plange intr-una daca nu-l bag in seama

Raspunsuri - Pagina 15

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns flaviutza spune:

apropo de obiect de atasament. fi-mea n-a avut. dar se intampla ca eu acum sa fiu nevoita sa o plasez ba la unu ba la altul. mai mult, ne-am mutat de langa una dintre bunici(mama mea) pt ca era timpul sa stam singuri. ce pot sa spun e ca a devenit lipita cu super glu de o ciudatenie de plus , plange si daca ii dam una peste fund (papusii nu fetei), pt ea a devenit o persoana cu acte in regula,refugiul ei. in plus a inceput sa-si suga degetul...va imaginati, acum la 3 ani.

si nu e copilul sensibil (cum am intuit in cazul lui Vladut al lui simali) ci genul de copil care azi a impins o bunica la topogan"ti-am spus sa te dai la o parte sa trec si eu" pt ca doamna respectiva tot insista sa stea langa scara de frica sa nu-si piarda din ochi odorul de 6-7 ani. e cu tupeu, se descurca singura, am lasat-o pe cat posibil sa se descurce singura la locul de joaca si nu numai , eu stand pe margine,intervenind NUMAI cand copilul imi solicita ajutorul ,iar atunci prompt si cu incurajari si cu pupici si pe buba de la picior si peste tot.

ALEXIA,02.mai.2004
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MissParker spune:

flaviutza, multumesc, am sa ma straduiesc sa fiu o mama buna, cum vad din postarile tale ca esti tu. Sper sa va dau cat de curand vestea ca sunt .

Cum spune si denizel, eu ca adulta am plans cam o ora (travaliu afectiv terapeutic), am jelit si m-am tavalit pe jos pana am dat in voma si nu stiu ce m-as fi facut daca sotul nu era langa mine, sa ma ia in brate, sa ma mangaie pe frunte sau sa-mi tina capul cat am vomitat... De aceea imi dau seama ca la copii este de sute de ori mai dureros sa planga fara a fi consolati. Iar cine este insensibil la durerile copiilor si-i baga intr-o categorie (daca plange 2 ore e bine, daca plange 2 ore jumate incep abia problemele), eu pariez ca a "uitat" de propriile lui lacrimi din copilarie si numai din cauza asta reactioneaza atat de ... adult.

Fetelor, zau, nu am vrut sa jignesc si sa supar pe nimeni, dar ma doare sufletul cand vad ca de obicei noi, adultii, am uitat ce inseamna durerea unei inimioare de copil. Asta e tot.


Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre

************************************************
Pentru a-ti cuceri libertatea nu trebuie sa ajungi in America, e suficient sa pleci din Spania.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lorelaim spune:

Flaviutza - a fii copil "infip" NU inseamna ca nu poate fii hipersensibila. Eu am fost asa cand eram micutza - ca un "tanc sovietic" daca vrei - curaj, competitivitate, sigurantza de sine, poate chiar tupeu ar putea sa zica unii... dar daca ma certa mama... ma apuca un plans si o jale de credeai ca se darama cerul...
Eu nici in zii de azi nu pot avea un conflict cu cineva drag (NU ma cert cu sotzul, cu mama, cu fratele... si ma stradui sa nu-mi cert copilul ci doar sa-l ghidez fara voce ridicata).
Hipersensibilitatea este ceva inascut... Deci nu te lasa inselata de aparente...
Jucarii-atasament am incercat sa elmimin prin rotirea cat mai multor maimutzoi: pe unii ii mai punem "la culcare" in cutii de carton si ii scoatem pe altii la tavaleala si uite asa am reusit sa scapam... Iar eu, stiind de suferinta/nefericirea mamei cat si a bunicii (care saraca nici in zii de azi nu intzelege oare ce i-a lipsit mamei...), mi-am promis ca nu am sa-i refuz niciodata copilului meu cate sarutari vrea, cate imbratisari doreste, cate minute/ore simte nevoia sa stea in bratzele mele. Eu ii spun zilnic ca o iubesc si o las sa stea lipita de mine daca simte nevoia... iar daca nu sa zburde libera ca un iedutz.

