cand adolescentul o ia razna!

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 3

CriPOD spune:

Eu imi imaginez ca in cazul in care fata ar afla ca parintii au mobilizat politia nu va avea reactii prea bune. Nu spun ca nu e corect ca parintii sa procedeze asa, spun doar ca risca sa o piarda definitiv in modul asta.

Tot numai cu consiliere buna daca au sanse sa faca ceva. Dar nici asta nu ofera nici o garantie.

Voi incerca sa pun lucrurile in perspectiva un pic, prin prisma faptului ca e bine daca mama stie ca nu e singura. Stiu ca intotdeauna ne gandim ca unele lucruri li se intampla numai altora, realitatea insa dovedeste ca nu e asa.

Am niste prieteni, romani, doua fete, vreo 4 ani diferenta intre ele. Familie cu valori sanatoasa, preocupata de fete, etc. Cea mare, la 16 ani s-a indragostit si-a intrat in gashca prietenului (el e negru, nu spun asta din pdv al rasei, ci al anturajului, genul hip-hop). Ea era o eleva fff buna pana atunci, el, nici liceul. Din cauza ca parintii au discutat cu ea ca isi neglijeaza scoala, plus ca avea ea o idee fixa ca ii trebuie copil cat de repede, a fugit de-acasa. Ei bine, aici statul ofera ajutor financiar copiilor peste 16 ani care nu mai locuiesc cu parintii, asa ca si-a inchiriat un apartament cu alte 4 persoane. Cand tatal s-a dus s-o cheme acasa, ea a sunat politia si tatal s-a ales cu interdictie de a se mai apropia de ea, cu toate ca nici n-a ajuns sa vorbeasca cu ea. A ramas fata gravida intre timp. Cand avea vreo 7 luni, dupa ce-au vazut-o pe strada cat de rau arata (slaba, palida, ne-mgrijita), si-au luat parintii inima in dinti si s-au dus iar la ea. De data asta a venit acasa, vai si-amar in ce hal era. A nascut un baietel, pe care il creste singura, boyfriendul e afara din viata ei. Parintii nu si-au asumat nici o responsabilitate cu copilul, i-au oferit doar casa, masa si dragoste. Partea buna e ca n-a renuntat la scoala, a pierdut doar un an. A devenit un adult responsabil, si-a asumat greseala facuta, intre timp a terminat facultatea. Parintii de care spun au avut-o la 19 ani, ea avand copilul la 16, bietii oameni s-au trezit bunici la 36 de ani. In final, iubesc toti copilul nespus. Fata mai mica a invatat din greselile celei mai mari. N-au avut probleme majore cu ea.

Un alt caz similar, o asistenta pe care o cunosc, mama singura, fata s-a trezit abia dupa ce-a facut un copil la 16 ani, dar acum e o mama model, o fiica model, un adult realizat.

Un alt caz, parintii profesori, oameni super. Parintii deschid conversatia ca ar trebui sa schimbe scoala, fata se crizeaza, da sa iasa din casa, tatal o prinde de brat. Ca urmare, fata isi smuceste mana si fuge la politie. Fiind minora, tatal e acuzat ca a batut copila, copila e luata in "foster care" imediat. Se deschide proces, care dureaza un an, timp in care fata nu are voie sa ia legatura cu parintii nici macar pe email (sa n-o santajeze emotional cumva) si este mutata pe la vreo 6 scoli dupa cum ii gasesc plasament, vede tot felul de copii cu PROBLEME, insa nu poate sa-si renege acuzatia. Sistemul spune ca ii e frica si de asta incearca. Dupa un an de chin pentru toti, tatal castiga procesul cu protectia copilului, insa are acum in istorie un proces de violenta impotriva unui copil si cu jobul lui nu prea da bine. Dupa un an, fata vine acasa imediat dupa sentinta, un copil complet schimbat, pune mana pe carte, termina liceul cu intarziere de un an (an pierdut cat a fost in plasament), acum e la facultate. Parintii sunt super fericiti ca, desi au imbatranit cu 10 ani in anul acela, copila e bine si actiunea ei nu are urmari MAI grave.

Deocamdata ma opresc aici. De ce ti-am spus povestile astea? Sa vada ca nu e singura, sa vada ca pana la urma poate fi bine. Sa inteleaga ca nu toti adolescentii aleg calea de asteptat sau cea usoara cand se descopera si se rup de copilarie. Sa incerce sa invete din experientele altora si sa gaseasca intelepciunea de a face fata situatiei.

