plange intr-una daca nu-l bag in seama
Raspunsuri - Pagina 5
denizel spune:
quote:
Atentie: am o prietena care a incercat metoda inaintea mea si copilul a urlat in prima zi pana a vomitat. Simtindu-se vinovata ea a sarit disperata, a luat copilul in brate, a reactionat exagerat. Din ziua aceea fetita a inceput sa vomite de cate ori nu i se satisfacea ceea ce voia. Odata pornita in diractia asta nu mai este cale de intoarcere. Daca vomita te duci la copil, dar nu-l iei in brate. Strangi voma, schimbi copilul, il mangaii, ii vorbesti prietenos, DAR NU-L IEI IN BRATE si NU RENUNTI. Poate fi inbratisat in patut sau acolo jos, pe covor.
Stau si eu sa ma intreb cum percepe un biet copilas, in asemenea situatii, dragostea materna.
Pentru cei mai multi dintre oameni, vomitatul este o actiune tare neplacuta. Cum se simte oare un copilas, lasat sa planga pana vomita...:-(, actiune in urma careia cred ca se sperie, a carui mamica refuza pur si simplu sa il ia in brate.
In fond, chiar nu inteleg: ce e asa mare filosofie luatul asta in brate? Chiar atat e de grav ca un bebelus doreste sa fie luat in brate si chiar atat de tare afecteaza independenta mamei acest luat in brate? Nu pricep si pace!
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
flaviutza spune:
quote:
Originally posted by denizelquote:
Atentie: am o prietena care a incercat metoda inaintea mea si copilul a urlat in prima zi pana a vomitat. Simtindu-se vinovata ea a sarit disperata, a luat copilul in brate, a reactionat exagerat. Din ziua aceea fetita a inceput sa vomite de cate ori nu i se satisfacea ceea ce voia. Odata pornita in diractia asta nu mai este cale de intoarcere. Daca vomita te duci la copil, dar nu-l iei in brate. Strangi voma, schimbi copilul, il mangaii, ii vorbesti prietenos, DAR NU-L IEI IN BRATE si NU RENUNTI. Poate fi inbratisat in patut sau acolo jos, pe covor.
Stau si eu sa ma intreb cum percepe un biet copilas, in asemenea situatii, dragostea materna.
Pentru cei mai multi dintre oameni, vomitatul este o actiune tare neplacuta. Cum se simte oare un copilas, lasat sa planga pana vomita...:-(, actiune in urma careia cred ca se sperie, a carui mamica refuza pur si simplu sa il ia in brate.
In fond, chiar nu inteleg: ce e asa mare filosofie luatul asta in brate? Chiar atat e de grav ca un bebelus doreste sa fie luat in brate si chiar atat de tare afecteaza independenta mamei acest luat in brate? Nu pricep si pace!
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
Nici eu.
Ma rog, Dariana , cam banuiesc eu la ce se refera...si ea a cerut ajutor. copilului normal si firesc ii place. si pe deasupra s-a obisnuit sa fie si zgaltait. poate nu e tocmai temenul corect. cred ca ii place sa fie "mursucat" cum spunem noi pi la Oltenia, intors pe toate partile, aruncat in sus...etc. si tuturor cred ca le place, nici vorba de probleme medicale cum s-a sugerat mai sus. iar daca bebe vrea non stop asta, e destul de greu, daca nu imposibil
Dariana, este un copil caruia i s-a dat atentie(a nu se intelege un copil alintat) si in consecinta stie ce e binele si, ca orice fiinta umana(nu numai) si-ar dori permanent aceasta stare de bine...o fi el bebe, dar totusi este om.
Singurul lucru(omenesc) cred eu pe care il poti face este sa-l obisnuiesti, treptat, azi un minut, maine doua sa stea in tarc/carucior /rotomobil/scoica...etc. pt ca da, e obositor sa stai 13-14 ore cu un saculet de, sa spunem 7-8 kg in brate
, daramite sa-l mai si ti in miscare. iar cand plange si are nevoie de tine lasi frecatu mobilei si sari la copil...daca nu cumva frecatul mobilei sau eventual facutul unghiilor sau mai stiu eu ce este prioritatea. sunt sigura ca in final, cel putin cand va incepe sa patruleze de-a busilea, ii va face placere sa fie si singurel pentru putin timp.eu am avut alt bai, si anume: nu statea frate in carut daca acesta oprit. numai in miscare. cum ma opream, cum se dadea cu capul de spatar mai ceva decat copiii de la orfelinat. si nu ma intrebati de cate ori mi-am auzit ..."are probleme psihice?" ei, cu regret iti spun ca pana nu s-a dat jos din carut n-am avut ce sa-i fac! dar daca n-am putut eu, nu inseamna ca nici tu nu poti!!