"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns flaviutza spune:

da, ai dreptate.poate fi si hipersensibil si tanc sovietic in acelasi timp. totusi cred ca orice copil care se simte oleaca abandonat apeleaza la ...Socelu' (asa se numeste in cazul nostru) sau la altceva.

ALEXIA,02.mai.2004
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns zenon spune:

quote:
Originally posted by denizel

quote:
Originally posted by myrrha
Feminismul (cu care in principiu sint fff de acord) isi cam da cu stingu'n dreptu si in povestea asta...

mami de Agatha (21.08.06)



Exact asta cred si eu. Luptam pentru drepturile femeilor, ale homosexualior, ale stapanilor de crocodili de Nil si ale bufnitelor violet cu picatele verzi. Cand insa se pune in discutie dreptul copiilor la tandrete si atentie, atentie asaaa, mai mare decat ne-am propus sau ne-am fi imaginat ca se cere, se banuieste imediat ca sunt la mijloc studii comandate de barbati misogini si insensibili care se tem ca le suflam pozitiile valoroase de sub nas si ne vor inapoi la batut covoare si prajit ceapa.




Mai, mama mea era o feminista innascuta: nu citise nimic din literatura de specialitate, dar era convinsa ca o femeie este la fel de capabila ca un barbat si era independenta si voluntara.Tatal meu a fost extrem de implicat de la inceput in cresterea copiilor lui (facut mincare, facut baie, spalat haine, calcat haine mai ales, era masetru la calcat), asta in vremea comunistilor, acum vreo 30 de ani. Putea comanda o armata mama. A stat cu mine doar 6 luni acasa (am mers la cresa dupa aceea), am mincat numai lapte praf, dar nu cred ca un copil poate primi mai multa atentie si tandrete cit am primit eu. Si acum ne tocaim toti in casa cind ne vedem, cu mama, cu tata, cu sora-mea, sintem o familie de pupaciosi si de farsori. Ne-am jucat si ne-am pupat de cind ma stiu.
Conteaza calitatea timpului petrecut cu copilul, nu cantitatea.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns J G spune:

Vreau sa fac cateva precizari ca sa nu fiu inteleasa aiurea.
Eu nu am fost niciodata in stare sa o las pe Carla sa planga. Nu as putea aplica metoda descrisa de Simali, mi se pare brutala si sincer nu as fi in stare sa o vad plangand. De pilda la 7 dimineata ma trezesc sa pregatesc biberonul Carlei, uneori se trezeste inainte si plange de foame - ei bine nici alea 2 minute cat fac biberonul nu suport sa o aud plangand - ori o plasez lui taica-su ori o iau in bucatarie in brate. Asta sunt, mi-e mila de ea.

Problema mea este ca eu am grija de ea singura. Cat despre educat sotul sa ma inlocuiasca - nu cred ca poti face asta atata timp cat el nu gaseste bucurie in a petrece timp cu copilul. Sper ca in timp sa se mai apropie, progrese sunt de cand ea este mai inteligenta si ma face cate ceva deosebit.
asa ca recunosc - dupa ce ii dau sa manance de pilda (actiune f obositoare pentru mine) o plasez sa se uite 10 minute la reclame ca sa fumez o tigare sa ma relaxez. Daca am o zi mai proasta se mai intampla si un Baby Einstein de jumatate de ora. Mi-e rusine ca fac asta dar ... e limita mea.
E adevarat ca atunci cand au incetat colicile a trebuit sa o dezvat de stat in brate non-stop distragandu-i atentia cu zornaitoare. A mers, poate a fost un noroc. De cand a inceput sa se deplaseze evident ca e mai usor (intr-un fel, pentru ca acum trebuie sa stau geana pe ea sa nu pateasca ceva). Dar... mai sunt si zile, ca ieri, cand a fost prost dispusa si evident ca am stat numai cu ea in brate. Cu mici pauze dar daca asta a vrut, asta a primit. Nu stiu inca ce e in mintea ei, ce a visat noaptea si de ce are nevoie de mine. Are si gata.




