umblatul in telefon, se poate justifica ?!!

Annnca spune:

Nu as cauta in buzunare,genti sau ceva de genul asta.La fel cum nu suport sa`mi caute cineva in poseta.Daca vrea ceva din poseta mea,mi`o da mie in mana si scot eu.Asa mi se pare normal.E de prost gust sa`mi caute barbatul in posesta...!
Insaaaa....daca as "mirosi" ceva si as simti ca ceva nu este in regula,as face 2 lucuri.As cauta in mobil si as scoate listingul de la fix si mobil.
Totusi,n`as suporta sa aflu ultima ca sunt inselata,asa ca..mai bine aflu la timp..pt ca ...in acest fel evit multe neplaceri.

daniela_b spune:

Cind am citit mesajul de inceput mi-a venit in minte urmatorul motto dupa care ma ghidez in toate situatiile:

"poarta-te cu ceilalti EXACT asa cum ti-ar placea ca ceilalti sa se poarte cu tine"

In ce ma priveste, poate ca "aversiunea" fata de o relatie ce presupune o totala impartire a intimitatii si a traiului in comun dus pina la extrem e cauzata de ce am trait in copilarie si adolescenta in familia mea.
Ei, parintii mei, imparteau totul. Foarte frumos, doar ca la un moment dat asta s-a transformat in " vreau sa stiu tot ce faci, ce vorbesti, cu cine, cind unde...".
20 de ani aproape, am citit bilete lasate pe masa : "sint la piata, am plecat la 10.30, trec pe la Marcela, vin cit pot de repede" sau am auzit discutii zilnice "cine a sunat? cum adica greseala? cit iti ia sa bei o cafea? de ce e scos telefonul din priza? de cind ai fusta asta? am sunat la Marcela si-a raspuns sotul ei, de ce te duci acolo cind este el acasa? unde ai stat pina acum, cu cine ai vorbit la usa? ETC.




M-am saturat de astea. Nu vreau sa dau raportul nimanui unde ma duc, cit stau, cu cine ma intilnesc, cu cine vorbesc la telefon, cu cine-mi dau mesaje si-n compensatie nu vreau sa intreb nimic din toate astea. Nu stiu daca au legatura cu increderea cit au legatura cu respectul pe care-l astept si pe care-l dau vis-a-vis de calitatea unei vieti de cuplu lipsita de suspiciuni si intrebari de macinat nervi.
Sint aproape 15 ani de cind "convietuiesc" dupa regulile astea, astea-mi sint comode asa ca n-am de gind sa schimb. Chiar spuneam si mai spun inca : "in ziua in care o sa trebuiasca sa explic ce inseamna " pupicuri de la cineva care te iubeste" -mesaj pe telefonul mobil, in ziua aia a murit dragostea neconditionata, bine ai venit Suspiciune..."
Exista aventuri extraconjugale destul de rafinate sa nu implice mesaje sau stiu eu ce alte metode de comunicare usor de verificat. N-am timp sa ma gindesc la asta.
In fond, un numar poate fi salvat cu numele Mami, Sormea, Colegubinecunoscut, Vecinu'Costica...asa ca nu stiu ce mi-ar dezvalui un mesaj sau un apel de la "Florin-instalatorul" la vreme de zi sau noapte. Ezista intotdeauna o ezplicatie.
Parca si vad, mesaj de la "petrica-mecanic auto" : " vii odata? hai c-am desfacut-o, grabeste-te..."

Strict la subiect:
nu umblu in telefonul nimanui, nu mi se umbla in telefon, nu se poate justifica sa se umble in ele, parerea mea.





http://www.youtube.com/watch?v=hWzrrwYMQ

Victoria spune:

Eu realizez ca nu-i stiu parole de email, mess, pin, cont bancar...nici el pe ale mele...plus ca fiecare avem mobilul personal si cel de servici, la care nu raspundem sub nici o forma unul in locul altuia...eu chiar il rog sa raspunda el la tel. meu cand sunt cu mainile in mancare, vase, etc, altfel nu pune mana pe el.Da nici nu cred ca mi-ar insulta inteligentza sa-mi caute prin mesaje

