Cand sufletul iti este rupt in doua...
Raspunsuri - Pagina 2
Elle_seb spune:
quote:
Originally posted by MissParker
Elle_seb, nu stiu sa-ti dau nici un sfat concret, caci nu m-am confruntat niciodata cu o astfel de situatie.
Voiam doar sa-ti ofer osi un
si sa-ti doresc un Paste fericit
si sa stii ca esti una din cele mai placute si simpatice fete de pe forum si eu am incredere ca va fi bine in viata ta si a copilului tau, mai ales dupa ce va mai trece putin timp si apele se vor aseza.
One day at a time, pas cu pas!
Poze cu noi si vacantele noastre
************************************************
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.
Miss Parker, iti multumesc tare mult!
Intr-adevar, ai dreptate, este devreme, lucrurile sunt inca fierbinti, ca sa zic asa...
O sa o iau pas cu pas si o sa ma bucur de fiecare...
Na, ce sa mai zic, m-au umplut de boceli raspunsurile tuturor, noroc ca sunt singura in birou.
pentru toate fetele (si baiatu') si Paste fericit tuturor!Elle_seb
May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!
Elle_seb spune:
quote:
Originally posted by Maadi
"Toate astea s-au strans, nu au trecut, nu am trecut peste. Iar acum nu mai pot, simt ca mor incetul cu incetul in sinea mea... "
Elle,
Vine Pastele si acesta inseamna Invierea, invierea ta la viata, la o noua viata senina alaturi de puiutul tau. Capul sus pentru ca esti puternica. Ai avut curajul sa faci acest pas inainte, deci cu siguranta poti continua.
Iti doresc tot binele din lume, tie si lui Sebi, un Paste fericit si multi pupici!
Sa sti ca si noi putem schimba parcul si vom ajunge si in Tei, unde nu am mai fost demult. Keep in touch ptr. we viitor.
Maadi si Calin (19.07.2003)
Mada, iti multumesc pentru suportul tau constant
Keep in touch! Sper sa ne vedem!!Elle_seb
May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!
Elle_seb spune:
quote:
Originally posted by brindu
Elle, te inteleg foarte bine, pentru ca am trecut de curind prin aceeasi situatie, si mai trec inca.
Am divortat in noiembrie si am plecat cu copilul in decembrie inainte de sarbatori. Din fericire pentru mine (adica pentru sentimentele mele de vinovatie) copilul meu, care acum are 4 ani nu a fost prea atasat de tatal lui cit am stat impreuna, ba dimpotriva, il respingea ca raspuns la atitudinea tatalui lui fata de el, aceasta atitudine a fost si unul din motivele de divort pentru mine.
Din pacate insa, copilului i se induce de catre tatal lui acest dor, sugerindu-i-se ca nu-i normal cum sta el acum numai cu mami, ca lui tati ii este farte dor de el, asa ca atunci cind e intoarce de la taica-su (merge la el doua week end-uri pe luna), a inceput sa intrebe dar de ce pleaca tati, e intors nitel pe dos pina a doua zi cind uita complet de taica-su. Eu ii raspund ca se duce acasa la el ca e obosit si face nani, ca si noi.
In rest, nu intreaba deloc si nu pare sa-i simta lipsa. Eu nu ma simt foarte vinovata, pentru ca stiu ca atunci cind eram impreuna atitudinea tatalui lui era foarte rece, dar in momentul in care am vrut sa divortez a inceput sa ma acuze ca ma gindesc doar la mine si nu la copil pe care vreau sa-l las fara tata...
Din ceea ce spui tu, situatia nu e la fel la tine, copilul e atasat de tatal lui. Si totusi, faptul ca locuiti separat nu ar trebui sa il impiedice sa-si vada copilul cit vrea de des si sa fie un parinte pentru copilul lui si parerea mea este ca nu ar trebui sa te simti vinovata cita vreme ii oferi tatalui posibilitatea de a il vedea si participa cit de mult doreste in viata copilului.
Eu nu cred ca un copil sufera atit din diferenta de domiciliu cit din diferenta de implicare a parintelui cu care nu sta, din tensiunile dintre parinti etc. Implicarea lui nu o poti tu hotari, dar o poti permite si incuraja astfel incit copilul sa simta ca are doi parinti, chiar daca nu locuiesc in acelasi loc.
Daca si tatal lui doreste. Daca nu, tu nu esti responsabila pentru deciziile altei persoane. El este tatal lui independent de relatia cu tine si modul in care alege sa traiasca aceasta calitate de parinte este responsabilitatea lui, nu a a ta. A ta este sa-l lasi, in limitele in care nu-i face rau copilului.
