu scuze dak nu am fost prea liniara in idei-asa e,vad,cand scrii despre mintea ta"etern prihanita"-as vrea un sfat,un "o sa fie bine!":)..

marius spune:

Poate. Va fi atat de bine cat tu vei reusi sa faci. Atunci cand ai decis si ai plecat pe acest drum ai avut puterea sa o faci. Acum nu te mai uita inapoi. Daca ai gresit, asta e, daca nu ai gresit, tot asta e. Ce este de facut? Sa mergi mai departe. Pur si simplu... asta e.

Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro
Decembrie 2006
Anul 2007

roxanamaia spune:

Asta tot incerc..sa trec peste,dar tot sunt momente(si multe)in care ma uit in spate..asta ma intrebam eu cat dureaza.starea asta de "convalescenta",incare pot spune ca am invatat multe..mai ales ce vreau.pentru mine si copil.si mi s-ar parea toate usor de discutat cu L-ul din capul meu.vesnicul imaginarul din mintea mea EL!Care isi vede de viata lui atat de usor..si nepasator..si asta de la inceput..

bird70 spune:

O sa fie bine!
Nu te mai gandi la el, nu il lasa sa-ti controleze viata chiar si dupa ce v-ati despartit. Fa-ti planuri de viitor, tu si cu fetita ta.

Chiar ieri am fost la shopping cu o prietena de-a mea pe care o iubesc si o admir enorm de mult. Este bosniaca si a ajuns acum 15 ani in Australia dintr-un camp de refugiati. Sotul, fratele si tatal ei au fost ucisi in razboi. Ea a venit impreuna cu mama ei batrana si 2 fete de 3 si 1 an. Nu stia nici un cuvant in engleza. In primul an a stat mai mult in casa si a plans, a fost foarte deprimata si nu putea sa accepte situatia. Apoi mama ei a murit . Mi-a spus ca la inmormantare a realizat ca este singura, SINGURA, intr-o tara straina, a carei limba nu o intelege, fara nici un fel de sprijin si cu responsabilitatea a 2 copii atat de mici. A 2-a zi s-a inscris la un curs de engleza si a inceput sa-si faca ordine in viata. A inscris fetele la gradinita si a inceput sa-si caute un job. S-a concentrat foarte mult pe engleza, a imprumutat casete si le asculta cand facea de mancare, a muncit cat a putut si a reusit in 18 luni sa treaca testul de engleza pentru facultate. Acum era studenta, muncea si avea 2 copii. A terminat facultatea cu brio. La 41 de ani a intalnit un barbat deosebit, vaduv cu 2 copii. S-au casatorit si la 43 de ani a nascut inca un copil. Este o femeie extraordinar de puternica si frumoasa, atat in exterior cat si in interior. Are 5 copii acasa, un job care ii aduce multe satisfactii, un partener deosebit si o viata frumoasa. Ea zice ca nu trebuie sa astepti de la altii sa te salveze, numai tu poti sa te salvezi pe tine. Cei din jur pot sa te ajute cu bani, pot sa te asculte, dar adevarata problema este acolo inauntrul tau, unde doare atat de tare. Si acolo numai tu poti sa ajungi si sa vindeci.

CristinaT spune:

roxanamaia, eu as incerca din nou. Mai ales ca greselile voastre nu au fost grave, adica lucruri peste care nu fi trecut. Pe de alta parte este adevarat ca eu nici nu as fi divortat, daca doar astea au fost motivele.


www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank"> 6 ani si ...