Ah, da, chiar vroiam sa te intreb... Are mama vreo suspiciune de droguri? Uneori caderi majore de genul asta sunt semnale de alarma ca e posibil ca adolescentul sa fi inceput cu drogurile. Nu stiu daca e posibil in ro.

Asa cum spuneam, numai un specialist BUN daca poate face ceva in situatia data, dar nu neaparat. Poate ar fi bine, pana gaseste o solutie mai buna, mama sa faca un pas inapoi si sa o trateze ca pe un musafir/chirias, sa nu se amestece deloc. Poate prietenele ei pot sa o influenteze pozitiv. Daca mama ar gasi o persoana ca fetele din povestile spuse de mine, si ar avea disponibilitatea sa vorbeasca cu fata ca si cum ar face-o din proprie initiativa, ar fi grozav. Ce vine de la altcineva e mult mai credibil si de bagat in seama decat cand vine de la parintii cu care esti in razbio dechis. In rest nu imi permit sa sugerez nimic altceva, e prea mare responsabilitatea.

Viata traiat cu un adolescent in familie e complet diferita de tot ce mi-am imaginat eu pe vremea cand eram adolescenta sau mama tanara (acum sunt mama mai batrana ). Diferenta e cam la fel cu a sti ce simte o mama pentru ca ai fost copilul unei mame versus pentru ca ai copilul tau. La fel, faptul ca ai fost adolescent odata, nu se compara cu a avea un adolescent in familie. Cel putin pentru mine! Mai ales cand vine vorba sa acuzam gratuit parintii care cer un sfat ca au probleme, ba ca au fost prea asprii, ba prea permisivi, ba ca n-au iubit-o sau nu i-au aratat dragoste, etc (sa ne gandim la situatia ca in acceasi familie, acelasi stil de parenting, doi adolescenti pot evolua complet diferit). Toate astea au un impact negativ in opinia mea si imi e teama ca apar si situatii in care parinti care au nevoie de o vorba buna nu vor mai scrie. De fapt asta cu judecatul cred ca e o meteahna a societatii romanesti.

Va rog sa nu mi-o luati in nume de rau, dar incerc sa inteleg...

Ariel, mai tine-ne la curent.

www.webshots.com/user/_mQQm_" target="_blank">m

m & DJ

nuschu spune:

Ariel, eu am doua exemple de tineri care, fosti adolescenti, au avut o existenta foarte bulversata. Tarati ca vai de lume sa ia BAC-ul (unul nici nu l-a luat), bani furati din casa si dati de parinti de bunavoie (sume enorme), droguri (nu grav, dar ingrijorator), parintii imbatraniti intr-un an cati altii in 10.

Unul dintre ei e inca in iures. Celalalt, cu vreo 5 ani mai mare, dupa 8-9 ani de nebunie, si-a revenit. Mama-sa l-a trecut liceul, dar la facultate n-a mai putut. Nu si-a terminat facultatea si acum alearga si se zbate si munceste de 5 ori mai mult ca mine pentru a castiga bani de 5 ori mai putini (e cu un an mai mare). Si a facut si ulcer de la munca multa si sanatate neglijata.

Ideea e ca in cele din urma si-a revenit, e OK, are o relatie buna cu mama-sa, dar a pierdut 9 ani din viata.

Fata de care vorbesti poate va pati la fel, nu stiu. Ideea e ca acest baiat are aprintii divortati de cand avea 7 ani. Relatia ante si pre-divort a parintilor a fost dezastruoasa. Un tata care isi dispretuia sotia, nu se implica DELOC in educatia copiilor, le vorbea urat, egoist etc etc.

Ma gandeam ca daca tatal fetei arunca toata responsabilitatea pe mama, nici relatia lor (sot-sotie) nu e roz. Poate climatul acesta si unele trasaturi personale ale fetei au "construit" in timp un sistem care a explodat acum.

Problema e ca terapeutul, consilierul nu pot face nimic daca fata nu vrea. Cu cat este obligata, cu atat va reactiona mai agresiv.

E trist si fara speranta, dar poate, asa cum se spunea mai sus, va trebui lasata sa-si consume toata acesta energie negativa. Si trebuie protejata cea mica, parintii trebuie sa inceapa sa lucreze intre ei la un alt model familial pe care sa-l trasmita fetelor.

