Nu ma mai inteleg cu fiica mea!

mamica dulce spune:

Of,Dana,am citit mesajul tau si mi s-a facut si mie parul maciuca.
In primul rand zic sa-ti iasa din cap grijile ca n-ar fi ok la psihic,eu cred ca e doar o fetita rasfatata si care stie ca-si permite si obtine rezultate facand ca toate alea.
Bineinteles,acum e mai mare si asta nu se mai poate rezolva ca la 3 ani,dai ignore,time-out sau n-o mai lasi la tv.
Acum trebuie sa fii mai smechera ca ea si sa o castigi pe calea cea buna,altfel o sa fie din ce in ce mai rau.
Asta iti spune o fosta adolescenta rebela,cu toane si rasfatata.Asa am fost si eu,parintii mei s-au crucit si ei la vremea lor de ce-au produs,dar acum avem o relatie super.Cu mama discut ORICE de la 16 ani,cu tata ies la o bere , dar am avut si momente grele...acum recunosc ca eram dusa rau cu pluta in liceu...in facultate..

Stii ce as sugera eu?Cateva sambete la rand lasi fata mica cu sotzul sau cu o bunica si iesi in oras cu fata mare.O duci la film,la shopping,la Mall,la terasa,la piscina,cu rolele-unde ii place ei,sau incercati ceva nou si in timpul asta o iei prin invaluire pana se descarca in fata ta si creati o punte.
Si eu cred ca are nevoie de atentia ta,doar tu cu ea.
Spune-i cat de mult o iubesti si cum visai sa creasca sa ai in ea o prietena grozava,si cat de cool ar fi si tot ce ai pe suflet,intr-un stil care sa ajunga la urechile ei si sa nu sune a morala si cicaleala.
Poate n-o sa mearga din prima,o sa fie circumspecta,dar cred ca dupa cateva saptamani atentia o sa dea roade.Stabiliti un joc verbal sau semne,un cod de cuvinte pe care sa-l intelegeti doar voi in anumite situatii de care va loviti des,intreaba de prieteni,colegi,baieti,jurnale,tzoale...arata-i ca te si intereseaza si nu ca doar te scoate din sarite cu toanele ei de pustoaica rasfatata.Si cand ai sa simti ca e momentul potrivit spune-i ca te bucuri de prietenia ei ,dar ca,ca in orice prietenie existe limite care se pot trece,de ambele parti.
Sunt sigura ca o sa mearga,incearca cu inima deschisa si orice ar fi incearca sa mentii si in timpul saptamanii atmosfera din weekend.

Eventual faceti o saptamana a ta,urmatoarul weekend cu tatal ei.



Life is not measured by the number of breaths we take,but by the
moments that take our breath away.

Anca
carnaval

Emma_ spune:

Dana,

Fica mea este de aceasi virsta.Si la noi au inceput schimbarile cam de vreo jumatate de an. A inceput sa-mi raspunda inapoi,nimic ce fac nu e bine,de multe ori se enerveaza doar cind o intreb o intrebare banala ca si: ai gym astazi la scoala?Si fica mea este o studenta exceptionala,invata f. bine,face sport,este iubita de toata lumea,colegi,profesori,vecini.
Dar acasa nimeni nu se mai intelege cu ea.
Si atunci am inceput sa ma informez ce pot face ca sa fac aceasta perioada de tranzitie mai usoara.
Avem nevoie de nervi de fier si de multa,multa rabdare.
Nu conteaza ce spun ei,ca ne urasc,ca noi nu stim nimic....este o perioada care trece.
Noi,parintii sintem indispensabili pentru adolescenti.Sintem ca si linia alba de pe mijlocul drumului.Cind este soare si frumos nici nu-i dai importanta,dar cind este furtuna si intuneric intotdeauna o cauti.
Eu am inceput sa nu mai folosesc tonul de impunere.Incerc sa o tratez mai mult ca pe un adult.O tratez cu respect,dar astept respect din partea ei.Si cind ea incearca sa ridice tonul ai amintesc ca eu nu am tipat la ea si ca doresc sa mi se raspunda la fel.
Deja vad o schimbare in bine.Dar cere mult timp si rabdare.
Asta trebuie sa incercati si voi,tu si sotul tau.La orice situtatie sa vorbesti calm(stiu ce greu este).
Si inca ceva f.f.f. important.Trebuie in fiecare zi sa-i spui ca o iubesti.Si ca esti mandra de ea.
Iti doresc mult noroc.La fel si familiei tale.

