cresteti copilul singurele?
Raspunsuri - Pagina 2
Aalina spune:
Si noi il crestem pe bebita singuri din prima clipa. Nu spun ca este mereu usor dar...asta e. Insa imi place mai mult sa ii vad fiecare reactie si gest. Plus ca nu as suporta sa ma streseze cineva zi de zi. Si am noroc ca sotul meu ma ajuta mult in treburile gospodaresti si uite asa facem fata de 6 saptamani.
Sper sa spun acelasi lucru si la 6 luni :))
Plus ca ingerasul nostru e cumintel chiar daca are si nopti in care uita ca trebuie sa doarma 
Sa va traiasca puii!
cristina73 spune:
Buna Ingala
Eu imi cresc fetita singura, in sensul ca sotul meu lucreaza zi lumina si fiind in strainatate nu am pe nimeni linga mine sa ma ajute. De cind s-a nascut fetita (de aproape 2 ani) nu am mai fost nicaieri si nici pentru 5 minunte undeva doar impreuna cu sotul meu. Sa stii ca e greu dar nu imposibil. Am alaptat-o primele 6 luni si vreau sa zic ca era aproape in permanenta "atasata" de mine, a fost o mare mancacioasa. De dormit nu a dormit niciodata bine, nici acum nu adoarme singura, trebuie tinuta de minuta. Inca nu am reusit sa dorm 5 ore neintrerupt si asta de aproape 2 ani, si acum se trezeste de citeva ori pe noapte, ori ca si-a pierdut suzetica, ori ca nu o tin de minuta ori cine stie din ce cauza. Primele citeva luni mi s-au parut aproape ireale, si acum mi le amintesc ca prin ceata, nu stiu cum am rezistat atita fara somn si odihna. Peste tot se spune proaspetelor mamici sa nu dispere ca va fi tot mai usor pe masura ce trece timpul si cresc copiii. Din experienta mea pot zice ca e asa, dar nu din cauza ca nu ti-ar mai da copilul atita bataie de cap ci fiindca ajungi tu sa te obisnuesti cu oboseala, lipsa de somn,iti mai intri in mina si ajungi sa te organizezi mai bine. Tin minte in primele zile de viata ale micutei, mi se parea o adevarata aventura chiar si schimbarea pampersului, ei vreau sa zic ca in foarte scurt timp am ajuns sa-i schimb scutecul cu ochii inchisi si doar cu o mina, in timp ce cu cealalta faceam de mincare, sau aspiram, sau spalam rufe!!(exagerez, dar cred ca ai prins ideea).Nu exagerez insa spunind ca faceam multe din aceste treburi in timp ce o alaptam. Cred ca-ti inchipui ce bucurie a fost pe mine cind sotul si-a luat concediu si am putut pleca in Romania, asteptam cu nerabdare sa putem si noi merge undeva la plimbare, la vreun restaurant, sa ne vizitam prietenii etc. fara sa car scutece dupa mine si fara sa-mi fac griji ca a trecut ora de culcare si fara sa trebuiasca sa calmez crize de plins. Ei bine , nimic din astea nu s-a realizat. Cind am ajuns in Ro, micuta se afla intr-o faza in care nu suferea pe nimeni, nu lasa pe nimeni sa se apropie de ea si tipa infiorator cind paraseam incaperea. In plus de asta a mai facut si o amigdalita urita si a fost bolnavioara aproape tot timpul cit am stat in Ro, asa ca......
Vad ca m-am intins bine de tot la subiectul asta, ce sa fac, mi-am mai varsat si eu naduful.
Oricum ideea e ca totul e posibil, o mamica gaseste cele mai nebanuite resurse cind e vorba de puiul ei, in schimb nu e situatia ideala. Sfatuiesc din toata inima pe toate mamicile sa profite de orice ajutor posibil.
numai bine
cristina73
Nicoleta spune:
Salut.
Si eu cresc bebelul aproape singura. Sotul meu este foarte ocupat la serviciu si pleaca dimineata devreme si vine seara tarziu. In restul timpului ma ajuta si nu stiu ce m0as face fara el. Problema este ca pleaca destul de des din tara, la sfarsit de luna vom ramane singurei, pentru 2 luni. Pana acum am fost ajutata in total timp de 2 saptamani si 4 zile de soacra mea, mama mea si sora mea. Asa ca... Sa speram ca acum fiind vacanta vor mai veni pe la mine, mama si sora lucrand in invatamant.
Asta este, sunt insa mandra ca ma descurc, uneori numai eu stiu cum. Voi/vom avea copilul educat numai de mine/noi si nu voi avea pe cine sa mai dau vina.Hi, hi, hi!
Mamicilor, bafta multa.
Nicoleta.
cristina73 spune:
Ingala
Se pare ca mi-a pierit si ultimul neuron ( de singuratate, hi hi) si m-am impotmolit in lamentari in loc sa-ti raspund la intrebare.
