Probleme cu scoala

V-as ruga frumos sa-mi spuneti daca din experienta personala sau din cea profesionala(daca sunteti psiholog)v-ati intalnit cu urmatoarea situatie:baiatul meu este clasa a IV-a si de acum din timpul anului au inceput sa se mute copiii din clasa lui la alta scoala unde din clasa a V-a sunt profesori mai buni.As putea sa fac si eu acelasi lucru dar el nu vrea sa se desparta de cativa prieteni pe care ii are in clasa si care de la anul se vor duce la Colegiu.Eu cu Colegiul nu sunt de acord dar nu as vrea ca aceasta despartire sa-l afecteze psihic si sa se rasfranga asupra comportamentului lui sau asupra rezultatelor scolare.El este un copil sensibil si sentimental si nu stiu ce s-ar putea intampla.

corinadana spune:

Putin off topic. Vezi din cauza asta la Raluca la scoala ii schimba in fiecare an in clasa. Nu i lasa cu aceeasi colegi ptr 5 ani (clasele 1 -5). Ptr a face fata mai usor schimbarilor.

Si la sfarsitul celor 5 ani se cunosc aproape toti cu toti in scoala, nu doar cei 20 cat are o clasa.

corinadana mama Ralucai

http://community.webshots.com/user/corinaraluca

gabriela 1969 spune:

Mi se pare corect.Dar banuiesc ca asta se intampla in SUA.

Cricor spune:

Si in Canada se poarta rotitul copiilor in clase, iar parerea mea e ca e drept ca dupa 4 ani de scoala stiu toti copii din scoala, dar la fel de adevarat e ca nu se leaga unii de altii deloc, nu exista sentimentul de apartenenta la un grup, nu exista un grup de prieteni, nu exista diferenta dintre prieten si amic, ei la toti le zic prieteni care inseamna fix nimic. Atata ii pregatesc sa faca fata schimarilor, numai sa faca fata relatiilor pe termen lung nu.


Corina

smaranditza spune:

Perioada de varsta cuprinsa intre 10/11-14/15 ani este numita pubertate, si are anumite particularitati psihologice, diferite de cele intalnite in perioada scolaritatii mici (6/7-10/11 ani).
Deci, copilasul tau este la finalul scolaritatii mici si inceputul pubertatii.

Cateva caracteristici ale acestei perioade: puberul traieste la mare intensitate psihica atat bucuriile cat si necazurile. Daca in mica scolaritate cercul celor capabili de a-i satisface nevoia de afectiune era destul de restrans (familia si invatatorul), odata cu intrarea in pubertate, cercul acesta se largeste mult (ex: trecerea de la un singur invatator la mai multi profesori). La aceasta "largire" contribuie si orientarea puberului spre colegii sai, in care vede nu numai simpli parteneri de joaca, ci si parteneri de confidente, capabili de a aduce un plus de afectiune fata de el.

In mica scolaritate relatiile dintre copii erau reglementate de criterii situationale (momentane), ceea ce facea ca relatiile dintre ei sa fie destul de instabile. La puber, alaturi de aceste criterii, intra in functiune si altele: copiii se imprietenesc in urma cunoasterii reciproce, a aprecierii unor insusiri de personalitate, a asemanarii gusturilor, opiniilor.

Relatiile de prietenie se centreaza cel mult asupra a 2-3 persoane, insa sunt bazate pe cunoastere si apreciere, ceea ce le face sa devina mai trainice si intense. Prietenia devine una din relatiile esentiale ale puberului; este insotita de devotiune, uneori atat de puternica, incat capata caracter pasional, fiind traita la un inalt nivel tensional. Desfacerea/ruperea prieteniei este traita ca o adevarata drama.

Pubertatea este perioada in care copiilor le place sa se asocieze in grupuri mixte, deoarece grupul le da posibilitatea sa isi satisfaca unele trebuinte, cum ar fi cele de integrare sociala, de apartenenta la grup, de supunere sau dominare, etc...
Unii psihologi spun ca pubertatea este varsta in care copilul traieste in simbioza cu grupul mai profund decat in orice perioada a vietii sale.

Datele de mai sus sunt "spicuite" din manualul de Psihologia copilului. Ar fi mai multe aspecte de discutat, insa eu nu sunt psiholog, asa ca...las loc altora mai "specialisti".

Sfatul meu este sa nu il desparti de prietenii pe care si i-a facut, de mica "gashka", mai ales daca aceasta il face sa progreseze (sa mearga la Colegiu, unde probabil sunt si pretentii academice mai ridicate). Cand "gashka"/grupul din care face parte are impact negativ asupra lui, il face sa regreseze si apar devieri comportamentale, te poti gandi la o despartire/rupere. Dar, din cate inteleg, nu e cazul...

Experienta mea: din clasa a VI-a ni s-a introdus a doua limba "moderna", limba rusa! Atunci a avut loc un fel de "schizma" a clasei, cativa colegi mutandu-se la alte scoli. Ai mei, au si venit cu vre-o trei propuneri unde sa ma mute (din care urma eu sa-mi aleg). Au fost zile de groaza pentru mine, si acum imi aduc aminte ca plangeam aproape zilnic si aveam cosmare noaptea. De ce? Pentru ca din "gashka" de prietene/colege de clasa, nici una nu se muta la alta scoala. Rezultatul: desi parintii vorbisera cu directorul unei scoli foarte bune, vorbisera deja si cu o diriginta foarte dragutza si iubitoare, aveam avantaje clare daca ma mutam la scoala respectiva, NU AM PLECAT NICAIERI! Nu am vrut si nu am putut sa ma despart de "gashka". Nu imi puteam imagina viata fara ele.
In final, toate lucrurile au lucrat spre binele meu, si acum, peste ani, mi-a fost de folos limba rusa invatata atunci.

Iti doresc multa intelepciune in decizia pe care o vei lua.

notquiteso spune:

Incearca sa ii stimulezi curiozitatea, sa vada schimbarea ca pe o aventura.Un lucru nou de facut, prieteni de descoperit..Spui ca e timid si sentimental.. incearca sa ii spui ca de-acum intra intr-o noua etapa a vietii, cea in care trebuie sa descopere lucruri placute. Da-i tema: sa iti spuna in fiecare zi un lucru care i-a placut. Chiar daca e vorba de o piatra de pe strada. In felul asta il faci sa priveasca in jur, sa fie mai curios, mai atent, mai conectat cu realitatea, si in acelasi timp ii satisfaci gustul pt frumos, sentimente placute.. etc. Fa asta impreuna cu el. Iesiti la plimbare si aratati-va unul altuia chestii interesante care va ies in cale.
Schimbarile sunt inerente, important este ca el sa faca fata. Tu il poti ajuta ca mama daca il incurajezi sa mearga mai departe, nu daca il protejezi.

Oricum, daca simti ca nu poti sa-l scoti din carapace, du-l la un profesionist. Gaseste unul care sa iti placa si sa ii placa si copilului si vezi pe urma. Insa parerea mea este ca incet si cu rabdare il poti ajuta sa fie ceva mai indraznet.