RIARA spune:

Si em aplicat aceeasi metoda ca Emma.

Fiti fericiti; prietenii dispar cand sunteti nefericiti. - Euripide

Witchie spune:

Draga Dana,

E important sa afli de ce vrea sa moara. Poate sa te interesezi ce anturaj are si ce muzica asculta, ce carti citeste si la ce filme se uita. Daca tu nu o mangai si nu ii spui ca o iubesti, nu cred ca ea va veni spre tine. Spui ca o privesti si nu iti place ce vezi, probabil ti se pare nedrept, gandindu-te in urma la noptile in care ai tremurat pentru ea si la oboseala pe care ai acumulat-o in vreme ce ea crestea. E normal sa te doara. Dar fa tu primul pas spre ea pentru ca tu esti adultul si ai puterea sa lasi de la tine. Fa rocada cu sotul tau: ramai cu fetita cea mare si trimite-l pe el cu cea mica. Daca tipa si plange inseamna ca incearca sa-ti atraga atentia poate simte ca nu o bagi in seama destul si nu o apreciezi la fel ca pe cea micuta care are privilegiul sa doarma cu tine. Cred ca fetitei tale celei mari ii e tare dor de mama. De mama ei si numai a ei. Si mai cred ca la 12 ani ar trebui sa te ajute in casa, in schimbul satisfacerii tuturor pretentiilor de haine si pantofi. Daca ea nu face nimic, atunci nici tu nu mai indeplinesti orice moft.
Desigur e buna ideea de quality time, chiar daca pe noi ne pufneste rasul gandindu-ne la ce insemna pe vremea noasta quality time. Insa nu mai e vremea noastra, e vremea lor si presiunile la care trebuie sa faca fata din toate partile sunt mult mai mari decat cele cu care ne confruntam noi la aceeasi varsta. N-o mai certa daca se fardeaza, explica-i de ce nu doresti sa se fardeze.
Nu pot sa cred ca n-o mai iubesti, poate esti si tu doar obosita. Dar trebuie sa faci un pas spre ea si sa o ajuti sa depaseasca faza asta, acum, cat inca nu are probleme de amor sau de rivalitate, acum cat e inca micuta.
Afla in primul rand de ce vrea sa moara, intreab-o ce crede ea ca se intampla dupa ce moare si ce garantie are ca ajunge intr-un loc mai bun? Doar vorbind cu ea poti afla ce i se intampla.
Iti tin pumnii, sunt si eu mama de fata...

Anda, mama Irinei
domnisoara Irina
Am buba!...

marimar spune:

Dana,
fetita mea are doar 2 ani jumate dar am inceput deja sa merg la diverse cursuri, seminarii si sa citesc carti despre cresterea fetelor....

e extrem de important sa ti-o apropii, acum are inca 12 ani si mai poti sa schimbi ceva in relatia voastra, dar dupa 14 ani e aproape imposibil!!
TREBUIE SA AUDA CA O IUBESTI ! NECONDITIONAT !

incet incet si pas cu pas spune-i cuvinte frumoase, daca nu poti sa vorbesti cu ea scrie-i ! Scrie-i o scrisoare sau un email, vorbeste-i despre ce importanta e ea pentru tine si ce mult o iubesti si ce mult vrei sa ai o relatie frumoasa cu ea...

du-te numai tu cu ea undeva, scoate-o la o cofetarie, mergeti intr-o drumetie sau intr-o excursie pt 1-2 zile, doar tu cu ea. Spune-i ce mindra esti de ea pt ca ( e buna la handbal de ex, sau la ce e buna ea, gaseste ceva) si ce anume astepti de la ea ( ca e mare si are responsabilitati : sa-si spele hainele, sa-si faca curat in camera, sa ajute la vase, aspirat, etc)
Daca nu face, tu cu nici un chip sa nu faci nimic in camera ei.

Daca vezi o cit de mica schimbare, orice lucru bun, cit de mic, laud-o, spune-i ei si spune tuturor astfel incit sa auda si ea.

