copii deranjanti...?

kariguld spune:

Adina Iulia
Despre ce teroare vorbesti??
Tu nu ai citit ce am scris eu???
I-am vizita pe acei copii, inopinant, am cerut multe informatii despre ei, la persoane care veneau in contact cu ei, deci cum se poate sa fie terorizati???
Aveau o situatie materiala destul de buna, copii erau premianti la scoala. Daca ar fi existate teroare, cred ca cineva ar fi spus ceva negativ despre ei.
Si inca ceva, mama lor spunea ca nu tipa la ei niciodata, si vecini spuneau la fel. Si cred ca e greu sa te prefaci in fata vecinilor cand ai multi copii, la un momendat tot se baga de seama tipetele parintilor sau neascultarile copiilor.
Am vazut multe familii, cazuri destule, asa ca pot sa spun despre familia respectiva, in cunostinta de cauza.

Kari

flaviutza spune:

quote:

---

Originally posted by pisigri

io-te ca nu ma pot abtine si voi explica fenomenul...

de fapt, nu-l voi explica. dintr-un motiv foarte simplu: habar n-am. cred ca e o chestie de obisnuinta si de...nivel de rasponsabilitate: un animal nu implica aceleasi responsabilitati ca un copil. in plus, un animal nu minte si nu te "dezamageste"; probabil ca nici copiii nu-si dezamagesc parintii in adevaratul sens al cuvintului...doar ca uneori...le inseala asteptarile.
la capitolul obisnuinta...eu am fost obisnuita de mica cu animalele (chiar daca in casa am avut tirziiiuuu). mama spune ca ma jucam foarte frumos cu sora-mea cind era mica (diferenta de 7 ani intre noi). acum insa...mi-e greu de fata cu copiii, mereu mi se pare ca nu stiu cum sa ma port cu ei, ceea ce probabil este adevarat...ca n-am avut de unde invata, n-am avut antrenament. oricum, marturisesc sincer, pina de curind am sustinut sus si tare ca nu vreau copii, ca n-o sa fac niciodata, etc. acum lucrurile s-au schimbat, mi-e greu sa explic de ce pentru ca habar n-am. pisici si ciini insa...am vrut mereu, si vreau tot inainte. probabil ca te invata si animalutele astea un soi de toleranta, plus ca nici nu au mari asteptari de la tine: mincare, apa, plimbare si afectiune...

daca va spun ce jivine convietuiesc la ora asta intr-un apartament de 3 camere, o sa-mi spuneti sa nici nu ma apuc sa fac copii vreodata...asa ca ma opresc aici cu...explicatiile

---

si eu am crescut cu animale.la bloc. catel,matza,porumbei, melci de gradina, un miel, un pui de gaina numit Gogu..

orice copil..insala asteptarile.falsele asteptari.din prima zi. ba nu papa suficient,ba nu doarme,ba creste si se ia la tranta cu tine..dar zau ca ii iubesti oricand si oricum...si cand tipa, si cand nu papa 300 ml de lapte la un supt.

Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale

denizel spune:

quote:

---

Originally posted by conchita

dar de ce dureaza 3 ore o masa la restaurant?

************
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
************
mami de Sonia Marie (23 ianuarie 2007)

---

Pai chiar asa...
Daca ai ghinionul sa fie foarte aglomerat sau daca e un chelner din ala megaläläit, dureaza cel muuult o ora jumate.

*******************

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.

danis spune:

ca mama a unei fetite de 5 ani si asteptand un baiat in iulie...

tot ce fac ca mama si sotie este sa ma straduiesc cu fiecare celula a corpului pentru copii si pentru sotul meu... sa le fie bine si sa fie fericiti

cel mai rau lucru din lume a fost sa ajung in situatia de a plange de neputinta langa copilul bolnavior (chiar daca era numai racit), de neputinta pentru sotul bolnav si in spital pe care nu aveam cum sa-l ajut si sa-l alin; de frustrare si de oboseala, cand cu toata concentrarea si eforturile de a ma informa si a ma pregati pentru niste situatii, pur si simplu nu stiam si nu le puteam face fata...

