atacuri de panica?

Buna! Nu prea stiu de unde sa incep...Am o minune de baietel pe care il crestem cu f putin ajutor (avem mai mult ajutor financiar)din partea bunicilor. Mi l-am dorit enorm si am luptat f mult pt el deoarece a fost o sarcina cu probleme. Cand s-a nascut (prin cezariana) n-am mai dormit de bucurie, am simtit cea mai mare fericire din lume!! Am facut tot ce mi-a stat in putintza ca sa-l cresc cat mai bine. Acum are 11 luni si din cauza oboselii am inceput sa am atacuri de panica, ganduri pesimiste (doar cand sunt f obosita) si mai noi mi-e teama sa nu fiu nebuna sau sa innebunesc...Si colac peste pupaza cumnata mea imi povestea de cineva care intr-un acces de furie si-a omorat copiii si de atunci mi-e teama sa nu ajung sa-i fac rau. Nu sunt deloc o persoana violenta, mai ales cu copilul! Nu am tipat la el , nu l-am atins nici macar "simbolic" la fund. Am o rabdare de fier cu el. Si nu stiu de ce am teama asta, de ce "se lipesc" de mine gandurile astea negre? A mai trecut cineva prin asa ceva? Am si o lipsa mare de Mg si Ca...ca sa fie totul complet.

mami &Andrei



"Esti absolut in sigurantza cand nu te afli nicaieri..."

MissParker spune:

Atacurile de panica nu sunt cauzate de oboseala, din cate am citit eu. Mai degraba cauza poate fi de exemplu un conflict psihic care a fost latent si acum se cere cu urgenta rezolvat.

In functie de cat sunt de acute si de frecvente aceste atacuri, ti-as recomanda o psihoterapie. Problema cu medicatia este ca ajuta doar temporar si mai mult infunda simptomele, care ulterior pot iesi la suprafata eventual si mai puternic. Eu sunt pentru o terapie.

De asemenea, citeste Alice Miller - "Revolta corpului". Poti gasi si acolo multe explicatii.

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre

************************************************
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.

MissParker spune:

Da-i si tu un google cu "atac de panica" si citeste tot ce apare, sunt informatii multe si interesante.

Mult succes si nu dispera, se poate rezolva!

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre

************************************************
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.

amyana spune:

am cautat si din cate am vazut eu nu sunt chiar grave..acum, eu stiu...inca mai cred ca o sa dispara asa cum au aparut. Nu e prima data cand am asa ceva si tot timpul faceam Gluconolactat de ca si mg si dispareau pentru muuuuuuuuult timp. Dar cand iar sunt obosita, stresata etc se consuma mineralele astea si iar o luam de la inceput.

mami &Andrei



"Esti absolut in sigurantza cand nu te afli nicaieri..."

lorelaim spune:

Amyana - nu cred ca din cauza "atacurilor de panica" acea mama si-a omorat copiii... Cred ca mai degraba ar fii vorba despre depresie post-natala netratata. De cand locuiesc in Canada am citit despre atatea cazuri ca nu mi-a venit sa cred... Da, exista asemenea tragedii... sunt mame cu un singur copil, sau chiar la al doile sau al treilea copil care sufera cumplit din cauza acestui tip de depresie...
Daca simti ca este vorba de asa ceva - cel mai bine ar fii sa te consulte un medic (poti sa discuti cu medicul de familie care te va trimite apoi la un specialist).
Multa sanatate si numai bine-ti doresc,
Lorelai

"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."

simali spune:

amyana. Daca ai reusit pana la 11 luni fara s-o iei razna (mai ales ca ai avut o sarcina cu probelme) cred ca esti o tipa tare si ai stofa de mamica. Nu te ineca ca tiganul la mal. Ai trecut ce e mai greu. De acum copilul o sa inceapa sa mearga singur si o sa fie putin mai independent. INceputul independentei lui o sa fie si inceputul independentei tale.

In primul rand incearca sa nu crezi despre tine ca esti o mama rea daca mai faci si unele lucruri care-ti plac. Fa-ti loc undeva in lumea asta "100% copil" pentru a te regasi pe tine, cea care erai inainte de a fi mama. Iar daca erai prea tanara inainte de fi mama ca sa poti sa fi cineva, incearca sa te definesti acum.

alice

amyana spune:

Multumesc Simali pentru incurajari. O sa depasesc eu momentul asta!!Ai dreptate cand spui ca ce a fost mai greu a trecut si acum trebuie sa gandesc pozitiv si sa merg mai departe. Probabil ca toti avem cateodata caderi dar trebuie sa nu ne afundam mai tare ci sa trecem peste. Pana la urma nimeni nu-i perfect...


mami &Andrei



"Esti absolut in sigurantza cand nu te afli nicaieri..."

giulia71 spune:

Hmm, panica cauzata de ganduri pesimiste ma duce cu gandul la o tulburare obsesiv-compulsiva care poate aparea si dupa nastere si in special datorita stresului prelungit.
Tulburarea obsesiv-compulsiva e "ruda" apropiata cu atacul de panica si apare atunci cand gandurile devin persistente si sunt cauzatoare de anxietate marcanta.
Datorita caracterului "rusinos" al bolii, a fost ceva mai tarziu descoperita si incadrata in sfera bolilor anxioase.
Afecteaza cam 2-3% din populatie (uneori si copii inca de la varste fragede 4-5 ani), tratamentul de prima linie este psihoterapia cognitiv-comportamentala cu personal specilizat.
In cazurile mai dificile cand aceasta tulburare este insotita si de depresie se instituie medicatie antidepresiva.
Exemple de tulburare obsesiv-compulsiva: spalatul excesiv pe maini/corp/lenjerie, curatenia exacerbata, verificatul (gaze, usi, lumini, etc), perfectionismul-totul se vrea a fi aproape perfect, simetria, precum si gandurile "negre" (ex: gandul ca individul poate face vreun rau copilului sau cuiva apropiat,ganduri blasfemice, incestuoase, etc), ganduri care produc persoanei in cauza anxietate marcanta.
Informatiile sunt pur orientative si nu fac obiectul vreunui diagnostic!

Sper sa-ti ajute!



mami de Calin rasfatzat:)