V

“In curand, de cate ori am sa deschid gura in public, nici pe mine n-o sa pot sa ma mai cred.” – Gabriel Liiceanu

Adrianai spune:

In telefon nu cotrobaiesc, nici macar nu ma uit cine suna daca cumva sunt in apropierea telefonului. Si nici nu prea il intreb cine a sunat. In schimb el intreaba, ce sa-i faci e mai curios.
Iar in pantaloni....ei, cu pantalonii e alta poveste. Prima oara cand i-am spalat lucrurile, nu am controlat nimic. Asa ca am avut surpriza sa gasesc in masina de spalat hartii, brichete si alte chestii, multe dintre ele metalice. Dar faza a culminat cu pantalonii lui pe care i-am spalat, calcat si cand i-a luat pe el a gasit si bani in ei.
Asa ca acum controlez tot.

Annnca spune:

Noi ne`am stiut pana de curand parola de mess.Dar...pt ca intra si cotrobaia,vorbind cu cei din lista mea...ascunzandu`mi asta...Eu am schimbat`o.
Si vad ca si el si`a schimbat`o,dar nu i`am reprosat.Atata timp cat el nu o are pe a mea,eu de ce sa i`o cer lui...?!
Cand se va potoli,o sa aiba din nou parola mea.
Nu stiu ce credea el ca va gasi la mine in lista,de a luat toate persoanele de sex masculin din lista la puricat,banuim poate ca acolo ..in multime se ascunde si presupusul "amant".
Bineinteles ca n`a gasit nimic,doar a indus in eroare persoanele din lista,acestia nestiind cu cine vorbesc,pierzandu`si increderea.

flaviutza spune:

Annca nasol ce spui. cum adica sa vb in locul tau pe mess??
eu o singura data mi-am bagat nasul...ca era mesageria plina...si cand colo..peste ce dau...sms uri de dragoste..cu te pupic dulce..lugu lugu...vai sa mor, nu alta..multe,vere,multe...le citesc pe rand...apoi ajung la unul anume si-mi dau seama brusc..eu le scrisesem..acum vreo 4 ani..le pastrase in memorie. evident ca nu i-am spus dar nici nu imi mai bag nasul p-acolo.
in veci

Alexia 02.05.2004(filmulete)

26octombrie spune:

quote:

---

Originally posted by daniela_b

Cind am citit mesajul de inceput mi-a venit in minte urmatorul motto dupa care ma ghidez in toate situatiile:

"poarta-te cu ceilalti EXACT asa cum ti-ar placea ca ceilalti sa se poarte cu tine"


Strict la subiect:
nu umblu in telefonul nimanui, nu mi se umbla in telefon, nu se poate justifica sa se umble in ele, parerea mea.

---

dupa ce-am citit ce ati scris am descoperit ca am prea multe mesaje primite la care as fi vrut sa dau reply with quote, caci ziceti ca mine, da mai frumos..
o citez pe daniela, caci de mult o urmaresc cu maaare placere in tot ce posteaza