asteptari fata de copil? ca si cum copilul mi-ar datora ceva? mie? incerc sa o invat tot timpul sa se comporte civilizat si respectuos cu cei din jur, sa accepte ca unii oameni sunt diferiti si ca pot fi deranjati de lucruri care altora le par firesti, ca exista reguli care pot sa nu ne placa dar pe care trebuie sa le respectam... da, i-am cerut sa faca destule lucruri si sa-mi respecte deciziile, i-am explicat intotdeauna de ce si am pedepsit-o cand a gresit cu buna stiinta si i-am explicat de ce a gresit si de ce o pedepsesc

uneori se poarta urat cu cei din casa, alteori cu cei din jurul ei; pana la 5 ani a facut de toate cele pomenite in lista de manifestari (istericale in familie sau pe strada, opozitie manifestata in diverse feluri)- nu cred ca este un model de copil cuminte, dar nici nu e un copil problema, ci doar un copil normal


ca tot a venit vorba: nu se urca la restaurant pe masa pentru ca nu ii permitem si nici nu prea am mers cu ea la restaurant - tocmai ca stiu ca nu are rabdare sa stea acolo atata si nu mi se pare normal sa tarasc copilul la restaurant numai ca sa "ies" cu prietenii (nici vorba de iesiri cu copilul in localuri unde se fumeaza sau la ore la care copilul are program de somn),
insa cand mergem in concediu si mancam la restaurant se mai duce la alte mese, mai ales unde sunt si alti copii, uneori se duce sa vorbeasca cu cei care servesc la mese; incerc sa-i permit o anumita libertate de miscare intelegend ca nu poate sta mult locului, dar in limita in care nu ii deranjeaza pe ceilalti; bineinteles ca ma uit tot timpul la ea ca la butelie sa vad unde este si ce face, gata sa intervin ca un pompier la orice semnal de "alarma" si va asigur ca imi inghit mancarea cu noduri ... imi dau seama ca unui adult de la o masa alaturata ar putea sa i se para ca nu fac ceva deosebit in acest timp ...
as vrea sa nu imi pese si sa ma relaxez - dar nu pot altfel; oriunde as fi cu ea sunt cu ochii ca pe ea ca butelie ca sa nu ii deranjam pe altii si sa nu se fie in pericol ... si desi incerc sa para ca ii dau libertate sunt mai mereu pe faza in a interveni daca ar face ceva periculos... concediile sunt perioadele in care slabesc :) iar timpul petrecut cu copilul este cel mai minunat si cel mai solicitant lucru de pe lumea asta

paranteza:
se intampla uneori sa trebuiasca sa explici de sute de ori pana cand copilul ajunge sa isi insuseasca o regula sau un comportament, timp in care va face pe dos, uneori numai din bucuria de a face invers desi stie ca nu e bine, uneori numai ca sa-ti atraga atentia, alteori numai pentru ca pur si simplu nu i s-a parut important asa cum unui adult i s-ar parea important ... cum ar fi de exemplu sa nu calce pe iarba de langa trotuar, nu doar pentru ca stricam iarba si florile din orasul nostru de beton, dar si fiidca e plin de rahati de caini ... si de fiecare data sunt pe faza sa o iau de acolo si sa-i explic; acest scenariu - si multe altele - le repetam zilnic - nu sunt deloc ingrijorata ... fetita mea va sti sa respecte regulile societatii, dar acum nu ma pot astepta sa ii explic o singura data si sa sa nu o mai vad ca face a doua oara - asa cum nu ma astept sa extraga radicali

alt exemplu, tot legat de rahatii de peste tot, nu numai de pe iarba; am incercat sa-i explic ca e bine sa ne facem nevoile acasa ca sa nu ne vina sa facem pe strada, pentru ca nu e frumos sa faci pe strada - si m-a intrebat de ce fac cainii pe strada daca nu e frumos sa faci pe strada... aici va intreb si eu: cainii fara stapan sunt niste animale needucate si fac unde apuca, dar cainii cu stapan sunt niste animale educate daca fac pe strada si lasa acolo?
gata paranteza