Sunt de parere ca ar fi bine sa va mutati in cazul in care situatia devine prea incordata, acest lucru nu face bine nimanui. In schimb chiar daca va mutati nu renunta la ajutorul mamei tale daca se poate, mai roag-o sa stea cu micuta din cind in cind, sau sa te ajute cu cumparaturile sau alte comisioane, etc. Despartiti-va in mod cordial, pastreaza relatii excelente cu mama ta ca asa e normal si dupa cum am mai zis apeleaza la ajutorul ei din cind in cind si o sa vezi ca o sa razbesti.
cristina73 spune:
Na ca iar am facut-o!!!! Ingala, am facut referire la "micuta" ta si cind colo tu ai baietel!!! Miiiiii de scuze si promit sa nu mai postez nici un mesaj azi ca vad ca am luat-o razna rau de tot
scuze inca o data
cristina73
Cary spune:
E mai bine fara mama si fara soacra. Daca spui ca exista o stare de tensiune din cauza nimicurilor care se ivesc si se face din tantar, armasar atunci trebuie sa stii ca aceasta stare de neliniste o transmiti si copilului.Sigur ca la inceput va fii putin mai greu dar dupa te obisnuiesti si nu-ti va veni sa crezi cat de bine te vei descurca sigurica.O data pe saptamana e bine sa-ti faci timp si pentru tine si sa duci atunci copilul la mama sau la soacra, asa vei fii si tu linistita si bunicitele fericite ca au vazut minunea, o sa fie cu schimbul o saptamana la mama si o saptamana la soacra ca sa impaci si capra si varza.
Iti spun din experienta ca sa nu dai nastere la alte discutii de alta natura.
Bafta si succes!
Julie spune:
Cristina73, mai, parca m-am vazut pe mine cand te-am citit. Atata, ca Matei al meu are 6 ani... Deci se supravietuieste fara somn si odihna (nici acum nu pot sa spun ca ma trezesc dimineata odihnita si multumita si trebuie sa ma tarai si sa-mi fac o portie zdravana de cafea ca sa purced apoi la indatoririle zilnice). Noroc ca l-am dat la cresa de la 18 luni, am mai putut sa fac unele lucruri pentru mine (cursuri, apoi serviciu). Si acum imi dau lacrimile de recunostinta pentru educatoarele de la cresa - pur si simplu mi-au fost ca o familie (si copilului, la fel) si aproape ca nu trece zi fara sa nu ma rog sa le dea Dumnezeu sanatate.
Dar, desi momente grele au fost, imi pare bine ca m-am descurcat singura - si daca ar fi sa o iau de la capat nu cred ca as dori sa fie altfel.
Master Draciel spune:
Stiu ca e tare greu sa iti cresti singura copilul si uneori momente de disperare dar va veni clipa cind o sa vezi ca a meritat!!!!!!Cind va mai creste isi va da seama si va aprecia cine a facut ceva ptr el.Si in plus, egoist vorbind, vei avea posibilitatea sa il modelezi asa cum vrei tu ( sau, ma rog, aproape) fara sa intervina o mama sau o soacra, cu cine stie ce conceptii despre copii de altadata care erau asa si erau asa, sa isi impuna idei prafuite, si sa va submineze relatia.Si daca vei gresi ceva in educatia lui ( inevitabil), cel putin stii ca ai facut-o tu si nu a venit din alta parte.
Puiul meu are 5 ani jumatate, l-am crescut singura-singurica, fara sa ma ajute nimeni.Timp de doi ani, am fost chiar fara tatic dar tot ne-am descurcat.Cit a fost mic nu am facut nimic; nu un film, nici o iesire, nimic nimic.Acum, au trecut, mergem impreuna.Si te rog sa ma crezi ca e tare mindru cind mergem la o terasa sau restaurant, noi doi.Curaj, timpul trece repede si ai sa vezi ca merita efortul
mirela.mustaciosu spune:
Hai sa-ti spun cum a fost la mine. Mama mea a stat acasa pana a implinit Tudor 2 luni, apoi s-a intors la servici si am stat singura cu baiatul pana la un an. A fost foarte greu. Trebuia sa fac piata, sa gatesc, sa strang prin casa si mai ales sa am grija de Tudor singura, numai seara cand veneau toti ceilalti acasa apucam sa rasuflu un pic. Am prins si trei-patru luni cand am avut mari probleme cu mancarea - refuza sistematic orice fel de mancare, dura o masa cate o ora si jumatate cu jucarele si rugaminti, o luasem razna, cand se apropia ora de masa ma apuca groaza. Cand a implinit Tudor un an a ramas mama acasa si am inceput eu serviciul si mi-am mai revenit un pic, desi sunt si mai obosita decat inainte, doar ca nu mai am parte rutina aia groaznica, mai fac si altceva. Eu cred ca e mai bine sa ai un ajutor si cu atat mai bine sa fie Buni cea care te ajuta, dar ideal ar fi sa stati separat. Daca ar exista posibilitatea sa locuiesti doar cu sotul si copilul, iar mama ta sa vina doar ziua sa te ajute, ar fi ideal. Trebuie sa ai grija de viata de cuplu la fel de mult cat de bebe. Sunt multe cupluri care au de suferit cand apar copii si nu din cauza copiilor propriu-zis cat din cauza lipsei de timp si spatiu, a oboselii, a neintelegerilor cu soacra etc.
Mult succes!
Mirela si Tudor
http://community.webshots.com/user/tudorcs
danac spune:
Si eu am trecut printr-o experienta similara cu mama mea
Acum ca sant singura de atata timp si ca mama nu poate veni(e ocupata cu pensionarea),si chiar avem nevoie de ajutor(trebuie sa schimbam locuinta)am ajuns la concluzia ca proverbul rau cu rau dar mai rau fara rau e adevarat
Cel putin in cazul meu
Si oricum nimeni altcineva in afara de ea(de mama) nu ar face efortul sa se scoale nopatea sa ii pregateasaca laptic,sa o schimbe,sa o culce,sa o scoale,sa o plimbe,sa o spele..etc.Cu exceptia unei persoane bine platite,bineinteles.Toate cele bune!