J si Carlita Carliontz (05.02.2006)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns acina spune:

Nu as putea sa-l las pe Andrei sa planga atat .
Chiar si cat timp ii fac bibe (dureaza f putin) nu vreau sa-l aud plangand.Il ia sotul meu in brate in timpul asta .
Andrei este un copil vesel , nu mi-a plans nici cand era mic fara motiv, nu a avut colici, iar acum plange numai daca ii e foame sau somn , daca ii iese vreun dintisor .In timpul zilei adoarme singur cu un motan de plus si floricica cantatoare de la carusel.Seara adoarme numai dupa ce bea bibe si vrea cu mine .Il adorm eu seara pentru ca imi duce dorul in timpul zilei si vrea sa se rasfete si el un pic cu mami .Il rasfat un pic si el isi pune capusorul pe mine , ma topesc toata de dragul lui.

Edit: Ei chiar au nevoie sa fie rasfatati sa se simta iubiti si protejati.Asa se simt ei in siguranta .Langa mami sau cu mami.
Asta e parerea mea.

Anca mami de Buburuz Andrei (13.02.2006)
Pozele Noastre
Buburuzul Mic
Povestea Nasterii

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lorelaim spune:

Apropo de dragoste parinteasca :-)
http://www.theglobeandmail.com/servlet/story/RTGAM.20070322.wdip0323/PhotoGallery01?slot=5

"Daca dragoste nu e... nimic nu e..."

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns flaviutza spune:

acina, si eu am procedat la fel. la primul plans am luat-o in brate, eu sau sotul , nici nu am stat sa ma gandesc daca plange de plictis sau de alte alea.ei,s-o mai fi intamplat sa fiu pe ..buda si nimeni acasa si sa planga 2 minute...asta e. insa la fel ca tine, am avut un copil care nu plangea fara motiv,colici deloc. ar fi fost si culmea, ca primele luni si le-a petrecut exclusiv in portbebeu, gateam cu ea , faceam ce puteam, restul seara cand venea sotul. sotul meu pleaca la 8 vine la 8. dar de la 8 seara a preluat-o pana la noua,zece cand se culca. cum am rezistat? nu stiu, nici nu-mi vine sa cred, se trezea noaptea de 3,4 ori sa fie hranita,schimbata...am rezistat eroic si cu placerea, avand sstinerea totala a partenerului,deci fiind o mama fericita..cred ca de fapt asta conteaza cel mai mult.

ca daca e cum spune Dariana ca nu este ajutata de sot sau mai rau, cum spune JG (imi pare rau sa aud asa ceva) sotul nu gaseste placere in a sta cu copilul, cred si eu ca te simti incoltit si nu faci fata.

degeaba te ajuta mama, poti sa stai non stop cu ea, daca il vezi si sti ca sotul se implica si e totalmente cu si langa tine(chiar daca nu fizic) simti ca ai aripi si rezisti fara nici o problema


ALEXIA,02.mai.2004
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns flaviutza spune:

poate o fi fost mai..independenta eu stiu? nu bag mana in foc, dar de pe la 4-5 luni statea lejer in aceeasi camera cu mine, in scoica, carut , pe covor,in pat...fara probleme si o ora.DAR,la primul scancet era in brate,ii vorbeam, o giugiuleam 5-10 minute apoi ,de pe la 6-7 luni se intindea singura inspre jucariisemn ca gata, vrea jos.

acum la 3 ani, o zbugheste de langa mine curajoasa(uneori prea curajoasa) la topogan, fie si din ala de 10 metri(vezi filmul de la semnatura-mama denaturata raaaau) ,sau la copiii si nu cere sa intervin(mami mi-a luat mingeeea) decat in ultima instanta. Insa, si acum ,la 3 ani si 16 kile, la primul scancet e in brate,in casa,pe strada, oriunde! da' stiu ca nu scanceste decat cand simte ori un disconfort,ori nu se simte in siguranta(de ex daca trece pe langa ea un caine mare)

ALEXIA,02.mai.2004
http://s127.photobucket.com/albums/p127/alexis1980_photo/

Mergi la inceput