Concentreaza-te pe 1 lucru sa-l schimbi mai intii, ce e mai important pentru tine, dupa ce vezi schimbari in bine ataci si altceva ( in sensul ca, incearca sa cistigi o batalie nu tot razboiul): de ex sa vorbeasca respectuos si sa nu tzipe. Daca e furioasa sau nervoasa spune-i ca e ok, o intelegi dar sa se gindeasca ea la un mod de a-si potoli furia, de ex sa traga o fuga in jurul blocului, sa faca un dus, sa faca o baie relaxanta, sa dea drumul la muzica in camera ei.... ( invat-o ca atunci cind e furioasa sa gindeasca si apoi sa actioneze , sa nu actioneze imediat ce e nervoasa ).

Vorbeste cit mai mult cu ea, pune-i intrebari, provoac-o la discutii, nu o critica in mijlocul discutiei ci discuta dupa despre ce te deranjeaza...

Spune-i ca actiunile ei vor avea consecinte in viitor si explica-i ce si cum: intreab-o daca ei ii place sa i se vorbeasca urit, sa se tipe la ea? daca mai vorbeste urit ii iei din privilegii: nu o mai lasi la film, la prieteni sau la handbal ( pt ziua sau saptamina respectiva)

Daca-ti spune ca esti rea, daca tipa si mai tare, urla, se loveste, ii spui calm ca da, esti rea in ochii ei dar o iubesti si faci toate astea pentru ca o iubesti si pentru ca vrei ce e mai bine pentru ea, vrei sa devina un adult responsabil si fericit !

-------
Life's a journey, enjoy the trip !

bird70 spune:

E tare greu cu fetele si noi am avut probleme, poate nu asa mari dar nici nu le-am lasat sa ajunga acolo. Noi am inteles ca trecea prin schimbari hormonale, incepuse sa miroasa cand facea sport de exemplu , sa fie interesata de cum arata, etc. Eu stiu in ce dispozitie sunt eu la PMS si inteleg cat de greu trebuie sa fie pentru o copila sa simta tristete, furie, frustrare in acelasi timp si sa nu stie de ce, sa nu inteleaga (asa ca mine ) ca va trece la un moment dat. Eu sunt o mare adepta a sportului si am ales sa petrec quality time cu fiica mea facand sport impreuna. La inceput nu a fost foarte incantata de idee dar i-am spus ca vom fi doar noi 2, o activitate doar pentru noi fetele si am introdus-o in grupul de fete de la gym (ele stiau situatia si s-au purtat super). La noi a mers, avem 3-4 zile/saptamana cand mergem la gym impreuna, ea se simte bine pentru ca a fost primita in grupul fetelor de acolo si au tratat-o foarte frumos ca pe un adult si ii cer parerea si o asculta si e inclusa in clubul de barfe . Iesirile astea ne dau posibilitatea sa fim impreuna doar noi 2, si ea poate sa ma aiba in timpul asta doar pentru ea, nu trebuie sa ma imparta.

simali spune:

quote:

---

---

dar mai am si o mare piatra pe inima: nu cumva are ceva probleme psihice?

quote:

---

---

Am auzit atatia parinti de adolescenti punandu-si intrebarea asta incat ma intreb daca nu e un cliseu.
In cele mai multe cazuri raspunsul e, nu, nu are probleme psihice. Pare ca are datorita faptului ca se afla intr-o criza hormonala care-i poate produce de la depresii (de aici dorinta de a muri) la stari de veselie bruste si inexplicabile (care din pacate nu se manifesta acasa ci in grupul de prieteni sau cu iubitul) pana la stari de tristete sfasietoare (de care din pacate are parte familia);
A spus cineva aici ca inca mai poti face ceva la 12 ani. Are dreptate. Nici nu-ti imaginezi ce te astepta intra 14-18 ani daca nu reusesti sa-i arati fetei tale mai multa iubire neconditionata acum.

Una dintre "povestile" de noapte buna pe am inventat-o pentru fiul meu este "cat de mult te iubesc parintii". Incepe cam asa:
- parintii te iubsc cand esti bun;
- parintii te iubesc cand esti rau;
- parintii te iubesc cand plangi;
- parintii te iubesc si cand razi;
- parintii te iubesc chiar si cand ajungi la inchisoare;
- parintii te iubesc si atunci cand faci ceva foarte rau;
- parintii te iubesc cand inveti bine; dar si cand iei note proaste;
- parintii sunt fericiti cand faci lururi bune si sunt tristi cand faci lucruri rele, dar TE IUBESC SI TE VOR IUBI TOATA VIATA ORICE AI FACE SI ORICE AI DEVENI. Si pe hoti si pe borfasi ii iubesc parintii lor. Dar sunt foarte tristi pentru ei... Nimic din ce POTI face tu nu ma v-a face pe mine sa te iubesc mai putin.

alice

filofteia spune:

Bird 70 esti o mama super.