De exemplu, in cazul meu, eu cred ca spunindu-i copilului asta nu e casa ta, tu ar trebui sa stai cu mami si cu tati, lui tati ii e dor de tine etc. - nu-i face bine copilului, ci rau, inducindu-i ideea ca este intr-o situatie anormala, ca el, tatal lui nu-i de acord cu ce face mama lui si ca el, copilul ii face rau tatalui...
Atunci cind am incercat sa-i explic ca nu-i face bine copilului, mi-a spus ca eu am pus copilul in situatia asta si eu sa ma descurc...Daca mai continua insa, am sa-i spun ca-i restrictionez accesul doar in prezenta mea, pentru ca pina acum copilul nu era afectat, dar cu atita manipulare a inceput sa fie, adica sa se simta vinovat..
Nu stiu cum as putea sa te ajut mai mult, astea sunt lucrurile cu care ma ajut pe mine, in orice caz, parerea mea este ca sentimentele de vinovatie sunt amplificate si nesiguranta pe care o simti din cauza schimbarii. Se spune ca mutatul este un factor de stres major, iar despartirea la fel, asa ca acum tot ce poti face este sa incerci sa-ti gasesti resurse sa depasesti acest stres, fara sa te mai uiti inapoi. Si inca ceva, eu nu cred in ruptul capului ca un copil poate fi fericit si creste echilibrat daca mediul in care creste nu e armonios per total si parintii se inteleg per total. Cred ca-i mai bine ca parintii sa se desparta raminind insa parinti pentru copilul lor. Ca din pacate asta nu se prea intimpla, nu inseamna ca unul din parinti ii asigura copilului un viitor mai bun"sacrificandu-se" pentru ca nu se sacrifica doar pe el ci si echilibrul interior al copilului care traieste o situatie falsa, mai mult sau mai putin conflictuala dupa caz.
Brindusa si Mihail
Brandusa, este exact aceiasi situatie ca si la mine. Si ex-ul meu (tatal copilului) era foarte rece si distant ci copilul, si, la fel ca si la tine, si la mine asta a fost unul din motivele pentru care am ales sa ne despartim. Desi el mi-a spus tot asa, ca ma gandesc doar la binele meu, nu si la binele copilului.
Nu stiu inca cum va evolua relatia copilului meu cu tatal lui, nu stiu daca ii va induce vreo idee cum ca nu e normal noi sa stam intr-o parte si el intr-o parte. Voi vedea cu timpul. Nici fi-miu nu este foarte atasat de tatal lui, exact cum spui si tu, este feed-back-ul atitudinii tatalui vis-a-vis de copil.
Oricum, o sa fac tot ce-mi sta in putinta sa-si dezvolte o relatie normala cu tatal lui, asa incat schimbarile din viata lui de copil nevinovat sa-l afecteze cat mai putin.
Pupici tutror!
Elle_seb
May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!
Gabi_K spune:
Elle, daca am inteles eu bine, ex-ul tau nu prea s-a apropiat de copil, nu?
Copilul probabil sufera de pierderea casei vechi. E firesc, ii va trece, n-ai ce face. Din pacate in viata sunt situatii cand copilul trebuie sa se adapteze. Incearca sa-i faci o camera mai frumoasa ca si dincolo, ceva in plus, ceva mai special, sa-i placa noua viata si noua casa.
Pupici, si capul sus, nu fii disperata! Ai facut un pas foarte important, (poate trebuia sa faci mai demult) si dca ai dubii in legatura cu copilul, mergi cu el la psiholog, sigur te vor ajuta cateva sedinte!
Gabi(ex- gabibarta)+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
Elle_seb spune:
quote:
Originally posted by Gabi_K
Elle, daca am inteles eu bine, ex-ul tau nu prea s-a apropiat de copil, nu?
Copilul probabil sufera de pierderea casei vechi. E firesc, ii va trece, n-ai ce face. Din pacate in viata sunt situatii cand copilul trebuie sa se adapteze. Incearca sa-i faci o camera mai frumoasa ca si dincolo, ceva in plus, ceva mai special, sa-i placa noua viata si noua casa.
Pupici, si capul sus, nu fii disperata! Ai facut un pas foarte important, (poate trebuia sa faci mai demult) si dca ai dubii in legatura cu copilul, mergi cu el la psiholog, sigur te vor ajuta cateva sedinte!
Gabi(ex- gabibarta)+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
Exact, Gabi, cred ca mai mult sufera pentru faptul ca si-a schimbat locul. Si mai este si bunica din partea tatalui, pe care o iubeste foarte mult (si ea pe copil) si se inteleg foarte bine.
In seara asta ma duc cu el la ta-su, sa-l vada si el si bunicii, ma-sa mare abia il asteapta.
Sper sa nu ma intoarca pe al doilea dos revederea.
Elle_seb
May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!
A_Iulia spune:
Pai si eu cred ca e mai traumatizat de noua locuinta, decat de "despartire".