... dar pana acum nu mi-am pus problema ca fetita mea mi-ar fi inselat asteptarile;

educatia ei este raspunderea mea si a tatalui ei, iar a avea "asteptari" de la un om aflat in formare mi se pare oarecum exagerat; am facut un copil pentru ca ni l-am dorit si ne-am asumat raspunderea cresterii si educarii lui, nu am fata de asta niste "asteptari" nici nu consider ca merit vreun fel de "rasplata"; suntem fericiti numai sa o privim in orice clipa

da, as fi foarte mandra sa-mi vad copilul fericit la maturitate, sa-l vad apreciind valorile pe care incerc sa i le transmit... insa sper sa am puterea si intelepciunea sa nu gandesc vreodata ca imi "datoreaza" sa fie ceva sau cineva, sau sa-mi dea ceva sub o forma sau alta

conchita spune:

danis, super pledoarie pentru normalitate, fetita ta e o norocoasa cu asemenea mamica.
subscriu cu toata inima la ideea ca rabdarea e cheia. da, trebuie sa explicam un lucru de o suta de ori, de o mie de ori pana il invata. dar nu e preferabila metoda asta decat o palma dupa ceafa ca sa nu faca ceva doar de frica? fara sa inteleaga nici rezonul, nici consecintele?



************
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
************
mami de Sonia Marie (23 ianuarie 2007)

ilse spune:

noi mergem la restaurant ziua, nicidecum noaptea sau seara, asta nu mi se pare ora potrivita pentru pici care trebuie sa fie in pat la ora aia, daca vrem sa petrecem o seara doar noi doi, luam o baby-sitter pentru cateva ore, insa ziua la toate restaurantele, evident nu dintre cele de top, care au alt sistem evident, deci toate restaurantele au facilitati pentru copii, meniul special pentru ei, de obicei li se aduc creioane si hartie sa deseneze pana vine mancarea si absolut obligatoriu, scaune inalte pentru cei micuti, de 2 ani, care si aceia sunt luati de parinti cu ei, la unele sunt si colturi cu ecrane unde ruleaza desene animate si scaunele mici, sau la altele, terase de exemplu sunt intr-un colt cu nisip, cateva jucarii de lemn, uneori si un tobogan micut.

denizel esti foarte haioasa

mary,
mamica de ilse (3 ani) si sven(1 an)

denizel spune:

ilse, !!!

Legat de semnatura cu toleranta (nu sunt singura care si-a atasat aceasta semnatura :-), te invit aici:

http://forum.desprecopii.com//forum/topic.asp?TOPIC_ID=99466&whichpage=1

Concentreaza-te doar pe ultimele cateva pagini, unde discutam despre abuzul pe care il reprezinta bataia (sub orice forma) asupra copiilor :-)

-------------------------

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

-------------------------
Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.

ellej spune:

Al meu nu e dispus sa stea la masa mai mult de 10 minute, timp in care mananca, deci sa merg la restaurant cu el e greu. Cel mult mergem in tineretului, unul dintre noi sta la terasa actorilor cu amicii si celalalt alearga cu piciul, dupa care invers :)

Tare as vrea sa stiu de unde au domnule energia asta in ei, ca eu as muta muntii daca ar fi s-o am.

Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.

flaviutza spune:

pana anul trecut,adica pana la 2 ani, doi jumate, copilul meu innebunea daca statea la terasa/restaurant mai mult de 10 minute. indiferent ce tactica aplicam, cate jucarii ii dadeam, tot facea in toate felurile. ii dadeam paie,cutii goale de cola,servetele..doar doar o sta si ea potolita cat sa bem un suc.

pentru ca atunci,pe vremea aia, chiar nu aveam cu cine o lasa.si ne ardea si noua sufletul,tinerei fiind dupa un suc IMPREUNA sau o pizza.

acum,slava Domnului, e mai mare, papa si ea frumos si tot din farfurie..nu se mai crizeaza eventual se mai plimba printre mese,dar atat.

Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale