Incurajari pentru incepatoare

Pentru ca tot trebuie sa stau acasa si bantui pe DC, am citit si ce mai scrieti voi pe aici, ce mai "bucatariti", cu alte cuvinte. Nu cred ca are rost sa va mai spun cat de tare va admir. Mama mea e o bucatareasa desavarsita. Sotul ma maguleste si spune ca i-am mostenit talentul, dar nu si curajul. Pana acum nu am avut curaj sa "ma bag" la dulciuri.
Am facut-o de vreo luna, insa...rezultatele se lasa asteptate.
Am facut pana acum: Krem a la Krem (de vreo 5 ori - e f. apreciata de sot, el ii spune "prajitura de la fetele tale"), prajitura cu caramel, tort de clatite, budinca de clatie, cremsnit, salam de biscuiti. Ce sa spun?! Nu sunt foarte incantata de cum au iesit, iar cateva chiar nu au iesit de nici un fel. Adica le-am putut mainca doar eu, in casa, ca nu aveau aspect. de exemplu la prajitura cu caramel, nu am topit bine zaharul si au ramas boboloatze.

De ce am deschis acest subiect?
Probabil ca am nevoie de incurajari.. Ca nu cumva sa-mi treaca asa de repde. Ar fi pacat, nu?!

La voi cum a fost la inceput? A mers din prima?

Si stiti ce am mai observat? Dupa ce stau si fac ceva..nu mai am nici un chef sa mananc. Si mi-e asa ciuda!!!

Oana 30+ si Stefan-Vladimir 4ani+

poze



"unui copil trebuie sa-i dai radacini si aripi"

canne-marie spune:

Buna.
Hai sa-ti spun ce am patit eu prima data cand am facut tort diplomat.Am invatat vestita reteta de la soacra mea,nu este cea cu budinca ci cea cu lapte si oua.Am venit acasa nevoie mare,am pus-o pe mama sa cumpere toate cele de trebuinta si m-am apucat de el.La el,eu pun cam 80 g de gelatina acum,atunci am pus doar 50 g si amestec eu gelatina cu laptele si cu ouale spuma,bat frisca o amestec si pe aia ,ornez cratita cu biscuiti,pun continut,pun fructe ,etc,il finisez,bagat la frigider pana a doua zii.A doua zii cand l-am scos un dezastru total ,mi s-a lasat tot parca era o mamaliga,dar concluzia e ca tot s-a mancat, dar se am mai nu poti sa-ti dai seama.
Asta este una din peripetiile mele.
Am mai patit o data cand vroiam sa fac gogosi ,chiar nu mai imi aduc aminte ce am pus in compozitie ( aveam atunci 17 ani),si pun cratita pe foc ,i-au o gogoasa din aluat o pun in craticioara si in momentul 2 imi sate gogoasa in tavan, se lipeste si ramane si atarnata.
Cam atat pt. monent.

va

annes

claudela spune:

Este foarte bine ca ai vointa! Este un inceput foarte bun! Si e bine ca ai si un sot care iti apreciaza munca...caci e o adevarata munca la bucatarie!
Iar prajiturile ca sa iasa ... ca la poza, sa fie aspectoase necesita multa migala! Totul e sa nu te dai batuta, iar cei din jur vor aprecia ambitia ta!
Asa mi se intampla si mie...dupa ce gatesc ceva, chiar si dulciuri nu-mi mai vine sa mananc! Dar sunt asa fericita cand imi e laudata munca, sincer! E incununarea silintei mele!!

liliac1 spune:

Aspectul "comercial" ti-l vei desavarsi pe parcurs. Atat timp cat familia lauda produsele tale, atat timp cat se mananca si la sfarsit se ling pe dejte, este o batalie castigata
Cea mai "tare" prajitura care am facut-o vreodata...a fost cea pe care n-am putut nici macar s-o gustam, asa ca pentru a sterge urmele m-am gandit sa o arunc pe geam sa vina cainii/pisicile sa o "devoreze", numai ca eu ii ademeneam, ei veneau, miroseau si...plecau!! Deci, dezastru total. Nici acum nu prea le am cu bucatareala, dar mai incerc din cand in cand cate-o reteta, doar de amorul artei culinare

Liliana& Andra-Maria

Fii asa cum simti si se va vedea in tot ce faci!

alintaroma spune:

Hi, hi cind m-am mutat cu husbandu am facut si eu prima data sarmale, sau am incercat sa fac ca mi-au iesit ca piatra ... asa ca au ajuns direct la gunoi cu juramintul ca neam de neamul meu n'o mai minca sarmale.
De atunci sa tot fie vreo 13 ani iar sarmalele imi ies super, de fapt imi place foarte mult sa gatesc si sunt deschisa la noutati numai ca ai mei sunt mai conservatori.
Prajituri fac dar in ultimii ani mai rar ca deh cu virsta incepusem sa luam proportii iar prajitureala mea nu ajuta deloc asa ca fac mai rar.
Parerea mea e ca pe linga rabdare trebuie sa ai si inspiratie in bucatarie .
Uneori tind sa cred ca sunt unele persoane anti talent ca si la condus ....
Anyway concluzia e ca , cu putin efort si multa ambitie acum papa mea e apreciata de degustatori

Bafta la bucatarit!

hcclara spune:

draga ghinetz, cand m-am maritat nici eu nu am stiut sa fac nimica, mama m-a tinut ca in palme, dar am ajuns si eu la casa mea si a trebuit sa invat sa gatesc.
la mancaruri pot spune ca ma pricep...dar prajituri si torturi... n-am talentul mamei mele.imi place sa mananc, dar nu sa fac, trebuie sa recunosc ca nici nu am incercat, singurul lucru ce fac e: salam de biscuiti, cremsnit (dar cu foi de cumparat cand imi aduc din ro), tiramisu, tort de piscoturi, si de doua ori am facut tortul cu gelatina, dar odata am uitat sa siropez blatul, si a doua oara nu mi-a iesit prea pufos. si ce nu-mi iese, nici nu mai fac. am incercat langosi si pizza sa fac, nu mi-a reusit, deci nu mai incerc...

si aporopo, salamul de biscuiti...eram gravida prin luna a 8a, afara canicula,vara torida, si dupa ce am fost gata cu el, si transpirata toata, si cu burtoiul dita-mai, deschid usa la frigi sa-l bag , intra sotul meu in buca si ma admira si in momentul acela scap tava pe jos, pur si simplu nu l-am mai putut tine...va dati seama ce nervi am avut...mi-am bagat mana in el si am improscat bucataria cu el...nu va pot descrie senzatia mea, fiindca ma chinuisem atata, si eram nervoasa pe el ca vazuse ca-l scap si statea ca o stana de piatra...curat a facut el, ca doar el era vinovat ca intrase la momentul X in buca...

iti doresc multa rabdare si succes.
Claudia

canne-marie spune:

Bai am cu lacrimei,mai ales la faza cu sarmalele, fetelor sunte-ti mortale.

annes

ghinetz spune:

Sunteti asa dragute!!!!

Am ras, dar parca mi-au dat si lacrimile sa vad ca nu sunt singura. Si ca ma sustineti.



Oana 30+ si Stefan-Vladimir 4ani+

poze



"unui copil trebuie sa-i dai radacini si aripi"

Alynutza spune:

Eu intr-ale bucataritului am inceput de mica, mi-a placut dintotdeauna. Evident, am inceput cu lucruri simple, gen oua umplute, pasta de oua, ceva gogosele cu iaurt (prin clasa a 3-a), in clasa a 5-a faceam deja ciorbitze si mancaruri (gen mazare cu pui) si pe urma m-am apucat si de prajiturit. Ce-mi aduc aminte haios din inceputuri sunt primele mele eclere. Dupa ce am facut aluatul, citesc in cartea de bucate ca se pune in tava tubuletze cam de grosimea degetului mare. Bun, imi expun eu degetul cu pricina, il studiez indelung si pe urma trec la pusul 'tubuletzelor' in tava. Cand m-am uitat le ele, pauza, erau niste chestii mici si scofalcite, iar prietena cu care eram radea 'pai tu la degetul tau te-ai uitat? trebuia sa-ti imaginezi si tu o bucatareasa din aia grasa'. Urmatoarea tura a iesit bine, dar pe prima am ascuns-o cat am putut de bine prin faina si painea pentru gainile bunicii, ca altfel o incasam (vorba vine, doar comenta bunica ca 'am stricat' faina si ouale si n-a iesit nimic). Abia acum imi dau seama ca n-a avut nimic a face esecul de atunci cu cantitatea de aluat, ci cu cuptorul, ca nu era suficient de cald.
Incepturile sunt mai grele, si pana la urma, si acum se intampla sa mai dau rateuri (mai ales la retete noi). Indemnanarea se castiga cu experienta, asa ca nu renunta.

adi69 spune:

Eu una,n-aveam treaba cu bucataria .Tin minte ca m-a pus tata s-o ajut pe mama odata,facea gogosi(sau placinta?!?)si-mi spunea ca-s antitalent(adica"parca ai doua maini stangi etc",ca o sa ma fugareasca barbatu' ca nu stiu sa fac mancare.
Sii..prin urmare mi-am luat barbat care stia sa gateasca.El cu mancaruri,sarmale, fripturi,borsuri..eu cu omleta de dimineata(sau ochiuri).
Putin cate putin am inceput sa fac dulciuri,mai o reteta de la o prietena,mai una de la o matusa..(ca mama mea nu facea decat chec,fursecuri margarete si foi lica cu rahat)
Primul meu tort l-am facut intr-un an la ziua mamei mele,am vrut sa fac tort cu etaj,am facut tort cu trei etaje,imbracat in ciocolata(UAU!!)dar..era tot numai "ochiuri"ca nu stiam sa intind bine ciocolata pe tort.Prin urmare am purces la prima cofetarie si-am cumparat tort,i-am infipt lumanari si l-am prezentat musafirilor,apoi,la bucatarie l-am taiat pe al meu(hihi..de bun era bun dar nu era aspectuos)si l-am servit.Au mancat musafirii tort,le-am dat si la pachet..ca am avut de unde,din doua torturi de trei etaje..

Dupa ce am nascut,si-am stat cu fetita acasa,mi-am descoperit o pasiune din a face dulciuri..acum toata familia primeste "tort de la Adriana" la ziua lor!Si nu cumparat!
Si daca tot stateam acasa si aveam timp berechet..s-a gandit sotul meu ca e timpul sa-mi cedeze de tot locul la bucatarie..el mai intra doar la Paste si la Craciun,cand trage cate o ciorba de burta si fripturi...

Si ca patanie haioasa..am facut odata(eram la mama,inca)pe timpul raposatului,niste fursecuri care trebuiau date prin zahar tos dupa ce le scoteai din cuptor,ei..eu le-am dat prin sare de lamaie(avea mama mai multa intr-o punga in dulap)..nici nu le-am gustat si le-am servit alor mei la desert.Misto senzatia,va spun sincer!Sa te astepti sa mananci ceva dulce si sa ti se faca gura punga de acreala!

ghinetz spune:

Waw!!! Adi, si tu ai avut un inceput?! Asta da incurajare! Pai daca stiu ca exista o sansa de 10% sa fac candva prajituri ca ale tale...merita orice. Si frisca care nu iese, si caramel cu boboloate, si budinca cu banane, dar fara nici un guct...si cate vor mai veni.

Si ca sa va dovedesc ca mi-ati dat curaj incerc azi tortul diplomat. Promit sa pun poze saptamana viitoare (indiferent cu iese tortul)



Oana 30+ si Stefan-Vladimir 4ani+

poze



"unui copil trebuie sa-i dai radacini si aripi"