Singure cu copiii in excursii, concediu?

tora97 spune:

cind eram doar eu si thea, plecam in concediu impreuna. Mare, munte. In plus, mergeam impreuna la terasa.. in parc preferabil. Ea se zbenguia, eu beam o cafea, unsuc, smth si citeam. Imi placea sa emrgem asaaaa ca fetele. Era fun si ne intelegeam f bine. Niciodata nu m am simtit ciudat!

Ei, acum sint proaspata soferita si inca nu am indraznit sa ma aventurez in afara bucurestiului, dar inmod sigur o voi face si pe asta intr o zi, caci tati nu are mereu timp sa ne plimbe.. Deocamdata ne multumim doar cu parcurile, dar fara terasa... ca ana i prea mitutza deocamdata!

poze multe cu noiAna a implinit un an 20062007
"da aripi unui copil, dar lasa l sa invete singur sa zboare" Marquez

pitzinuca spune:

eu am mai fost doar cu baietelul plecati la mare, in we asta chiar la munte, ptr ca tati nu se poate desprinde de proiectele lui...

niciodata nu mi s-a parut ca se uita cineva in vreun fel, si eu profitam ca sunt mai mult langa andi (nu tb sa spal / fac mancare, etc) si mai putem discuta cate-n luna si-n stele cu el

concedii placute!

b

marami spune:

Nu ar fi nici o problema dar cum sa fac un cort? cum sa ies noaptea din el daca trebuie? cum sa intru cu Oana in lac? cum sa o stapanesc pe Diana sa nu inoate prea prea departe, dincolo de limita de siguranta? cum sa fac un foc? Am plans in seara asta pentru toata neputinta mea, am plans constatand ca "prietenii" pe care i-am plimbat veri la randul au ost doar interesati...... sau poate cine stie, sunt eu prea nesuferita si am reusit sa ii indepartez pe toti.
......si pentru ca Diana nu renunta la o idee cu una cu doua, dimineata la ora 7 plecam la Geoagiu.

pozne-npoze
Cristiana, closca de pui Diana (29 sept.1991) si puisor Oana (18 iul.2005)

Miluna spune:

marami, .Cam aceleasi neputinte le am si eu. Adica oricit de tari ne-am tine noi, tot sunt lucruri care nu putem sau e greu sa le facem singure. Nici eu nu indraznesc sa merg eu singura cu puiul meu cu cortul, desi la iarba verde am fost, si am facut foc, si gratarel . Ne-am simtit bine, pina cind a venit linga noi o gasca mare si galagioasa... apoi am inceput sa ma simt penibil.
Si ai dreptate si cu "prietenii" care parca se feresc de noi, in loc sa ne ajute la greu.
Dar sa nu ne lasam invinse, sunt inca multe lucruri care le putem face si singure, putem merge intr-o statiune la munte, putem merge la mare...
Concediu placut!

A_Iulia spune:

Fetelor, pai puteti sa va gasiti prietene in aceeasi situatie.
Eu n-am mers nicaieri singura cu Vivi, cred ca mi-ar fi fost greu, daca ma gandesc bine, nici nu cred ca as fi mers pana la urma.

Mie prietenele mi-au ramas de-a lungul anilor...eu n-am renuntat la ele cat timp am fost maritata. Chiar daca unele s-au maritat, chiar daca unele au divortat, unii au venit, altii au plecat - dar noi am ramas cam aceleasi.
Dar la o adica chiar daca nu ar fi niciuna disponibila pentru o iesire - mai avem si rude la dispozitie (verisoare, etc).

Sunteti sigure de faptul ca prietenii vechi va evita? Poate aveti doar impresia. Poate nu stiu ei sa reactioneze si li se pare ca tacerea e cea mai buna solutie. Eu zic sa incercati - nu e greu de dat un telefon in care sa spuneti ce ati vrea si va lamuriti imediat.

Adina + Olivia 04.03.2004

Miluna spune:

Adina, ai dreptate, e minunat sa ai niste prietene asa bune. La mine din pacate nici unele din prietenele din liceu si/sau facultate nu mai locuiesc in acelasi oras cu mine. Cu unele am pierdut legatura de tot, cu altele mai vorbesc, dar ne vedem rar. Dupa casatorie am tinut legatura mai mult cu prietenii lui (si familiile lor), care mai erau prin oras. Si pe care, evident, nu pot conta acuma... mare greseala . Cit despre neamuri, am un singur frate, cu care mai iesim citeodata, dar ne potrivim destul de greu la program.

cmirela35 spune:

Fetelor,am revenit dintr-un scurt concediu(daca pot sa ii spun asa),de 2 saptamani,la salina,in scop terapeutic...Sotul nu a putut veni...
A fost greu,3 trenuri schimbate,bagaje,copii mici(amandoi sub 4 ani),dar...A fost super!Ne-am bucurat cu totii de aerul curat,de mina superba de la Praid...Drumul a fost mai greu...schimbari de trenuri in gari infecte,fara un restaurant unde sa putem manca o ciorbita calda,dar intr-un final a fost ok.
Se pare ca de la anul vom merge doar noi,si....nu mi-e frica!Mai ales ca am de gand sa iau si o masina.
Curaj,fetelor!In cel mai rau caz luati cu voi in masina copilul de minim 14 ani al unei vecine,prietene,care sa ii supravegheze pe drum...
In rest,noi,mamicile putem mai mult decat credem!

aurelia1278 spune:

quote:

---

Originally posted by cmirela35
In rest,noi,mamicile putem mai mult decat credem!

---

Corect! Si ce bine te simti cand iti dai seama de cate esti in stare sa faci pentru copiii tai!

---

www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=98766" target="_blank"> Bazar pentru Alex, un baietel diabetic

miria_cristina spune:

Eu am fost crescuta de o mama singura si am fost cu ea peste tot. Cand se putea mergeam in grup si cu alte familii, cand nu numai noi doua si era foarte frumos. Nu zic ca pentru mama, poate, n-a fost bine, dar si-a infrant starile si a mers cu mine in mod constant peste tot. Cred ca dupa cateva drumuri deja era obisnuita si nu-i mai pasa. Stia ce trebuie sa faca.
Cand nu ieseam din Bucuresti mergeam la cinematograf, teatru, muzee si tot ma scotea.

Era o perioada calma si frumoasa pentru amandoua!
Mama tanara si eu copil.

Cristina si Damiana (5 nov 2004) http://photos.yahoo.com/miria_cristina

"Treci din lumina in umbra pentru a face loc altora."