E o suferinta si un consum extrem, mai ales ca mama e si bolnava. Are nevoie de sotul ei mai mult decat s-ar putea spune.

************
Li

simali spune:

quote:

Mai ales cand vine vorba sa acuzam gratuit parintii care cer un sfat ca au probleme, ba ca au fost prea asprii, ba prea permisivi, ba ca n-au iubit-o sau nu i-au aratat dragoste, etc (sa ne gandim la situatia ca in acceasi familie, acelasi stil de parenting, doi adolescenti pot evolua complet diferit). Toate astea au un impact negativ in opinia mea si imi e teama ca apar si situatii in care parinti care au nevoie de o vorba buna nu vor mai scrie. De fapt asta cu judecatul cred ca e o meteahna a societatii romanesti.

quote:

alice

simali spune:

Mie mi se pare ca mama, fara sa vrea, a intrat putin cu ghetele pline de noroi in sufletul fetei.

- o taraste la ginecolog cand isi incepe viata sexuala (mie mi-e jena sa discut cu straini despre viata mea sexuala si acum la 35 de ani, la 16 ani cred ca muream).
- cumpara ea anticonceptionale, apoi prezervative - mi se face rau numai sa ma gandesc ca mama ar indrazni asa ceva;
- cheama parintii baiatului si are loc o discutie despre viata lor sexuala - IN PUBLIC!!!!!
- merege cu fata la psiholog si la specialist in probleme familiale - alta spalare de rufe murdare in public;
- vorbeste cu prietenele ei despre ea - deci O FACE DE RAS LA PRIETENE SI-I TAIE ORICE RETRAGERE.
- cumpara test de sarcina cand suspecteaza ca e insarcinata.

Mie mi se pare ca mama, fara sa vrea, O ANULEAZA PE FATA COMPLET. Ca nu-i da nici cea mai mica sansa sa-si ia viat in maini, sa-si revina.
OAMENII TIND SA SE COMPORTE ASA CUM II TRATEZI. Daca mama o trateaza pe fata ca pe "sluga hoata" fata devine convinsa ca ASA ESTE si se comporta in continuare ca atare. Ea crede ca nu mai poate recupera increderea mamei, stima prietenelor, a surorii sau a iubitului ei si foarte probabil ca se dispretuieste profund la randul ei.

Cred ca fata a facut jumatate din circ iar restul de jumatate l-a facut mama disperata cu tam-tamul batut pe la toate cunostintele, rudele, specialistii, etc. A desenat un cerc mare pe fata ei si a scris pe el "PARIA". Nu m-ar mira ca fata sa vrea sa fuga din oras ca sa-si piarda urma sau sa inceapa sa se drogheze ca sa uite ca e un nimeni.

Poate ca mama ar trebui sa se uite in urma, la ceea ce a fost copila ei pana sa inceapa declinul. Sa-si aduca aminte de fata ei care invata bine si mergea la olimpiade si aici sa gaseasca resurse pentru a-i acorda increderea pe care a considerat ca nu trebuie sa i-o mai acorde fetei dupa primul pas gresit.

alice

simali spune:

Adolescentii vor sa fie tratati ca niste oameni mari. Parintii trebuie sa le dea tot timpul impresia ca-i considera OAMENI MARI chiar daca ei stiu bine ca nu este nici pe departe asa.
De aceea eu cred ca ar trebui actionat cu foarte multa discretie, protejand sufletul extrem de fragil al adolescentului. Carti lasate ca din intamplare pe noptiere (si de timpuriu daca se poate), discutii ca din intamplare, discutii cu adolescentul singur, fara alti martori, fara tipete si urlete.

alice

marcellinna spune:

Daca am judecat imi pare rau,n-am sa ma justific acum de ce-am facut-o .
Poate mai incolo.
Nu e usor cu adolescentii si asa cum spuneati si voi ei vor sa fie tratati ca niste adulti.
Viata sexuala tine de viata de adult iar daca mama asta a dus fata la ginecolog a procedat corect.
Anticonceptionalele nu se iau dupa ureche , oricat de "inocente" ar parea pt unii si nici dupa cum scrie in carti sau prospectul pilulei(pe care nici nu se stie daca adolescentul a inteles exact din carti la ce riscuri se expune).