La mine era mititica rau Vivi - 1 ani si un pic - n-a simtit absolut nimic. Acum considera normal tot ce se intampla (tati doarme in alta parte)...are o relatie foarte buna cu el, se vad de cateva ori pe saptamana, mai ramane sa mai doarma la tati si la bunica cealalta (unde locuieste tati)...nu a intrebat nici macar o data de ce nu ramane tati sa doarma la noi.
Te cred ca iti pui tot felul de intrebari...pana la urma o sa treaca, ai sa vezi.
Adina + 
Olivia Karla 04.03.2004
marcellinna spune:
Ai spus-o si tu, impactul este puternic si pt tine.
Schimbarea casei, a cartierului ,lipsa tatalui in fiecare seara,o percepe si copilul si incepe sa exploreze.
Tot asa mai incolo o sa explorati mpreuna situatie dupa situatie um sa rezolvati cu intrebarile referitoare la lipsa tatalui.
Nu-ti mai face ganduri negre .
Zici ca tatal nu era extraordinar de legat de copil,poate ca acum va folosi timpul in mod util pt a construi o relatie solida cu copilul.Daca vrea, poate sa faca asta la modul cel mai sanatos fara sa-i impuie capul cu "anormalitatea" faptului ca nu sunteti impreuna tot timpul.
O sa faci ce e de facut la timpul cand e de facut.Nu-ti mai face gaduri negre.
Stiu ca nu e usor sa zici "o sa vad maine cum o sa fie" dar e necesar.E inutil sa construiesti scenarii dinainte.
Stiu ca te doare si stiu prin ce treci, prin acelasi lucru am trecut si eu cu toate ca al meu copil a fost acea persoana care m-a intrebat "mami da tu de ce nu divortezi?".
Sigur copilul tau e prea mic sa-ti fi pus intrebarea asta.
Uite cu toate astea acum ca suntem la mii de km,deabea acum a inteles tatal fetei ce important e ca are o fiica.
E greu sa tina legatura in sensul ca nu e acelasi lucru cu a locui in acelasi oras, dar acum legatura intre ei e mai solida ca niciodata.
Ma gandesc ca daca si exsotul tau are un pic de tact va sti cum sa se comporte.
Iti doresc un Paste fericit alaturi de puiul tau.
incognito spune:
ELLE,te rog din suflet incearca sa nu te mai simti vinovata.Eu stiu din incercarile mele cit de distructiv este sentimentul acesta,cita energie iti poate lua.Nu se poate sa nu fie bine.Va fi dificil o vreme dar e mititel si va uita,se va atasa treptat de noua locuinta,se va obisnui cu programul tau...Uite,imi amintesc de ai mei-cind am plecat de la parintii mei aveau 2 ani si 4 luni.Si erau tare speriati-alt cartier,alti oameni prin prejur,alt dormitor,zgomote noi,toate altele.Mamaie si tataie dintr-o data nu,tati-mai deloc...Aveau numai o mami tensionata,ravasita si obosita.Asa ca eu zic ca va fi bine.Daca tu esti linistita,treptat se va linisti si el.E la inceput si e normal sa fie putin rascolit de schimbare dar copii au o mare capacitate de adaptabilitate mai ales daca au un adult puternic alaturi.Gindeste-te ca este un cistig in hotarirea ta de a te muta-are o mami stapina pe ea care stie foarte bine ce vrea pentru ea si puiul ei,care nu se mai necajeste pentru lipsa de vointa si nepriceperile altuia,care va reusi in tot ce-si va propune pentru ca trebuie!,pentru ca alta alternativa nu mai exista!Relatia cu tatal lui absolut nu a pierdut-o si-apoi ELLE,-intre noi fie vorba,si spun asta gindindu-ma si cintarind si pentru mine-mai bine sa-l vada numai in weekend ca pe cel mai bun tati din lume care ii acorda toata atentia si dragostea iar pe voi doi impreuna ca pe cei mai buni prieteni-pentru ca puteti fi prieteni buni macar un ceas la sfirsit de saptamina-decit...tensionati,nemultumiti,obositi...Va veni si timpul cind ii vei putea explica mai multe.Nu stiu.Ma gindesc si eu.Tu stii bine prin ce trec si eu,si e adevarat poate nu sint chiar in masura sa dau sfaturi dar...iti doresc din suflet sa-ti fie bine.Ce sa-ti mai spun?Sarbatori linistite si frumoase pentru tine si de altfel pentru toti cei care sintem aici.
Maadi spune:
Va doresc din tot sufletul ca Sfanta zi de Pasti sa va aduca numai bucurii, momente de neuitat alaturi de cei dragi, incredere in Dumnezeu si credinta in miracolul Invierii!
Pupici,
Maadi si Calin (19.07.2003)
Miramar spune:
Elle sfaturi nu-ti pot da pentru ca nu am copii dar sunt alaturi de tine cu gandul si sufletul. pentru tine!