miris_ spune:

daca ai avut curajul sa iei viata in piept, mergi inainte. nu te mai uita inapoi, pt ca iti faci rau. bucura-te de copilul pe care il ai si de toate manifestarile de iubire sincera pe care le are pt tine, este normal esti Universul pentru fetita ta. daca era sa fie, el nu si-ar fi vazut atat de usor de viata lui... ar fi incercat si el sa refaca ceva, daca era de refacut, de salvat, ar fi renuntat putin la orgoliu (daca a gresit si nu vrea sa recunoasca, si e de parere ca e numai vina ta). normal ca toti cei care suntem singuri, ca si tine, ne dorim ... sa fie bine. si unora ne este, pentru ca privim inainte, avem planuri pentru noi si copii nostri, luptam pentru realizarea lor. te lovesti de probleme, esti singura, si eu la fel, dar pe mine chestia asta m-a intarit cu fiecare zi ce a trecut (s-au facut deja ani... ) si sunt fericita ca pot face fata singura acestor probleme. m-am cunoscut pe mine... o alta decat eram inainte, cand eram casatorita si, ca si tine, nu ma simteam iubita, nu eram respectata, etc...
poate ca sentimentele pt el nu s-au diminuat pt ca le-ai alimentat in permanenta, poate ca acum ai momente in care nici tu nu mai stii cum era inainte, si numai pt ca esti singura. axeaza-ti atentia, sentimentele pe fetita ta, pe tine, pe oamenii din jurul tau, incearca sa descoperi lucruri pe care inainte nici nu le observai, atat de banale erau pt tine, fa-o acum, impreuna cu fetita ta, priveste lumea prin ochii ei. eu, cel putin, asa am facut si mi-a fost mai bine.
si eu mai am momente in care... as mai incerca, chiar si acum, dupa 4 ani, dar sigur nu cu el, insa imi doresc intr-adevar o familie, si, ai sa razi de ceea ce-ti voi spune: ca sa imi treaca dorul de ce-a fost odata (pt ca mintea noastra e fantastica, avem momentein care nu ne mai amintim ce a fost rau, pt ca noi nu vrem sa ne mai amintim, si raman amintirile frumoase) mi-am pastrat in telefon 2 mesaje de la ex, din momente in care am suferit cel mai mult, si la inceput, cand ca si tine ma loveam de una-de alta si parca imi era dor de el, doaream sa am sprijinul lui, ma duceam la mesajele respective, le citeam si imi trecea, si imi spuneam ca, intr-adevar, imi e mai bine asa, ca sunt in stare sa trec si singura peste acele probleme.
eu mi-am cautat servici, mi-am ocupat timpul cu baietelul meu, m-am inscris la facultate (mai am 1 an si o si termin) si am inceput o colaborare cu un ong care se ocupa cu prevenirea abandonului copiilor. sunt lucruri care ma fac sa ma simt implinita. ti-am spus toate astea, ca sa vezi ca poate sa fie si bine, depine numai de tine.
mi-a placut foarte mult raspunsul lui marius - "Poate. Va fi atat de bine cat tu vei reusi sa faci"

Cristina si Mihnea Stefan

In lucruri simple ma regasesc si cand zambesc si cand traiesc si doar o clipa imi e de-ajuns sa visez...

marius spune:

quote:

---

Originally posted by bird70

O sa fie bine!
Nu te mai gandi la el, nu il lasa sa-ti controleze viata chiar si dupa ce v-ati despartit. Fa-ti planuri de viitor, tu si cu fetita ta.

Chiar ieri am fost la shopping cu o prietena de-a mea pe care o iubesc si o admir enorm de mult. Este bosniaca si a ajuns acum 15 ani in Australia dintr-un camp de refugiati. Sotul, fratele si tatal ei au fost ucisi in razboi. Ea a venit impreuna cu mama ei batrana si 2 fete de 3 si 1 an. Nu stia nici un cuvant in engleza. In primul an a stat mai mult in casa si a plans, a fost foarte deprimata si nu putea sa accepte situatia. Apoi mama ei a murit . Mi-a spus ca la inmormantare a realizat ca este singura, SINGURA, intr-o tara straina, a carei limba nu o intelege, fara nici un fel de sprijin si cu responsabilitatea a 2 copii atat de mici. A 2-a zi s-a inscris la un curs de engleza si a inceput sa-si faca ordine in viata. A inscris fetele la gradinita si a inceput sa-si caute un job. S-a concentrat foarte mult pe engleza, a imprumutat casete si le asculta cand facea de mancare, a muncit cat a putut si a reusit in 18 luni sa treaca testul de engleza pentru facultate. Acum era studenta, muncea si avea 2 copii. A terminat facultatea cu brio. La 41 de ani a intalnit un barbat deosebit, vaduv cu 2 copii. S-au casatorit si la 43 de ani a nascut inca un copil. Este o femeie extraordinar de puternica si frumoasa, atat in exterior cat si in interior. Are 5 copii acasa, un job care ii aduce multe satisfactii, un partener deosebit si o viata frumoasa. Ea zice ca nu trebuie sa astepti de la altii sa te salveze, numai tu poti sa te salvezi pe tine. Cei din jur pot sa te ajute cu bani, pot sa te asculte, dar adevarata problema este acolo inauntrul tau, unde doare atat de tare. Si acolo numai tu poti sa ajungi si sa vindeci.

---

Un raspuns si un caz....perfect. Acesta este viitorul. Citeste, gandeste, rationeaza, planifica si vei reusi. Nu este usor dar... merge. Curaj! Motivatii sunt destule.

Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro
Decembrie 2006
Anul 2007

zepellina spune:

Si mie mi-a placut povestea bird 70, chiar e incurajatoare, parca scenariu de film.
Roxanamaia, am exact aceleasi temeri si ganduri ca si tine. Ratiunea imi spune sa merg mai departe , am simtit gustul libertatii dar ma mai intorc in urma, si e ingrozitor de dureros. Ma rog lui D-zeu sa ma intareasca si sa ma ajute pe calea cea buna, si ma ajuta....(de ex. ma ajuta cu semne de la el: ca nu vrea, ca nu ii pasa, cu :"ce mai vrei?" si atunci chiar nu merita)

MissParker spune:

Ai luat hotararea pe care trebuia s-o iei in conditiile respective si iti cunosti prea bine motivele pentru care ai luat-o (altfel nu o luai). Nu ajuta la nimic sa ai indoieli si regrete postume. Priveste inainte si incearca sa scoti ce-i mai bun din ceea ce ai acum.

Categoric o sa fie mai bine. Nu abandona speranta!

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre

*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

roxanamaia spune:

Multumesc pentru raspunsuri..intr-adevar povestea prietenei tale,bird70,e incurajatoare,exemplu de curaj si demnitate,pana la urma..imi e bine,in mare.am prieteni buni,o mama care a renuntat la tot pentru a sta cu fiica mea si ca eu sa pot incepe o cariera..si o am pe maia(pe care a incercat,cu bani si relatii,sa mi-o ia,dealtfel)..si da,de cate ori mi se va face dor,voi reciti memoriile pe care le-a facut in procesul asta de incredintare a maiei care nu se mai termina odata!!apropos,stie cineva cum se procedeaza pt o despartire si la biserica?

sanziana72 spune:

La mine a durat cam 2 ani jumatate pana am reusit sa inteleg ca sentimentele acelea apartin trecutului. Si chiar daca rational intelesesem demult, emotional a durat. Si poate ca uneori ma voi mai intreba "cum ar fi fost daca ?". Dar e de fapt o intrebare retorica. Pentru ca imi construiesc ceea ce as fi vrut eu sa fie si nu ceea ce era in realitate.
Nu iti fa iluzii ca ar fi fost cum visezi tu, incearca doar sa privesti realitatea in fata. Si deschideti sufletul spre viitor. Un suflet ranit nu e pregatit pentru o noua iubire, dar un suflet luptator gaseste puterea sa se vindece si sa se bucure.

O sa fie bine



Sanziana & Marina (03/10/2004)Cand s-a nascut Marina... Varsta Marinei


"We can do no great things - only small things with great love." ("Nu putem face lucruri mari – doar lucruri mici cu multa dragoste.")Mother Teresa (1910 - 1997)