Eu si acum la 16 kile o mai duc in brate cateodata..kit ca nu mai cere ...dar e asa placut s-o simt "mulata" pe mine ,toarce ca o pisicuta!cat o sa mai pot, o s-o duc fara jena .
ALEXIA,02.mai.2004
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/
Sabina spune:
denizelu, ma bucur ca ti-am dat inca un prilej sa te iubesti , hihihi 
muah
lasa ca are si a mea 18 kile plus sunt gravida si n-am voie, dar nu mai vrea ea atata in brate.
Acuma cu bebelusul ma mai provoaca la o giugiuleala pe pat, da vb numa cu bebe din burta, pe mine nu ma mai baga in seama 
vreau sa mai fie de 7 luni jumate si sa ma vrea doar pe MINE
Sabina si
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia GalagiaCea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
denizel spune:
quote:
Eu si acum la 16 kile o mai duc in brate cateodata..kit ca nu mai cere ...dar e asa placut s-o simt "mulata" pe mine ,toarce ca o pisicuta!cat o sa mai pot, o s-o duc fara jena .
Daaa, Flaviuta, ai dreptate! Eu am facut asta pana acum vreo 2 ani
: pur si simplu simteam nevoia sa il duc putin in brate. Eeeei, s-au dus vremurile alea: il fac de ras acu' 
(plus ca s-a facut greu ca o ghiulea ). Vorba Sabinei: sa vedeti cum o sa fie cand v-or zice sa iesiti de la ei din camera
." Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
denizel spune:
quote:
Originally posted by Sabina
denizelu, ma bucur ca ti-am dat inca un prilej sa te iubesti , hihihi
muah
CEEEEE?????
Citisem prima data " ma bucur ca ti-am dat inca un prilej sa ma iubesti"
, am considerat ca e ok formularea :-))))), da' nu stiu cum se facu de am mai cetit inca odata. Tz, tz, tz!!!!
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
Sabina spune:
quote:
Originally posted by denizelquote:
Originally posted by Sabina
denizelu, ma bucur ca ti-am dat inca un prilej sa te iubesti , hihihi
muah
[:)))]
CEEEEE?????
Citisem prima data " ma bucur ca ti-am dat inca un prilej sa ma iubesti"
" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
Sabina si
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia GalagiaCea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
smaranditza spune:
Elise, nu am inca bb, dar am un nepotel si o cumnata "paranoica" cum sunt cam toate mamele, si cum...sunt sigura ca voi fi si eu.
De la ea stiu ca scrie undeva prin carti: nu e bine sa se faca miscari brushte si in viteza cu kopilu' in primele luni (cam pana pe la un an).
Nepotelul meu avea aproape un an cand ne jucam cu el, "aruncandu-l" in sus (cu mainile ridicate, aruncam kopilu vre-o 10 cm si il prindeam iar). El se distra de numa' si radea cu gura pana la urechi. DAr cumnata-mea...crize a facut cand m-a vazut "jucandu-ma" asa cu el. Mi-a explicat ea atunci, dar nu mai tin exact minte...cumva ca in capushorul lor micutz nu sunt fixate nu stiu ce kestii...si pot avea probleme mari apoi. Scuze, dar nu mai tin minte "explicatiile". Am retinut doar ca este periculos, si ca nu trebuie sa il mai "arunc" asa. 
Poate cei care au kopilashi stiu sa "expliciteze" mai bine.
Sabina spune:
si eu am citit pe undeva, oricum, niciodata n-am aruncat copilu etc etc.
Sabina si
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia GalagiaCea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.
flaviutza spune:
quote:
Originally posted by denizelquote:
Eu si acum la 16 kile o mai duc in brate cateodata..kit ca nu mai cere ...dar e asa placut s-o simt "mulata" pe mine ,toarce ca o pisicuta!cat o sa mai pot, o s-o duc fara jena .