MissParker spune:

Eu cred ca fiecare "judeca" o parte sau cealalta a acestui conflict in functie de propria lui experienta. Si pe mine mama mea voia sa ma anuleze si sa ma controleze permanent, de ex. imi controla ghiozdanul ca sa nu cumva sa am tigari ascunse pe acolo, dar ma ignora cu zambetul pe buze cand ii spuneam ca ma deranjeaza enorm faptul ca ea fumeaza in bucatarie dupa ce eu ma asezam la masa (!); la fel, imi povestea cum s-a maritat ea virgina (la 18 ani) ca si cum cine stie ce mare realizare ar fi facut, dar pe de alta parte imi scotea ochii ca din cauza mea a stat 26 de ani maritata cu tata. Si tot asa... simteam ca orice as face nu ii este pe plac si ma respinge sufleteste.

Acum e usor de acuzat un adolescent, dar cine-si mai aminteste de suferinta si indoielile si nesiguranta si teama de respingere de la 15-16 ani?

Asa ca uneori cu astfel de "bune intentii" ale parintilor poti pava trei autostrazi spre iad.

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre

************************************************
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.

simali spune:

quote:

Viata sexuala tine de viata de adult iar daca mama asta a dus fata la ginecolog a procedat corect.

quote:

Nu cred ca era cazul s-o duca ea pe fata la ginecolog. Hai sa fim seriosi, cate dintre noi au dat buzana la ginecolog imediat ce si-au inceput viata sexuala? Asta chiar e o tampenie. Si ce sa-i spuna ginecologul? De o mie de ori mai multe poate afla dintr-o carte bine scrisa - si sunt cu zecile in acest moment pe piata romaneasca. Si fara sa se mai expuna aiurea ca sa fie judecata si discutata de o alta femeie, fie ea si ginecolog.
Chiar si pentru femeile mature discutiile cu ginecologul pot fi jenante.
Mie-mi place sloganul acela pentru adolescenti:
Fac ce vreu dar stiu ce fac. Cred ca de aici ar trebui sa inceapa parintii.

alice

MissParker spune:

Singurul sfat bun pe care l-am primit vreodata de la al meu tata a fost asta: "Faci ce vrei, dar sa nu uiti niciodata ca tu vei purta raspunderea si tu vei suporta consecintele pentru ceea ce faci". Zau ca asta m-a ajutat si mi-a deschis ochii mai mult decat controlul si interdictiile mamei.

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre

************************************************
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.

marcellinna spune:

quote:
Originally posted by MissParker

Singurul sfat bun pe care l-am primit vreodata de la al meu tata a fost asta: "Faci ce vrei, dar sa nu uiti niciodata ca tu vei purta raspunderea si tu vei suporta consecintele pentru ceea ce faci". Zau ca asta m-a ajutat si mi-a deschis ochii mai mult decat controlul si interdictiile mamei.

Miss Parker, amandoua am fost marcate in copilarie si adolescenta de "beneficiile" educatiei primite de la parinti si atmosfera de acasa, tu poate mult mai mult decat mine.
Un sfat bun ai primit si tu la fel mi s-a spus si mie.
Nu mi se pare insa ca mama asta ar fi facut la fel.
Ma jusific acum de ce am judecat-o si chiar imi pare rau ca am facut-o nu de alta dar are femeia destule probleme ,fata la fel si numai de judecata mea nu au nevoie, mai ales ca nu am niciun sfat ce sa le dau.

Mama a incercat sa le faca pe toate asa cum a crezut de cuviinta,dar a uitat sa o responsabilizeze pe fata de mica in ceea ce priveste respectul pt propria persoana(ma refer la respectul fetei pt ea insasi in primul rand).
Una peste alta cu sau fara judecata mea se pare ca o concluzie ar fi ca tot mama e de vina, unii ca mine zic ca a fost permisiva, altii ca ar fi fost prea invaziva.

In fine nu mi se pare ca fata asta stie ce face, sa speram ca n-o sa dea prea tare nici de pragul de sus nici cu fundul de pamant si o sa se trezeasca la realitate, macar sa-si ea seama ca ceea ce face e autodistructiv si asta in primul rand de dragul ei.

Brusc mi-am adus aminte de o discutie in care mama nu a fost "invaziva" deloc si a continuat sa nu fie...in felul ei:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=75665