exact asta e, am fost crescuta in spiritul ce-i al meu e al meu. mama mi-a respectat intr-atat intimitatea incat, la adolescenta, fiind plecata din bucuresti, am primit o scrisoare de la iubirea vietii mele (atunci). si mama m-a sunat la matusa mea si mi-a spus ca ma asteapta scrisoarea, iar eu am stat jumatate de ora la telefon, implorand-o sa mi-o citeasca. mama a fost de neclintit: e scrisoarea ta, o citesti cand vii acasa. nu-mi bag eu nasul in intimitatea altuia.
asadar, la mine contextul a fost total diferit, insa rezultatul e acelasi. nu umblu, nu as concepe sa mi se umble.
relatia perfecta, la mine, implica si intimitatea personala. uneori simt nevoia sa fiu numai cu mine, sa am un spatiu, real sau virtual, numai al meu. asta nu inseamna ca cei ce pot convietui intr-un spatiu comun total sunt mai prejos, doamne fereste. pur si simplu moduri de functionare diferite. important este sa gasesti langa tine un om ce iti impartaseste conceptiile in cazul asta. altfel cred ca iese trist pentru amandoi.
da, si eu am spalat bani (sper sa nu ma citesca cine stie ce organ de control, sa aud soneria...!), atat din buzunarele lui, cat si din ale mele. si brichete. la brichete, cel putin, sunt doua ore neplacute de zornaiala aproape continua...
raspund la telefonul lui daca ma roaga. daca nu e langa mine el, il las sa sune, ce-as putea sa-i spun persoanei de la tel, doar vede ca nu-i..
zepellina, am spus ca nu as putea si m-am gandit bine ce spun. asa cum nu as putea jura vreodata credinta vesnica (daca ma pocneste damblaua pe cine stie cine si o iau razna..?) never say never, corect. asadar, am promis intotdeauna ca, daca vreodata mi se schimba dragostea, nu insel, vin si spun. am scris asta ca sa intelegi ca nu ma hazardez in afirmatii. dar de cautat in telefon stiu sigur ca nu s-ar pune problema.
construind un scenariu virtual, daca as avea vreodata suspiciuni, as fi atat de proasta incat sa-mi fac bagajul si sa plec, fara sa ma murdaresc (asa as simti eu) sa scormonesc dupa dovezi.
daca omul de langa mine (din orice timp al vietii mele, din trecut sau prezent, care e totuna cu viitorul) ar avea vreo temere, mi-ar placea sa vina sa mi-o expuna. sa ma intrebe. daca l-as gasi scotocindu-ma, ala ar fi cel mai "eficace" mod de a incheia relatia, as pleca dezamagita si indignata. si atunci cum sa fac eu asa ceva altuia?!

off-topic: poate suna aiurea, ia uite ce discreta si principiala se da fata asta! nu asta intentionez, realizez ca uneori, in viata, ai mai mult de castigat daca scoti colti si gheare si iti pazesti ce-i al tau. la mine, pe langa cele explicate mai sus e si o atitudine de cioban mioritic, poate daca eram mai belicoasa aveam alte conceptii. da nu-s :-(

Luana si Hora - 14 Mai 2006

www.geocities.com/mamici_de_mai_iunie2006/povesti.html#Hora " target="_blank">poveste
io tot cresc

„Femeia vede unde barbatul abia zareste” Proverb romanesc

Alex2 spune:

1. Daca as avea amanta nu i-as trece numele real, eventual, "Ion", "Ghita", etc...
2. Daca as avea amanta nu as suna-o de pe numarul oficial, chiar nici nu dadeam nr meu de tel persoanelor "neoficiale", sa spun asa. Chiar mereu am avut o cartela de rezerva ptr unele "afaceri" (care includeau si cei care refuzau dintr-un motiv sau altul sa-mi raspunda la telefon).
3. Daca as avea ceva de ascuns nu as tine apeluri care pot fi sterse din jurnalul de apeluri (primite, emise, ratate) si nici SMS-uri in memoria telefonului.
=> ca daca as fi destul de...sa am amanta ar trebui sa fiu destul de destept sa o fac si cu (celalalt) cap. Poate de asta nu am (amanta).

Si nu am cautat si nu ma vad motivat si nici indemnat sa ii fac asta partenerei mele. Poate ca unul din motivele ptr care am ales pe ea (nu ma gandesc la cineva anume) este ca sigur e si desteapta (pe langa ca e frumoasa) si poate gandeste la fel si ea. Daca ar avea ceva de ascuns, ar ramane ascuns. In plus, acolo unde nu mai este incredere nu inteleg de ce doi oameni mai stau impreuna. Increderea este poate mai importanta decat comunicarea, chiar daca e cu dublu sens de "circulatie", una derivand din cealalalta.
Si, da, o singura daca in viata mea am verificat-o pe o iubita a mea, pe messenger, o anumita conversatie, dar justificat sau nu, este de neconceput ptr mine ca am facut asta.
Nu sunt gelos, si consider ca gelozie este bazata in primul rand pe neincrederea in fortele si calitatile proprii, apoi in increderea in partener/a.
Nu-i cunosc parola de messenger, si nu ma intereseaza, as putea-o oricand afla, dar chiar nu vreau sa aflu ce si cu cine discuta. Desi daca ar fi sa o cer sunt convins ca as primi-o. Nu-mi stie parola de messenger si la fel cred, ca nu e treba ei discutiile mele cu alte persoane.
Si in concluzie, foarte on-topic, mai am de adugat ca avem la telefonul mobil si eu si ea factura detaliata pe care nu ne-o verificam.
Cum vad eu toate aceste "verificari" facute de altii? Ca o lipsa de incredere in partener, ca o bataie de cap inutila, ca un motiv de suspiciune. Cel mai des unele sotii doar interpreteaza si-si fac ganduri negre, cand de fapt nu e nimic. Odata intrebat sotul aduce justificari, de cele mai multe ori reale, dar intr-un fel, neincrederea isi face loc incet, treptat si ireversibil intre ei.