Dana d... ce sa spun... multe din vorbele tale sunt ciudate...am ineteles bine ca astepti sa faca 18 ani sa plece de acasa? si astepti sa te iubeasca la fel cum o iubesti tu?

Eu una cred ca asta este una din marile greseli ale parintilor... faptul ca asteapta sa fie iubiti la fel de copii lor. Am vazut pretentiile astea la mai multi parinti care atunci cand le-au ajuns copii la adolescenta au fost dezamagiti ca nu primesc aceeasi dragoste si grija pe care le-o poarta ei.

Apoi... fata cea mica cat este de mica? Faptul ca dormi cu ea, duce sigur la gelozia celei mari. Faptul ca are 12 ani nu inseamna ca nu poate avea resentimente fata de sora ei.

Nu as vrea sa te superi, dar fata ta cea mare este neglijata ... un copil nu are nevoie doar de mancare, haine, casa...

Sper sa gasesti calea cea mai buna spre inima fetei tale!

MissParker spune:

Am o prietena care are o fetita si un baiat (fetita e mai mare). Nici ea nu se poate apropia sufleteste de fetita ei, dar a constientizat cauza si acum lucreaza la terapie pentru a o rezolva. Si-a dat seama ca inconstient ea se identifica prea mult cu fiica ei, mai bine spus proiecteaza si recunoaste in fiica ei anumite trasaturi de caracter ale ei proprii, pe care le refuza la ea insasi fiindca nu-i plac (gen "slabiciune", "prea multa sensibilitate", "ranchiuna", "rebeliune" etc.). Poate ca n-ar fi rau sa te autoanalizezi ca sa vezi ce anume te retine de la a te apropia emotional fata de fiica ta, de a te pune in pielea ei, de a vedea lucrurile si din punctul ei de vedere. De ce crezi ca ai putea sa o iubesti doar daca ar fi perfecta? Oare si tu la varsta ei ai simtit ca ar fi trebuit sa fii perfecta pentru a primi iubirea parintilor?

Tu esti singura care poate rezolva problema, fiindca tu ai avut 12 ani candva, pe cand ea nu a avut varsta ta si nu poate dovedi maturitatea necesara ca sa dezamorseze conflictul. In plus, ea iti simte raceala, se simte respinsa, iar asta va accentua cercul vicios de a te respinge si mai mult.

Desi e f.f. greu, trebuie sa accepti ca problema este la tine, caci tu esti adulta, iar comportamentul ei este - asa cum au mai spus si alte fete - doar o reactie (intarziata) a faptului ca nu s-a simtit indeajuns de iubita.

Iata ce spune Kay Kuzma in cartea "Intelege-ti copilul" (da-mi un PM cu adresa ta de mail si ti-o pot trimite):

"Prima si cea mai importanta nevoie a copilului tau este aceea de a fi iubit. Fiecare copil este asemenea unui pahar gol si singurul mod in care acest pahar poate fi umplut este acela de a-i arata copilului dragoste. Doar atunci cand paharul este plin de "da peste el" copilul poate incepe sa daruiasca, la randul sau, dragoste. Copilul tau are nevoie sa fie alintat, mangaiat si imbratisat, sa se simta aproape de tine, sa i se ofere caldura si confort emotional, sa se simta dorit si inteles. A-i implini doar nevoile fizice, de hrana si de ingrijire, nu este suficient. Multi copii au stagnat din crestere sau chiar au murit, in ciuda ingrijirii fizice adecvate care li s-a oferit, pentru simplul fapt ca le-a lipsit dragostea. Dragostea este atat de importanta incat voi, parintii, trebuie sa impliniti aceasta nevoie inainte de oricare alta. Nu este suficient ca voi sa simtiti, sa credeti sau chiar sa stiti ca va iubiti copilul, ci copilul trebuie sa perceapa el insusi aceasta dragoste, altfel ea nu are nici o valoare. Este deosebit de important sa-i arati copilului ca este iubit, in special in primii ani de viata.

Daca i-ati intreba pe parinti: "Va iubiti copiii?", probabil ca marea majoritate v-ar raspunde: "Bineinteles ca-i iubesc. Le ofer tot ce au nevoie; am grija de ei..." Totusi de multe ori copiii nu simt ca sunt iubiti. Ei spun: "Parintii mei ma iubesc doar atunci cand iau note bune, cand ma imbrac singur sau cand imi fac curat in camera. Cand sunt bun, ma iubesc; altfel, nu!" Acesti copii nu inteleg ca sunt iubiti pentru ceea ce sunt ei in mod individual, neconditionat, independent de niste cerinte. Ei simt ca parintii lor ii iubesc conditionat si exista un mare pericol in acest fel de dragoste.

Este destul de usor sa iubesti un copil atragator, sanatos, cu o fire placuta. Dar nu toti copiii se nasc cu asemenea trasaturi si nu toti au parte de timpuriu de experiente care sa-i modeleze, facandu-i sa ajunga niste persoane atragatoare si usor de iubit. De fapt, pe la varsta de doi, trei sau patru ani in unii copii a fost deja imprimat un comportament negativ, deoarece au fost tratati cu o asemenea lipsa de iubire incat ajung sa para ca resping orice manifestare de acest fel. Parintii s-ar putea sa nu inteleaga ca acest comportament negativ este, de fapt, un strigat dupa iubire, iar atunci cand iubirea asteptata de copil intarzie, este posibil sa aiba loc niste reactii in lant, iar parintii vor avea, drept raspuns, tendinta de a-l respinge si mai mult pe copilul neiubitor. Parintii nu trebuie sa uite nici o clipa ca un copil care are un comportament suparator este un copil care are cel mai mult nevoie de dragoste, de compasiune si de ajutor. Copilul care va pune rabdarea cel mai mult la incercare are cel mai mult nevoie de dragostea voastra. Copilul care musca, fura, loveste sau foloseste cuvinte "urate" este posibil ca, prin aceasta, sa nu faca altceva decat sa te puna la incercare si, in mod inconstient, sa te intrebe: "Poti sa ma iubesti si atunci cand sunt atat de ingrozitor?"

[...] Ajuta-l sa inteleaga ca il iubesti tot timpul, indiferent ca este bun sau rau. A invata ca nu trebuie neaparat sa fii bun pentru a fi iubit reprezinta o lectie deosebit de importanta pentru copii (si pentru adulti). Este dreptul oricarui copil sa fie iubit si acceptat pentru simplul fapt ca exista."

Iti doresc multa putere de introspectie, mult curaj si nu-ti pierde speranta! Inca mai poti face ceva pentru a salva relatia ta cu fiica ta. Dar asuma-ti raspunderea si actioneaza in consecinta.

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre

************************************************
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.

mama lia spune:

fata mea are aproape 14 ani si de un an este si ea schimbata, dar eu intotdeaua am fost prietena cu ea...mergem amindoua in parc, la film, in oras, vorbim, "birfim".....la 8 ani m-a intrebat ce aia sperma..si de atunci am deveni foarte bune prietene, discutam orice, dar absolut orice, fara perdea, totul insa cu un usor iz amuzant, ca sa nu se simta jenata...si sincer prefer sa fiu eu cea mai buna prietena a ei, cel putin pina va trece de virsta asta dificila....

asta nu ma impiedica sa fiu mina de fier in alte privinte...de exemplu nu am pus internet si i-am explicat ca nici nu o sa ii pun cel putin pina intra la liceu....ca nu vreau sa arda gazul pe chaturi...mai rarut cu tv-ul, mai bine citeste....nu o las cu fetele hai hui in mall in mijlocul saptaminii....nu ii dau bani pe mina decit cit consider eu necesar....

dar are si rebeliunile ei...e obraznica uneori....da ochii peste cap, e imprastiata foc ....

norocul meu este ca am facut-o sa aiba incredere in mine si imi povesteste totul....ne dragalim, ne facem masaj, mai dormim impreuna...petrecem mult "quality time" impreuna....si se observa...cred ca asta conteaza, sa simta ca este cea mai importanta persoana pentru tine...eu asa ii spun "comoara lui mama"