Daaa, Flaviuta, ai dreptate! Eu am facut asta pana acum vreo 2 ani
Vorba Sabinei: sa vedeti cum o sa fie cand v-or zice sa iesiti de la ei din camera
Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
deja ma scoate afara din camera...cand isi bea laptele, 5 minute, pe minimax..in fiecare dimineata..deja vrea sa fie singura!
sincer mie mi se pare(si am vazut ca nu sunt singura) ca un copil caruia i s-au satisfacut pe deplin si neconditionat nevoile firesti varstei(luat in brate, giugiulit,etc) se desprinde mult mai rapid si cu mult mai multa siguranta de mama...iar cand nu se simte sigur vine inapoi ca un catelus, ferm convins ca mama il primeste cu bratele deschise..fapt testat azi. fi-mea s-a bagat intr-un grup de 5-6 ani, si la un moment dat(stiti cum sunt la varsta asta..cele acre aveti copii mai marisor) au cam luat-o la bascalie spunandu-i piticanie(evident o alintau si pupaceau la ea si o controlau daca mai are pampers) si a venit cu lacrimi in ochi s-a iau in brate,desi cand vede copii uita de regula de mine...apoi i-a privit superior de la inaltime,dar nu s-a mai dat jos la ei..
vrea sa faca totul singura, se duce la olita, se incalta, papa singura de pe la doi ani...si in general "crede ca poate" mult mai mult decat cei..."educati" mai mult sau mai putin militareste. care de regula se uita prima data in ochii mamei sa vada daca au sau nu voie...poate mi se pare mie...
ALEXIA,02.mai.2004
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/
lorelaim spune:
Fiecare om e diferit - si ca adult si ca bb-lush. Sunt care pur-si-simplu SIMT NEVOIA sa stea lipiti unii de altii (eu sunt o "lipicioasa" - de ex - si asa e si sotzul) si sunt altzii care nu suporta toata ziua sa fie cineva agatat de ei - nici la propriu si nici la figurat. Totul e sa gasesti un echilibru intre nevoile tale ca parinte si ale copilashului.
Eu am tinut-o in bratze cat a vrut, iar de jucat ne jucam impreuna pe patul mare din dormitor (are 2mx2m) sau pe jos in living. Statea in poala mea (eu cu picioarele facute "cuib" - ca la yoga - dar nu atat de incovrigate) si ea sprijinita cu spatele de mine si se juca cu ce-i puneam eu la dispozitie (roteam la 10 min jucariile cumparasem ffff ieftin de la Dolarama - am facut turul Montrealului pe la toate Dolaramele, toate zanganelele de plastic adecvate varstei). Asa vorbeam la telef, asa citeam (ii citeam si ei cu voce tare... desi nu cred ca pricepea dar macar imi auzea vocea, cantam in ro, fr, engl) - si a fost OK. Cand a pornit-o in 4 labe am lasat-o sa exploreze cam tot prin jur (mai putin baia si bucataria) si uneori (pe la 10 luni) statea sub masa de la calcu cu jucariile, cu pix si hartie sa mazgaleasca (trebuia sa fiu doar atenta sa nu-si bage hartie in gura - in rest era foarte preocupata de ceea ce facea) iar eu baleam Internetul. De pe la 8-9 luni in sus i-am aratat poze (albumul de familie, carti pt copii, carti cu animale) si i-am povestit tot mai mult. Cand a fost timp frumos mi-am luat rucsacelul echipat cu toate cele necesare si stateam in parc si cate 3-4h - de ne uita Dumnezeu acolo (daca as fii avut si eu pampers nici ca ne mai intorceam acasa pana seara!).
Da' recunosc ca pe mine sotzul NU ma pune sa fac absolut nimic in casa... eu fac benevol. Treaba mea este COPILUL! tati este atat de fericit sa stie ca micutza este pe maini bune ca NU il intereseaza altceva.
Acum micutza este independenta (normal ca ma mai solicita la joaca, la citit, la pus cate un dvd Disney, si din pacate afara nu poate iesi singura :-)) si nu mai cere in bratze (doar dimineatza cand se scoala si seara la culcare vrea sa ne gugulim si sa ne dragalim ca doi pisoi strans imbratzisatzi).
"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."