Alexandru, tati de copil perfect

Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...

Luna1 spune:

Nu ii caut si nici nu ii raspund in telefonul mobil desi imi cere frecvent. Nu il caut in buzunare si stie asta ca i-am spalat nu stiu ce hartii o data si desi mi-a cerut sa caut in buzunare eu tot nu o fac si a invatat sa si le scoata. Pin-urile pe card i le stiu caci avem carduri comune deci acelasi acces la aceleasi conturi si mi le-a zis pt cazul in care am nevoie. Sunt de acord cu Alex ca trebuie sa fie putin redus sa aiba o amanta si sa ii dea nr de mobil de acasa etc.

Insa cred in providenta, karma etc si cand m-am intors o data din vizita din Romania unde fusesem singura fiu-miu care se juca pe laptop a deschis din greseala outtlookul (pt cine nu lucreaza cu asa ceva e sistem de mail folosit de firme mari de obicei, deci primesti mailuri in acest program) pe care sotul il avea instalat pe laptop si m-a chemat sa-l inchid. Acolo trona un mail de la ex-a lui si l-am deschis. Intrebarea era "ce doresti sa gatesc la cina?" Desi eram toti prieteni (ea facea parte din grupul nostru si desi nu-mi pica bine am acceptat ideea) totusi sotul meu mi-a ascuns ca sa nu ma supere. In fine am sunat-o, am intrebat-o de ce simte nevoia sa ia cina cu sotul meu doar ei doi singuri si de atunci a disparut din viata noastra pe principiul "daca mi-ai fi spus adevarul ar fi fost ok!". Deci asta e singura mea aventura de spionaj, nici macar intentionat insa eu chiar cred ca lucrurile ies de obicei la suprafata fara sa le cautam noi.

Luna 20 sapt+ Cosmin 30 iulie 2001

www.alina-jaime.co.uk/main.php?g2_itemId=2623" target="_blank">uite cum cresc

Anca Vlad spune:

Noi ne uitam in tel. celuilalt (in toate tel.... ca sunt mai multe!!!), ne verificam mail-urile unul la altul, ne stim parolele pe mess. Ba uneori imi mai spune "scrie-i tu un mesaj scurt lui X ca trebuia sa ii transmit... cutare chestie si nu mai am timp." Si au mai fost mesaje si mai "personale" si la unul si la altul, de la "fostele" relatii, dar am stiut de fiecare data si a fost ok. Pe mine una m-ar irita teribil sa existe "ceva" ce nu am voie sa stiu. Normal ca daca ai acces peste tot nu mai manifesti acelasi interes ca atunci cand iti e interzis. Cand intr-o relatie incepi sa ascunzi ceva sau sa iti delimitezi teritorii inseamna ca nu e in regula.
Iar cu privire la geanta personala ma supara sa ma intrebe daca poate umbla! Cum adica sa nu poata? Daca nu se sperie de dezastrul din interior e OK!
Eu una incerc sa limitez cat mai mult intimitatea personala si sa o inglobez in intimitatea cuplului! Fata de altii se schimba regula. Dar intre noi imi doresc sa existe cat mai putine limitari! Asa ma simt bine, asta ma face sa ma simt in siguranta!